HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea)
10 septembrie 2015(*)
„Desen sau model industrial comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând genți de mână – Desen sau model industrial anterior – Motiv de nulitate – Caracter individual – Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Obligația de motivare”
În cauza T‑525/13,
H&M Hennes & Mauritz BV & Co. KG, cu sediul în Hamburg (Germania), reprezentată de H. Hartwig și de A. von Mühlendahl, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de A. Folliard‑Monguiral, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
Yves Saint Laurent SAS, cu sediul în Paris (Franța), reprezentată de N. Decker, avocat,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a OAPI din 8 iulie 2013 (cauza R 207/2012-3) privind o procedură de declarare a nulității între H&M Hennes & Mauritz BV & Co. KG și Yves Saint Laurent SAS,
TRIBUNALUL (Camera a șasea),
compus din domnii S. Frimodt Nielsen, președinte, F. Dehousse și A. M. Collins (raportor), judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 30 septembrie 2013,
având în vedere memoriul în răspuns al OAPI depus la grefa Tribunalului la 20 ianuarie 2014,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 24 ianuarie 2014,
având în vedere că nicio cerere de stabilire a unei ședințe de judecată nu a fost formulată de părți în termenul de o lună de la comunicarea terminării procedurii scrise și hotărând, prin urmare, pe baza raportului judecătorului raportor și în temeiul articolului 135a din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 30 octombrie 2006, intervenienta, Yves Saint Laurent SAS, a introdus o cerere de înregistrare a unui desen sau model industrial comunitar (denumit în continuare „desenul sau modelul industrial contestat”) la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70).
2 Desenul sau modelul industrial contestat, care urma să fie aplicat „genților de mână” din clasa 03-01 în sensul Aranjamentului de la Locarno privind clasificarea internațională a desenelor și modelelor industriale din 8 octombrie 1968, cu modificările ulterioare, este reprezentat în șase vederi după cum urmează:
3 Desenul sau modelul industrial contestat a fost înregistrat sub numărul 613294-0001 și a fost publicat în Bulletin des dessins ou modèles communautaires nr. 135/2006 din 28 noiembrie 2006.
4 La 3 aprilie 2009, reclamanta, H&M Hennes & Mauritz BV & Co. KG, a formulat în fața OAPI o cerere de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat, întemeiată pe articolele 4-9 din Regulamentul nr. 6/2002, precum și pe articolul 25 alineatul (1) literele (c)-(f) sau (g) din același regulament. În cererea sa de declarare a nulității, reclamanta s‑a limitat să susțină că desenul sau modelul industrial contestat este lipsit de caracter individual în sensul articolului 6 din acest regulament.
5 În susținerea cererii sale de declarare a nulității, reclamanta a invocat, în sprijinul pretinsei lipse de caracter individual al desenului sau modelului industrial contestat, modelul industrial anterior, reprodus mai jos:
6 Prin decizia din 4 noiembrie 2011, divizia de anulare a respins cererea de declarare a nulității.
7 La 25 ianuarie 2012, reclamanta a formulat o cale de atac la OAPI împotriva deciziei diviziei de anulare în temeiul articolelor 55-60 din Regulamentul nr. 6/2002.
8 Prin Decizia din 8 iulie 2013 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a treia de recurs a OAPI a respins calea de atac. După ce a apreciat că înscrisurile prezentate de reclamantă erau de natură să dovedească aducerea la cunoștința publicului a genții de mână care face obiectul desenului sau modelului industrial anterior, camera de recurs a examinat caracterul individual al desenului sau modelului industrial contestat. Aceasta a definit utilizatorul avizat al respectivului desen sau model industrial ca fiind o femeie avizată, care este interesată, ca posibilă utilizatoare, de gențile de mână. Potrivit acesteia, cele două desene sau modele industriale în cauză aveau caracteristici comune, în special contururile superioare și mânerele în formă de bride, atașate de corpul genții printr‑un sistem de inele întărite prin nituri, însă diferențele aparente de formă, de structură și de finisaj joacă un rol determinant în impresia globală produsă de aceste produse. În această privință, camera de recurs a considerat că gradul de libertate a autorului este ridicat, însă că, în speță, acesta nu ar șterge, din punctul de vedere al utilizatoarei avizate, diferențele importante de formă, de structură și de finisaj de suprafață care separă cele două genți.
