HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
9 septembrie 2014(*)
„Ajutoare de stat – Taxe de aeroport – Aeroportul din Lübeck – Decizie de deschidere a procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE – Articolul 107 alineatul (1) TFUE – Eroare vădită de apreciere – Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999”
În cauza T‑461/12,
Hansestadt Lübeck (Germania), succesor în drepturi al Flughafen Lübeck GmbH, reprezentat de M. Núñez Müller, de J. Dammann de Chapto și de T. Becker, avocați,
reclamant,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de T. Maxian Rusche și de R. Sauer, în calitate de agenți,
pârâtă,
având ca obiect o cerere de anulare în parte a Deciziei C(2012) 1012 final a Comisiei din 22 februarie 2012 privind ajutoarele de stat SA.27585 și SA.31149 (2012/C) (ex NN/2012, ex CP 31/2009 și CP 162/2010) – Germania, în măsura în care această decizie privește regulamentul referitor la taxele pentru aeroportul din Lübeck (Germania) adoptat în anul 2006,
TRIBUNALUL (Camera a treia),
compus din domnii S. Papasavvas (raportor), președinte, N. J. Forwood și E. Bieliūnas, judecători,
grefier: doamna K. Andová, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 12 martie 2014,
pronunță prezenta
Hotărâre(1)
[omissis]
Procedura și concluziile părților
11 Prin cererea depusă la grefa Tribunalului la 19 octombrie 2012, FL a introdus prezenta acțiune.
12 În replica înregistrată la grefa Tribunalului la 20 februarie 2013, orașul Lübeck a declarat că se substituie FL în vederea continuării acțiunii introduse inițial de acesta.
13 În cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură, Tribunalul a invitat reclamantul să răspundă în scris la unele întrebări, acesta dând curs solicitării în termenul stabilit. Comisia și‑a prezentat observațiile privind răspunsurile reclamantului în termenul stabilit.
14 Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a treia, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.
15 Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a treia) a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură, a adresat părților întrebări în scris. Acestea au răspuns în termenul stabilit.
16 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 12 martie 2014.
17 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate, în măsura în care prin aceasta se deschide procedura oficială de investigare în ceea ce privește regulamentul din 2006;
– anularea deciziei atacate, în măsura în care prin aceasta se solicită Republicii Federale Germania să răspundă la ordinul de furnizare a informațiilor în ceea ce privește regulamentul din 2006;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
18 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii ca inadmisibilă;
– cu titlu subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la primul capăt de cerere
[omissis]
Cu privire la fond
39 În susținerea primului capăt de cerere, reclamanta invocă cinci motive, întemeiate, primul, pe o încălcare a dreptului la apărare al Republicii Federale Germania, al doilea, pe o încălcare a obligației de a efectua o examinare diligentă și imparțială, al treilea, pe o încălcare a articolului 108 alineatele (2) și (3) TFUE, a articolelor 4 și 6 și a articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [108 TFUE] (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41), al patrulea, pe o încălcare a articolului 107 alineatul (1) TFUE și al cincilea, pe o încălcare a obligației de motivare.
40 Tribunalul consideră oportun să examineze pentru început al patrulea motiv, care cuprinde aspectul întemeiat pe o încălcare a articolului 107 alineatul (1) TFUE în raport cu criteriul selectivității.
41 În susținerea acestui aspect, reclamanta afirmă că Comisia nu ar fi trebuit să concluzioneze că regulamentul din 2006 constituia un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât acesta nu este selectiv.
42 În această privință, trebuie amintit cu titlu introductiv că dintr‑o jurisprudență constantă rezultă că, în cazul în care, în cadrul unei acțiuni introduse împotriva unei decizii de deschidere a procedurii oficiale de investigare, reclamantul contestă aprecierea Comisiei cu privire la calificarea măsurii în litigiu drept ajutor de stat, controlul instanței Uniunii Europene este limitat la verificarea aspectului dacă Comisia nu a săvârșit erori vădite de apreciere prin faptul că a considerat că nu putea să înlăture toate dificultățile referitoare la acest aspect în cursul unei prime examinări a măsurii respective (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 21 iulie 2011, Alcoa Trasformazioni/Comisia, C‑194/09 P, Rep., p. I‑6311, punctul 61, Ordonanța președintelui Tribunalului din 19 decembrie 2001, Government of Gibraltar/Comisia, T‑195/01 R și T‑207/01 R, Rec., p. II‑3915, punctul 79, și Hotărârea Tribunalului din 23 octombrie 2002, Diputación Foral de Guipúzcoa și alții/Comisia, T‑269/99, T‑271/99 și T‑272/99, Rec., p. II‑4217, punctul 49).
