Recurs introdus la 11 septembrie 2023 de Vincenzo D’Agostino și Dafin Srl împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 25 iulie 2023 în cauza T-424/22, D’Agostino și Dafin/BCE
(Cauza C-566/23 P)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurenți: Vincenzo D’Agostino și Dafin Srl (reprezentant: M. De Siena, avvocato)
Cealaltă parte din procedură: Banca Centrală Europeană
Concluziile recurenților
Recurenții solicită anularea ordonanței de respingere date de Tribunal la 25 iulie 2023 în cauza T-424/22 referitoare la acțiunea introdusă de domnul Vincenzo D’Agostino, în nume propriu și în calitate de administrator unic al Dafin s.r.l., împotriva Băncii Centrale Europene și, prin urmare, admiterea concluziilor prezentate în acțiunea în primă instanță, solicitând astfel Curții:
I) constatarea și declararea răspunderii extracontractuale a Băncii Centrale Europene, reprezentată de președinta acesteia, doamna Christine Lagarde, pentru:
I.a) fapta de a fi provocat, pentru titlurile financiare care aparțin domnului Vincenzo D’Agostino prezentate în anexa 3 la cererea introductivă în primă instanță, denumite SI FTSE.COPERP, o pierdere care se ridică la valoarea totală a capitalului investit, și anume 450 596,28 euro, în măsura în care, la 12 martie 2020, doamna Christine Lagarde, în calitatea sa de președintă a BCE, rostind celebra frază „Nu ne aflăm aici pentru a reduce „spread”-urile; nu aceasta este funcția BCE”, a provocat o diminuare importantă a valorii titlurilor la toate bursele din lume, la Bursa din Milano fiind de -16,92 %, un procent care nu a mai fost atins niciodată în istoria acestei instituții și a celorlalte burse mondiale, comunicând întregii lumi prin această frază rostită în cadrul unei conferințe de presă că BCE urma să nu mai susțină valoarea titlurilor emise de țările aflate în dificultate și, prin urmare, anunțând o schimbare totală a orientării politicii monetare adoptate de BCE pe vremea când era prezidată de Mario Draghi, care își finalizase mandatul în luna noiembrie 2019;
I.b) pentru fapta de a fi provocat, prin aceste comportamente și ca urmare a căderii vertiginoase a indicelui Bursei din Milano, reducerea valorii patrimoniului recurentului;
I.c) pentru fapta de a-l fi obligat pe acesta, drept consecință a reducerii substanțiale și importante a valorii patrimoniului său, pentru a compensa această diminuare a patrimoniului și în calitate de garant al societății Dafin s.r.l. pentru linia de credit acordată acestei societăți de Banca Fideuram s.p.a., să ramburseze partea utilizată a acestei linii de credit procurând sumele necesare prin vânzarea într-un termen redus a altor titluri pe care le deținea în proprietate, suferind o pierdere de 2 534 422,16 euro în anul 2020 și de 336 517,30 euro în perioada 1 ianuarie 2021-15 aprilie 2021 și, prin urmare, o pierdere totală de 2 870 939,30 euro.
I.d) pentru fapta de a fi cauzat un prejudiciu patrimonial rezultat din beneficiul nerealizat în cuantum de 1 013 074 euro.
I.e) pentru fapta de a fi cauzat, în consecință, un prejudiciu patrimonial care se ridică la suma totală de 4 334 609,28 euro.
Pe cale de consecință:
II) obligarea Băncii Centrale Europene, în persoana președintei pro tempore, la repararea prejudiciilor patrimoniale, constituite din prejudiciul efectiv și din beneficiul nerealizat, din prejudiciile nepatrimoniale și din prejudiciile rezultate din pierderea unei șanse, în favoarea domnului Vincenzo D’Agostino, evaluate potrivit criteriilor indicate în capitolele și în paragrafele corespunzătoare din prezenta acțiune, prin plata următoarelor sume:
II.1) 4 334 609,28 euro, cu titlu de prejudiciu patrimonial;
II.2) 1 000 000 de euro, cu titlu de prejudiciu moral;
II.3) și, prin urmare, plata sumei totale de 5 321 535,68 euro.
La această sumă urmează să se adauge dobânzile moratorii calculate de la 12 martie 2020, data faptei prejudiciabile, până la despăgubirea efectivă.
III) în subsidiar, obligarea la plata unor sume în cuantumuri diferite care urmează să fie constatate pe parcursul procesului, în măsura considerată adecvată, inclusiv prin intermediul unei expertize care urmează să fie dispusă de Curte.
IV) obligarea la plata unei sume suplimentare pe care Curtea o va determina ex aequo et bono cu titlu de reparare a prejudiciului rezultat din pierderea unei șanse.
V) cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal.