Concluziile părților
9 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– declararea nulității desenului sau modelului industrial contestat;
– obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de ea însăși în fața camerei de recurs.
10 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
11 Intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea anexei A.6 a cererii ca inadmisibilă;
– respingerea acțiunii;
– confirmarea deciziei atacate;
– declararea validității desenului sau modelului industrial contestat;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de ea însăși în fața OAPI.
În drept
12 În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă, în esență, un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002 și care cuprinde două aspecte. Prin intermediul primului aspect, aceasta susține că decizia atacată a concluzionat în mod greșit și fără motivare suficientă că gradul ridicat de libertate a autorului nu are nicio incidență asupra concluziei potrivit căreia desenele sau modelele industriale în cauză produc o impresie globală diferită asupra utilizatorului avizat. Prin intermediul celui de al doilea aspect, aceasta susține că decizia atacată, deși a recunoscut acest grad ridicat de libertate a autorului, a concluzionat în mod eronat că diferențele dintre desenele sau modelele industriale în cauză sunt îndeajuns de semnificative pentru a produce o impresie globală diferită.
13 În cadrul primului aspect al motivului unic, reclamanta susține o obiecțiune întemeiată pe o insuficientă motivare a deciziei atacate. Tribunalul consideră oportun să examineze separat această obiecțiune înainte de a analiza argumentele cu privire la fond.
14 OAPI și intervenienta contestă argumentele reclamantei.
Cu privire la obiecțiunea întemeiată pe insuficiența motivării
15 Trebuie amintit că, în temeiul articolului 62 din Regulamentul nr. 6/2002, deciziile OAPI trebuie să fie motivate. Această obligație de motivare are același domeniu de aplicare precum cea care rezultă din articolul 296 TFUE, potrivit căruia raționamentul autorului actului trebuie să apară în mod clar și neechivoc. Această obligație are ca dublu obiectiv, pe de o parte, să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate pentru a‑și apăra drepturile și, pe de altă parte, să permită instanței Uniunii să își exercite controlul asupra legalității deciziei. Cu toate acestea, nu li se poate cere camerelor de recurs să prezinte o motivare care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile în litigiu. Prin urmare, motivarea poate fi implicită, cu condiția să permită persoanelor interesate să ia cunoștință de motivele pentru care a fost adoptată decizia camerei de recurs, iar instanței competente, să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul [a se vedea Hotărârea din 25 aprilie 2013, Bell & Ross/OAPI – KIN (Carcasă de ceas de mână), T‑80/10, EU:T:2013:214, punctul 37 și jurisprudența citată].
16 Trebuie amintit de asemenea că obligația de motivare a deciziilor reprezintă o normă de procedură fundamentală care trebuie diferențiată de problema temeiniciei motivării, aceasta din urmă ținând de legalitatea pe fond a actului în litigiu. Astfel, motivarea unei decizii constă în exprimarea formală a motivelor pe care se întemeiază această decizie. Dacă aceste motive conțin erori, ele afectează legalitatea pe fond a deciziei, dar nu motivarea acesteia, care poate fi suficientă chiar dacă cuprinde motive eronate (a se vedea Hotărârea Carcasă de ceas de mână, punctul 15 de mai sus, EU:T:2013:214, punctul 38 și jurisprudența citată).