43 În continuare, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, calificarea drept ajutor de stat necesită îndeplinirea tuturor condițiilor enumerate în cele ce urmează. În primul rând, trebuie să fie vorba despre o intervenție a statului sau prin intermediul resurselor de stat. În al doilea rând, această intervenție trebuie să fie susceptibilă să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre. În al treilea rând, aceasta trebuie să acorde un avantaj beneficiarului său. În al patrulea rând, aceasta trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența (Hotărârea din 10 iunie 2010, Fallimento Traghetti del Mediterraneo, C‑140/09, Rep., p. I‑5243, punctul 31 și jurisprudența citată).
44 Caracterul selectiv al unei măsuri de stat constituie una dintre caracteristicile noțiunii de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 1 decembrie 1998, Ecotrade, C‑200/97, Rec., p. I‑7907, punctul 40, Hotărârea Curții din 24 noiembrie 2011, Italia/Comisia, C‑458/09 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 56, și Hotărârea Tribunalului din 29 septembrie 2000, CETM/Comisia, T‑55/99, Rec., p. II‑3207, punctul 39). Astfel, acest articol interzice ajutoarele „prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri”, cu alte cuvinte, ajutoarele selective. Este motivul pentru care avantajele rezultate dintr‑o măsură generală aplicabilă fără distincție tuturor operatorilor economici nu constituie ajutoare de stat în sensul acestui articol (a se vedea Hotărârea Curții din 15 decembrie 2005, Italia/Comisia, C‑66/02, Rec., p. I‑10901, punctul 99).
45 Pentru a aprecia selectivitatea unei măsuri, trebuie să se examineze dacă, în cadrul unui regim juridic determinat, această măsură constituie un avantaj pentru anumite întreprinderi în raport cu altele care se află într‑o situație juridică și de fapt comparabilă (a se vedea Hotărârea Curții din 22 decembrie 2008, British Aggregates/Comisia, C‑487/06 P, Rep., p. I‑10515, punctul 82 și jurisprudența citată).
46 Potrivit unei jurisprudențe de asemenea constante, noțiunea de ajutor de stat nu are în vedere măsurile de stat care instituie o diferențiere între întreprinderi și care sunt, așadar, a priori selective dacă această diferențiere rezultă din natura sau din economia sistemului din care ele fac parte (a se vedea Hotărârea British Aggregates/Comisia, citată anterior, punctul 83 și jurisprudența citată).
47 În speță, trebuie reținut că, la punctul 279 din decizia atacată, Comisia a considerat că avantajele în discuție erau acordate numai companiilor aeriene care utilizau aeroportul din Lübeck și că, prin urmare, acestea erau selective în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.
48 Potrivit obiecției formulate de reclamant, companiile aeriene stabilite în alte aeroporturi nu sunt într‑o situație analogă, în fapt și în drept, cu cea a companiilor aeriene care se află pe aeroportul din Lübeck, iar Comisia nu a susținut că regulamentul din 2006 acorda anumitor utilizatori ai aeroportului din Lübeck, în raport cu alți utilizatori ai aeroportului respectiv, avantaje care nu erau uzuale pe piață.
49 Comisia răspunde că regulamentul din 2006 este selectiv întrucât acesta se aplică numai companiilor aeriene care utilizează aeroportul din Lübeck.
50 În această privință, trebuie să se constate, cu titlu introductiv, că motivarea cuprinsă la punctul 279 din decizia atacată, amintită la punctul 47 de mai sus și care este ilustrată la punctele 265-267 din decizia amintită, este singura invocată pentru justificarea caracterului selectiv al regulamentului din 2006, astfel încât controlul legalității deciziei menționate trebuie efectuat având în vedere această motivare unică.
51 În continuare, trebuie să se rețină că împrejurarea că regulamentul din 2006 se aplică numai companiilor aeriene care utilizează aeroportul din Lübeck nu poate fi disociată de regimul juridic german referitor la taxele de aeroport și de natura însăși a unui regulament care stabilește asemenea taxe. Astfel, potrivit articolului 43a din Luftsverkehrs‑Zulassungs‑Ordnung, fiecare operator aeroportuar elaborează baremul taxelor aplicabile în acel aeroport. Așadar, în cadrul juridic în discuție, regulamentul din 2006 putea să privească numai taxele aplicabile aeroportului din Lübeck. Companiile care utilizează celelalte aeroporturi germane sunt supuse, în acele aeroporturi, regulamentelor referitoare la taxe care le sunt aplicabile în mod specific. Prin urmare, acestea nu se găsesc într‑o situație comparabilă cu situația companiilor care utilizează aeroportul din Lübeck.