(VI) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului formulat, recurenții arată, în primul rând, că Tribunalul, cu încălcarea dreptului la apărare consacrat la articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, le-a refuzat dreptul de a răspunde la memoriul în apărare depus de BCE, drept pe care recurenții intenționau să îl exercite prin depunerea unui raport al unui expert autorizat prin care se urmărea să se stabilească dacă scăderea semnificativă a indiciilor bursieri, în special ai bursei din Milano, trebuie atribuită efectului pandemiei de COVID, astfel cum susține BCE, sau, după cum susțin recurenții, de declarația făcută de președinta BCE.
În al doilea rând, recurenții subliniază că, încă din cererea lor introductivă, au dovedit existența unei legături de cauzalitate între declarația în litigiu, scăderea indicelui bursei din Milano și pierderea consecutivă de valoare a titlurilor recurentului, arătând că reieșea din buletinul privind conferința de presă a președintei BCE din 12 martie 2020, din presa italiană și internațională, precum și din declarațiile președintelui Republicii Italiene că convingerea generală era că scăderea valorilor bursiere fusese provocată exclusiv de declarația în litigiu a președintei BCE. Pe de altă parte, inițiativa președintei BCE de a prezenta scuze și de a rectifica declarația făcută dovedea propria recunoaștere a faptului că a provocat consecințe extrem de prejudiciabile pe piețe.
În al treilea rând, recurenții resping afirmațiile Tribunalului care figurează la punctele 16-33 din ordonanța atacată, potrivit cărora răspunderea extracontractuală a BCE nu ar putea fi angajată în măsura în care, în speță, nu ar fi existat o încălcare de către BCE a unei norme de drept care să aibă ca obiect conferirea de drepturi particularilor. Recurenții susțin că dispozițiile pe care le invocă sunt norme instituționale care stabilesc competențele diferitor organe ale BCE, atribuindu-le puteri specifice. Acestea conferă drepturi particularilor, în special dreptul particularilor ca diferitele organe să acționeze cu respectarea atribuțiilor instituționale care le sunt conferite prin lege, în conformitate cu principiul încrederii legitime.
În al patrulea rând, cu titlu subsidiar, recurenții consideră că, în ipoteza în care normele încălcate de președinta BCE nu ar avea ca obiect conferirea de drepturi particularilor, astfel cum a afirmat Tribunalul, motivarea acestuia din urmă nu poate fi reținută în măsura în care se întemeiază pe o interpretare restrictivă a articolului 340 TFUE. Această dispoziție, la fel ca articolul 2043 din Codul civil italian, nu face nicio distincție care să privilegieze dispozițiile care au ca obiect conferirea de drepturi particularilor față de celelalte dispoziții, astfel încât nașterea dreptului la repararea prejudiciului în favoarea persoanei vătămate să rezulte exclusiv din încălcarea normelor din prima categorie. În plus, motivarea contravine principiilor enunțate în hotărârea Tribunalului însuși în cauza T-868/16, în care se afirmă că răspunderea extracontractuală a Uniunii poate fi angajată în prezența oricărui comportament nelegal aflat la originea unui prejudiciu susceptibil să dea naștere unei asemenea răspunderi.
În al cincilea rând, recurenții resping afirmația Tribunalului, care figurează la punctul 32 din ordonanță, potrivit căreia recurenții, susținând că președinta BCE ar fi săvârșit un abuz de putere, nu ar fi dezvoltat în mod specific acest argument în cererea introductivă și nu l-ar fi prezentat decât ca o consecință a încălcărilor dispozițiilor vizate în cererea introductivă care nu au ca obiect conferirea de drepturi particularilor. Recurenții susțin că abuzul de putere este reprezentat de „utilizarea puterii într-un mod neconform cu o dispoziție legislativă” și că el există atunci când o instituție a Uniunii deviază de la principii generale precum loialitatea, buna-credință și diligența; nu ar exista nicio îndoială că, prin declarația în litigiu, președinta BCE a încălcat principiul loialității și al diligenței.
În al șaselea rând, recurenții susțin că, la punctul 35 din ordonanță, în ceea ce privește prejudiciul patrimonial invocat de aceștia, Tribunalul prezintă faptele în mod diferit de cel expus în cererea introductivă, în care domnul Vincenzo D’Agostino arăta că, în calitate de garant al Dafin s.r.l. pentru linia de credit acordată de Banca Fideuram, ca urmare a reducerii valorii patrimoniului său provocate de pierderea totală a valorii titlurilor SI FISTE COPERP din cauza prăbușirii bursei din Milano ca urmare a declarației în litigiu, temându-se de o reacție a băncii, și-a procurat sume de bani pentru stingerea acestei linii de credit, fiind constrâns să cedeze la prețuri dezavantajoase alte titluri care îi aparțineau și suportând astfel o pierdere suplimentară.
____________