17 În speță, camera de recurs a considerat, după cum reiese din decizia atacată, că diferențele dintre desenele sau modelele industriale în cauză erau atât de pronunțate încât gradul de libertate a autorului nu ar fi putut afecta concluzia cu privire la impresiile globale diferite produse de acestea. Mai întâi, camera de recurs a constatat la punctul 42 din decizia atacată că „există desigur anumite caracteristici comune celor două modele de genți [în cauză], însă, pentru motivele indicate anterior [la punctele 30-34], diferențele aparente privind forma, structura și finisajul de suprafață al genților determină impresia globală din punctul de vedere al utilizatoarei avizate”. Apoi, aceasta a amintit la punctul 44 al deciziei atacate că gradul de libertate a autorului este un factor de care trebuie să se țină seama atunci când se apreciază caracterul individual al desenului sau modelului industrial în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 și care servește la consolidarea sau la nuanțarea percepției utilizatorului în această privință. În sfârșit, aceasta a recunoscut la punctul 45 din aceeași decizie că marja de libertate a autorului, în cadrul articolelor de modă precum gențile de mână, este considerabilă, arătând apoi că „această recunoaștere nu poate să implice în mod automat, contrar a ceea ce pare să arate [reclamanta], că [modelul sau desenul industrial de] geant[ă] de mână contestat produce aceeași impresie globală ca și geanta de mână care face obiectul modelului [sau desenului industrial] anterior”. Aceasta a precizat că „[î]ntr‑adevăr, punctul de plecare la aprecierea acestei impresii globale, în temeiul alineatului (1) al articolului 6 din [Regulamentul nr. 6/2002], este persoana utilizatorului avizat”, că, „în speță, această marjă de libertate considerabilă nu va șterge nicidecum, din punctul de vedere al utilizatoarei avizate, importantele diferențe aparente de formă, de structură și de finisaj care separă cele două genți” și că, „în speță, prin urmare, marja considerabilă de libertate a autorului nu este nicidecum incompatibilă […] cu concluzia potrivit căreia cele două genți produc o impresie globală diferită”.
18 În consecință, contrar celor pretinse de reclamantă, camera de recurs a prezentat în mod suficient de clar și de neechivoc raționamentul prin care aceasta a considerat că, în speță, gradul ridicat de libertate a autorului nu are nicio incidență asupra concluziei potrivit căreia desenele sau modelele industriale în cauză produc o impresie globală diferită asupra utilizatoarei avizate. Obiecțiunea întemeiată pe insuficiența motivării trebuie, în consecință, să fie respinsă ca nefondată.
Cu privire la temeinicie
19 Întrucât cele două aspecte ale motivului unic se raportează la pretinse erori săvârșite de camera de recurs la aplicarea în speță a articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, Tribunalul apreciază că trebuie să le examineze împreună.
20 Potrivit articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002, se consideră că un desen sau model industrial comunitar înregistrat are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat diferă de impresia produsă asupra unui asemenea utilizator de orice alt desen sau model care a fost făcut public înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate. Articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 precizează că, pentru aprecierea caracterului individual, trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului.
21 Din considerentul (14) al Regulamentului nr. 6/2002 reiese că, atunci când se apreciază caracterul individual al unui desen sau model industrial, trebuie să se țină seama de natura produsului căruia i se aplică desenul sau modelul sau în care acesta este încorporat și, în special, de sectorul industrial de care aparține și de gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial. În speță, desenul sau modelul industrial contestat, la fel ca desenul sau modelul industrial anterior, reprezintă o geantă de mână.
22 Pe de altă parte, reiese din articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002, precum și dintr‑o jurisprudență constantă că examinarea caracterului individual al unui desen sau model depinde de impresia globală pe care acesta o produce asupra utilizatorului avizat [a se vedea Hotărârea din 25 octombrie 2013, Merlin și alții/OAPI – Dusyma (Jocuri), T‑231/10, EU:T:2013:560, punctul 28 și jurisprudența citată].
23 În ceea ce privește noțiunea de utilizator avizat, în raport cu care trebuie apreciat caracterul individual al desenului sau modelului industrial comunitar contestat, camera de recurs a definit‑o, în speță, ca fiind o femeie avizată, care este interesată, ca posibilă utilizatoare, de gențile de mână.
24 În ceea ce privește nivelul de atenție a utilizatorului avizat, trebuie amintit, după exemplul camerei de recurs, că, potrivit jurisprudenței, noțiunea de utilizator avizat poate fi interpretată ca desemnând un utilizator dotat nu cu o atenție medie, ci cu o vigilență specială, fie datorită experienței sale personale, fie datorită cunoașterii extinse a sectorului respectiv (Hotărârea din 20 octombrie 2011, PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, C‑281/10 P, Rep., EU:C:2011:679, punctul 53).