52 În schimb, deși din jurisprudență reiese, astfel cum arată Comisia, că un ajutor poate fi selectiv chiar și atunci când privește un întreg sector economic (a se vedea Hotărârea Curții din 15 decembrie 2005, Unicredito Italiano, C‑148/04, Rec., p. I‑11137, punctul 45 și jurisprudența citată), trebuie arătat, pe de o parte, că această jurisprudență, elaborată în special în contextul măsurilor naționale de aplicabilitate generală, nu este direct relevantă în speță. Astfel, măsura în discuție nu privește „un întreg sector economic”, care în speță ar fi sectorul aeroportuar, ci numai întreprinderile care utilizează aeroportul din Lübeck.
53 Pe de altă parte, trebuie arătat că, pentru a evalua caracterul eventual selectiv în privința anumitor întreprinderi al unui barem tarifar stabilit de o entitate publică pentru utilizarea unui bun sau a unui serviciu specific într‑un sector determinat, este necesar, printre altele, să se facă referire la toate întreprinderile care utilizează sau care pot utiliza acest bun sau serviciu determinat și să se examineze dacă numai unele dintre acestea beneficiază sau sunt în măsură să beneficieze de un eventual avantaj. Situația întreprinderilor care nu doresc ori nu pot să utilizeze bunul sau serviciul în discuție nu este deci direct relevantă pentru aprecierea existenței unui avantaj. Cu alte cuvinte, caracterul selectiv al unei măsuri constând într‑un barem tarifar stabilit de o entitate publică pentru utilizarea unui bun sau a unui serviciu pus la dispoziție de această entitate poate fi evaluat numai având în vedere clienții actuali sau potențiali ai întreprinderii respective și ai bunului ori ai serviciului specific, iar nu având în vedere în special clienții altor întreprinderi din acel sector care pun la dispoziție bunuri și servicii similare. În definitiv, dacă ar trebui să se considere că orice barem tarifar nediscriminatoriu aplicat de o entitate publică în contrapartida unui bun sau a unui serviciu determinat are un caracter selectiv, aceasta ar determina, în esență, extinderea excesivă a noțiunii de ajutor „prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri”, care figurează la articolul 107 alineatul (1) TFUE. De asemenea, pentru ca un eventual avantaj acordat de o entitate publică în cadrul furnizării unor bunuri sau servicii specifice să favorizeze anumite întreprinderi, este necesar ca unele întreprinderi care utilizează sau care doresc să utilizeze acest bun sau serviciu să nu beneficieze sau să nu poată beneficia de avantajul respectiv din partea acelei entități în acest cadru specific.
54 Din cele de mai sus rezultă, pe de o parte, că simpla împrejurare că regulamentul din 2006 se aplică numai companiilor aeriene care utilizează aeroportul din Lübeck nu este un criteriu pertinent pentru a considera că acesta are un caracter selectiv.
55 Din cele de mai sus rezultă, pe de altă parte, că, având în vedere că serviciul specific în discuție constă în utilizarea, în schimbul plății unor taxe prevăzute de regulamentul din 2006, a aeroportului din Lübeck și că nu s‑a contestat că toate companiile aeriene pot beneficia de dispozițiile tarifare ale regulamentului respectiv, având în vedere motivarea cuprinsă în decizia atacată, Comisia a considerat în mod greșit că regulamentul din 2006 era selectiv.
[omissis]
59 În aceste condiții, trebuie să se constate că, având în vedere motivarea prezentată în decizia atacată, concluzia Comisiei potrivit căreia avantajele instituite prin regulamentul din 2006 au un caracter selectiv este viciată de o eroare vădită de apreciere.
60 Din cele de mai sus rezultă că trebuie admis al patrulea motiv invocat în susținerea primului capăt de cerere, iar decizia atacată trebuie anulată, în măsura în care prin aceasta se deschide procedura oficială de investigare în privința regulamentului din 2006, fără a fi necesară examinarea celorlalte motive invocate în susținerea acestui capăt de cerere.
[omissis]
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia C(2012) 1012 final a Comisiei din 22 februarie 2012 privind ajutoarele de stat SA.27585 și SA.31149 (2012/C) (ex NN/2012, ex CP 31/2009 și CP 162/2010) – Germania, în măsura în care această decizie privește regulamentul referitor la taxele pentru aeroportul din Lübeck adoptat în anul 2006.
2) Respinge în rest acțiunea.
3) Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Hansestadt Lübeck.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 9 septembrie 2014.
Semnături