25 Rezultă de asemenea din jurisprudență că, deși utilizatorul avizat nu este consumatorul mediu normal informat, suficient de atent și de avizat, care percepe un desen sau model industrial în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acestuia, el nu este nici expertul sau specialistul capabil să observe în detaliu diferențele minime care pot să existe între modelele industriale sau desenele în conflict. Astfel, calificativul „avizat” sugerează totodată că utilizatorul, fără a fi designer sau expert tehnic, cunoaște diversele desene sau modele industriale existente în sectorul vizat, are un anumit nivel de cunoștințe în ceea ce privește elementele pe care, de regulă, aceste desene sau modele industriale le conțin și, datorită interesului său pentru produsele respective, dă dovadă de un grad de atenție relativ ridicat atunci când le utilizează (Hotărârea PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, punctul 24 de mai sus, EU:C:2011:679, punctul 59).
26 Camera de recurs a apreciat că, în speță, utilizatoarea avizată nu era nici cumpărătorul de nivel mediu de genți de mână, nici un cunoscător cu atenție specială, ci profilul intermediar familiarizat cu produsul, potrivit nivelului de atenție prevăzut de jurisprudența citată la punctele 24 și 25 de mai sus.
27 Reclamanta nu contestă concluziile camerei de recurs cu privire la definiția și la nivelul de atenție a utilizatoarei avizate, concluzii care trebuie validate.
28 În ceea ce privește gradul de libertate a autorului desenului sau modelului industrial, reiese din jurisprudență că acesta este definit în special pe baza constrângerilor aferente caracteristicilor impuse de funcția tehnică a produsului sau a unui element al produsului ori de prevederile legale aplicabile produsului. Aceste constrângeri conduc la standardizarea anumitor caracteristici, care devin astfel comune mai multor desene sau modele industriale aplicate produsului respectiv [Hotărârea din 9 septembrie 2011, Kwang Yang Motor/OAPI – Honda Giken Kogyo (Motor cu combustie internă), T‑11/08, EU:T:2011:447, punctul 32, și Hotărârea Carcasă de ceas de mână, punctul 15 de mai sus, EU:T:2013:214, punctul 112].
29 Prin urmare, cu cât este mai mare libertatea autorului în elaborarea unui desen sau model industrial, cu atât mai puțin diferențele nesemnificative dintre desenele sau modelele industriale în conflict sunt suficiente pentru a‑i produce utilizatorului avizat o impresie globală diferită. Dimpotrivă, cu cât este mai limitată libertatea autorului în elaborarea unui desen sau model industrial, cu atât mai mult diferențele nesemnificative dintre desenele sau modelele industriale în conflict sunt suficiente pentru a produce utilizatorului avizat impresii globale diferite. Astfel, un grad ridicat de libertate a autorului în elaborarea unui desen sau model industrial consolidează concluzia potrivit căreia desenele sau modelele industriale care nu prezintă diferențe importante produc utilizatorului avizat aceeași impresie globală (Hotărârea Motor cu combustie internă, punctul 28 de mai sus, EU:T:2011:447, punctul 33, și Hotărârea Carcasă de ceas de mână, punctul 15 de mai sus, EU:T:2013:214, punctul 113).
30 În speță, camera de recurs a apreciat în mod întemeiat că, în cadrul articolelor de modă precum gențile de mână, marja de libertate a autorului este considerabilă. În fond, reclamanta nu contestă această apreciere. Totuși, ea susține, în esență, că respectiva cameră de recurs a săvârșit erori constând în faptul că criteriul „libertății autorului” ar fi trebuit să facă parte integrantă din analiza caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat și că aceasta ar fi inversat etapele acestui demers. Astfel, ar fi eronată abordarea acesteia, care a constat, într‑o primă etapă, în compararea celor două desene sau modele industriale în cauză, ajungând la concluzia că nu produc aceeași impresie globală asupra utilizatoarei avizate și, într‑o a doua etapă, în examinarea obiecțiunii întemeiate pe libertatea autorului. În plus, diferențele dintre desenele sau modelele industriale în cauză nu ar fi suficient de semnificative pentru a crea o impresie globală diferită asupra utilizatoarei avizate.
31 În primul rând, trebuie să se constate că nici reglementarea aplicabilă, nici jurisprudența nu impun un „raționament în două etape” precum cel preconizat de reclamantă.
32 Astfel, modul de redactare a articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, referitor la aprecierea caracterului individual, prevede, la alineatul (1), criteriul impresiei globale produse de desenele sau modelele industriale în conflict și precizează, la alineatul (2), că trebuie să se țină seama de gradul de libertate a autorului în acest scop (a se vedea punctul 20 de mai sus). Reiese din aceste dispoziții și în special din articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 că aprecierea caracterului individual al unui desen sau model industrial comunitar se efectuează, în esență, printr‑o examinare în patru etape. Această examinare constă, în primul rând, în a determina sectorul produselor în care urmează să se încorporeze desenul sau modelul sau cărora li se va aplica, în al doilea rând, în a determina utilizatorul avizat al produselor menționate potrivit finalității acestora și, cu privire la acest utilizator avizat, nivelul de cunoaștere a stadiului anterior al tehnicii, precum și nivelul de atenție la compararea, directă și posibilă, a desenelor sau modelelor, în al treilea rând, în a determina gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial și, în al patrulea rând, în a determina rezultatul comparării desenelor sau modelelor industriale în cauză, ținând seama de sectorul vizat, de gradul de libertate a autorului și de impresiile globale pe care desenul sau modelul industrial contestat și orice desen sau model industrial anterior divulgat publicului le produc asupra utilizatorului avizat [a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 noiembrie 2013, Budziewska/OAPI – Puma (Felină în salt), T‑666/11, EU:T:2013:584, punctul 21 și jurisprudența citată].
33 După cum reiese din jurisprudență și din cea citată la punctul 29 de mai sus și invocată de reclamanta însăși, factorul referitor la gradul de libertate a autorului poate „consolida” (sau, a contrario, nuanța) concluzia cu privire la impresia globală produsă de fiecare desen sau model industrial în cauză. Nu rezultă nici din pretinsa schemă identificată de reclamantă în jurisprudență, nici chiar din extrasul din hotărârea Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania), reprodus la punctul 29 din cererea introductivă, că aprecierea gradului de libertate a autorului constituie o etapă prealabilă și abstractă față de compararea impresiei globale produse de fiecare desen sau model industrial în cauză.
34 Trebuie respinse de asemenea toate afirmațiile prezentate la punctul 33 din cererea introductivă și referitoare la punctul 44 din decizia atacată. Aceste afirmații se bazează, în parte, pe o înțelegere greșită a acestui punct și sunt, în orice caz, nefondate. Camera de recurs a constatat în acest sens următoarele:
„În ceea ce privește gradul de libertate a autorului, camera de recurs amintește că acesta este într‑adevăr un factor de care trebuie să se țină seama, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din [Regulamentul nr. 6/2002], la aprecierea caracterului individual. […] Nu există însă, propriu‑zis, «reciprocitate», nici automatism. În Hotărârea [Motor cu combustie internă, punctul 28 de mai sus, EU:T:2011:447], pe care o citează [reclamanta] în susținerea tezei sale, Tribunalul a afirmat că un grad ridicat de libertate a autorului la elaborarea unui desen sau model industrial «consolidează» concluzia potrivit căreia desenele sau modelele industriale care nu prezintă diferențe importante produc utilizatorului avizat aceeași impresie globală […] Gradul de libertate nu poate, prin el însuși, să producă rezultate în privința aprecierii caracterului individual. Această apreciere trebuie, astfel, să se bazeze pe impresia globală, după cum prevede alineatul (1) al articolului 6 din [Regulamentul nr. 6/2002]. Deși este adevărat, așadar, că trebuie să se țină seama de marja de libertate a autorului, punctul de plecare la aprecierea caracterului individual al unui model industrial trebuie să fie, în orice caz, percepția utilizatorului avizat. Cu alte cuvinte, gradul de libertate a autorului trebuie să servească la a modera impresia – în sensul, astfel cum afirmă Tribunalul, de a o «consolida» sau, dimpotrivă, de a o nuanța – obținută pe baza percepției utilizatorului avizat. Gradul de libertate a autorului nu este deci, spre deosebire de ceea ce pare să afirme [reclamanta], punctul de plecare la aprecierea caracterului individual, ci, astfel cum prevede alineatul (2) al articolului 6 din [Regulamentul nr. 6/2002], un aspect de care trebuie «să se țină seama» la analizarea percepției utilizatorului avizat.”
35 Camera de recurs a indicat, fără a săvârși vreo greșeală, că factorul referitor la libertatea autorului nu poate să condiționeze, prin el însuși, aprecierea caracterului individual al unui desen sau model industrial, însă că, în schimb, acesta este un element de care trebuie să se țină seama la această apreciere. Astfel, aceasta a considerat în mod întemeiat că factorul menționat este unul care permite nuanțarea aprecierii caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat mai degrabă decât un factor autonom care să determine distanța dintre două desene sau modele industriale, necesară pentru ca unul dintre ele să aibă caracter individual.
36 În al doilea rând, în ceea ce privește compararea impresiei globale produse de desenul sau modelul industrial contestat cu cea produsă de desenul sau modelul industrial anterior, camera de recurs a arătat la punctul 30 din decizia atacată că acestea se diferențiază prin trei caracteristici care influențează în mod determinant aspectul lor vizual global, și anume forma generală, structura și finisajul de suprafață al genții.
37 Mai întâi, aceasta a subliniat că partea principală a desenului sau modelului industrial contestat are o formă vizibil dreptunghiulară datorită prezenței a trei linii drepte care marchează părțile laterale și baza genții, ceea ce dă impresia unui obiect relativ ascuțit. În schimb, partea principală a desenului sau modelului industrial anterior are, potrivit acesteia, partea laterală și baza curbate, iar silueta acestuia este dominată de o impresie de rotunjime. Apoi, camera de recurs a apreciat că partea principală a desenului sau modelului industrial contestat se prezintă ca fiind realizată pornind de la o singură bucată de piele, fără divizare sau cusătură aparentă cu excepția unei mici întinderi la colțurile inferioare. În schimb, fețele părții principale a desenului sau modelului industrial anterior sunt, potrivit acesteia, despărțite prin cusături în trei porțiuni, și anume o porțiune superioară curbată, delimitată printr‑o coleretă, și două porțiuni inferioare, de mărime egală, delimitate printr‑o cusătură verticală. În sfârșit, camera de recurs a arătat că finisajul de suprafață al desenului sau modelului industrial contestat este complet neted, cu excepția a două cusături abia schițate în colțurile inferioare. În schimb, suprafața desenului sau modelului industrial anterior este, potrivit acesteia, străbătută de motive decorative pronunțate și realizate în relief, și anume o coleretă tivită cu pliuri în partea de sus a genții, o cusătură verticală care „taie” geanta în două și pliuri la baza genții. Pentru fiecare dintre acești trei factori, camera de recurs a concluzionat că diferențele dintre desenele sau modelele industriale în cauză sunt importante și, prin urmare, de natură să influențeze sensibil impresia globală a utilizatoarei avizate. În cazul desenului sau modelului industrial contestat, impresia produsă ar fi aceea a unui model de geantă caracterizat prin linii esențiale și o simplitate formală, în timp ce, în cazul desenului sau modelului industrial anterior, impresia ar fi aceea a unei genți mai „lucrate”, caracterizată prin curbe și cu suprafața decorată cu motive ornamentale.
38 În ceea ce privește caracteristicile comune celor două desene sau modele industriale în cauză, și anume conturul lor superior și prezența unui mâner în formă de curea legată de partea principală a genții printr‑un sistem de inele consolidate prin nituri, camera de recurs a considerat că acestea nu sunt suficiente pentru a le conferi, în ochii unei utilizatoare avizate, aceeași impresia globală. Aceasta a arătat în special că modul în care aceste inele sunt utilizate la cele două genți este foarte diferit, dat fiind că sunt foarte vizibile și lasă să treacă lumina în desenul sau modelul industrial contestat, ceea ce nu este valabil pentru desenul sau modelul anterior, detaliu care ar fi evident pentru utilizatoarea avizată.
39 În această privință, trebuie amintit că aprecierea impresiei globale pe care un desen sau model industrial o produce asupra utilizatorului avizat include modul în care este utilizat produsul reprezentat de desenul sau modelul industrial [a se vedea Hotărârea din 21 noiembrie 2013, El Hogar Perfecto del Siglo XXI/OAPI – Wenf International Advisers (Tirbușon), T‑337/12, Rep., EU:T:2013:601, punctul 46 și jurisprudența citată]. În speță, este necesar să se sublinieze că mânerul și curelușele din desenele sau modelele industriale în conflict se pretează în mod notoriu unor utilizări diferite, având în vedere că desenul sau modelul industrial contestat reprezintă o geantă de purtat doar în mână, în timp ce desenul sau modelul industrial anterior reprezintă o geantă de purtat pe umăr.
40 În acest context și având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se considere că diferențele dintre desenele sau modelele industriale în cauză sunt importante și că asemănările dintre ele sunt nesemnificative în cadrul impresiei globală produse de acestea. În consecință, trebuie să se confirme aprecierea camerei de recurs atunci când a considerat că desenul sau modelul industrial contestat produce, asupra utilizatoarei avizate, o impresie globală diferită de cea produsă de desenul sau modelul industrial anterior.
41 Aprecierea anterioară nu poate fi repusă în discuție de afirmațiile reclamantei.
42 Prin intermediul primei obiecțiuni, întemeiată pe lipsa analizei contextuale a caracteristicilor genților în cauză, reclamanta susține că respectiva cameră de recurs nu a examinat similitudinile dintre desenele sau modelele industriale în cauză, nici nu a precizat diferențele dintre acestea și nu a analizat dacă aceste diferențe sau similitudini sunt minore, normale sau majore, în scopul de a trage concluzii cu privire la impresia globală produsă, ținând seama de gradul ridicat de libertate a autorului. Această obiecțiune trebuie respinsă ca lipsită de temei în fapt pe baza considerațiilor enunțate la punctele 36-38 de mai sus, care descriu etapele progresive ale acestei analize efectuate de camera de recurs la punctele 30-42 din decizia atacată.
43 Prin intermediul unei a doua obiecțiuni, reclamanta susține că diferențele dintre desenele sau modelele industriale în cauză, chiar dacă nu sunt insignifiante, nu sunt însă suficient de notabile pentru a crea o impresie globală diferită asupra utilizatoarei avizate. Potrivit acesteia, decizia atacată nu evocă acest aspect și ignoră criteriile stabilite de jurisprudență.
44 Se impune constatarea că acest motiv, presupunând că este admisibil, nu este în niciun caz întemeiat. Pe de o parte, rezultă cu claritate din cuprinsul punctelor 37-42 din decizia atacată că respectiva cameră de recurs a examinat cu atenție elementele comune ale celor două desene sau modele industriale în cauză, ajungând apoi la concluzia că diferențele dintre acestea prevalează asupra impresiei globale produse, concluzie confirmată de Tribunal (a se vedea punctul 40 de mai sus). Pe de altă parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 42 de mai sus, camera de recurs a aplicat în mod corect, în speță, criteriile stabilite de jurisprudență.
45 Prin urmare, este necesar să se respingă acțiunea în totalitate, fără a fi necesar să se pronunțe cu privire la admisibilitatea celui de al treilea capăt de cerere prezentat de reclamantă și cu privire la admisibilitatea celui de al treilea și a celui de al patrulea capăt de cerere prezentate de intervenientă, precum și asupra admisibilității unei anexe la cerere, pusă în discuție de aceasta din urmă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
46 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
47 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI și ale intervenientei.
48 În plus, intervenienta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii care s‑a aflat pe rolul OAPI. În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 190 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, cheltuielile necesare efectuate de părți în legătură cu procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs sunt considerate cheltuieli de judecată recuperabile. Situația cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu procedura care s‑a aflat pe rolul diviziei de anulare este însă diferită. Prin urmare, cererea intervenientei prin care solicită obligarea reclamantei, întrucât a căzut în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii administrative în fața OAPI nu poate fi admisă decât în ceea ce privește cheltuielile necesare ale intervenientei aferente procedurii în fața camerei de recurs (a se vedea Hotărârea Carcasă de ceas de mână, punctul 15 de mai sus, EU:T:2013:214, punctul 164 și jurisprudența citată).
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șasea)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă H&M Hennes & Mauritz BV & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor pe care Yves Saint Laurent SAS le‑a efectuat în legătură cu procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI).
Frimodt Nielsen | Dehousse | Collins |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 10 septembrie 2015.
Semnături