Language of document : ECLI:EU:T:2019:879

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)

19 decembrie 2019(*)

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală CINKCIARZ – Motive absolute de refuz – Caracter distinctiv – Lipsa caracterului descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Termen peiorativ care are o legătură cu produsele sau serviciile în cauză”

În cauza T‑501/18,

Currency One S. A., cu sediul în Poznań (Polonia), reprezentată de P. Szmidt și de B. Jóźwiak, avocați,

reclamantă,

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală  (EUIPO), reprezentat de D. Walicka, în calitate de agent,

pârât,

cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului, fiind

Cinkciarz.pl sp. z o.o., cu sediul în Zielona Góra (Polonia), reprezentată de E. Skrzydło‑Tefelska și de K. Gajek, avocați,

având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 18 iunie 2018 (cauza R 2598/2017‑5) privind o procedură de declarare a nulității între Currency One și Cinkciarz.pl,

TRIBUNALUL (Camera întâi),

compus din domnii P. Nihoul, îndeplinind funcția de președinte, J. Svenningsen (raportor) și U. Öberg, judecători,

grefier: domnul J. Palacio González, administrator principal,

având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 22 august 2018,

având în vedere memoriul în răspuns al EUIPO depus la grefa Tribunalului la 31 octombrie 2018,

având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 30 octombrie 2018,

în urma ședinței din 7 mai 2019,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        La 26 ianuarie 2015, intervenienta, Cinkciarz.pl sp. z o.o., a depus o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)].

2        Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal CINKCIARZ.

3        Produsele și serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasele 9, 36 și 41 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund în special următoarei descrieri:

–        clasa 9: „software de calculator; software jocuri de computer; programe de calculator înregistrate; programe informatice descărcabile; aplicații informatice, ce pot fi descărcate de pe internet; programe pentru prelucrarea datelor; programe de calculator multimedia interactive; publicații descărcabile în format electronic de pe internet; aparate și accesorii pentru calculatoare; suporturi de date magnetice și optice; aparate pentru înregistrarea, transmisia sau reproducerea sunetului sau a imaginilor; ochelari de soare”;

–        clasa 36: „afaceri bancare; operațiuni de schimb bancar; servicii ale caselor de schimb valutar; furnizare de informații privind cursul de schimb; furnizare de valută; tranzacții cu valută; schimb valutar online în timp real; informații financiare cu privire la cursurile de schimb valutar; cotații ale cursului de schimb valutar; previzionarea cursurilor de schimb valutar; piața valutară; servicii financiare computerizate privind tranzacțiile de schimb valutar; pregătire și cotare de informații privind cursul de schimb; swapuri pe cursul de schimb; furnizare de informații privind rata de schimb valutar; servicii ale agențiilor de schimb valutar; servicii de consiliere pentru schimb valutar; servicii de baze de date financiare referitoare la schimburile valutare; schimb valutar și transfer monetar; furnizare de cotații valutare; birouri de schimb valutar; servicii bancare cu numerar, cec și ordine de plată; transfer electronic de fonduri prin intermediul telecomunicațiilor; servicii de plată automatizată; servicii de transfer de bani; servicii de plată electronică; agenții imobiliare; agenții de încasare a creanțelor; analiză financiară; tranzacții bancare la domiciliu [home banking]; informații financiare; afaceri bancare; tranzacții bancare privind ipotecile; birouri de informații în domeniul creditelor; încasare de chirii; consultații în domeniul financiar; consultanță în domeniul asigurărilor; management financiar; evaluare financiară în domeniul asigurărilor, serviciilor bancare și privind proprietățile imobiliare; consultații în domeniul financiar; informații financiare; afaceri bancare; servicii financiare; constituirea de fonduri de investiții; servicii privind fondurile de asigurări; cotații de bursă; curtaj în bursă; garanții ca depozite; informații în domeniul asigurărilor; informații financiare; informații financiare; investiții de capital; investiții de capital; transfer electronic de fonduri; servicii referitoare la cărți de credit și de debit; servicii de cărți de debit și de cărți de credit; emisiune de carduri de credit și debit; curtaj în asigurări; intermediere de investiții; cotații de bursă; servicii de expertiză fiscală; curtaj în bursă; curtaj în asigurări; împrumuturi financiare; servicii bancare; asigurări; operațiuni de schimb bancar; management financiar; gerare de proprietăți imobiliare; gestiunea activelor”;

–        clasa 41: „publicare de texte (altele decât textele publicitare); publicarea în format electronic, online, de materiale ce nu pot fi descărcate; publicare de materiale care pot fi accesate prin intermediul bazelor de date sau prin internet; servicii în domeniul jocurilor electronice și competiții organizate prin internet; informații în domeniul educației, furnizate online dintr‑o bază de date computerizată sau de pe internet; educație, ca învățământ; informații în materie de educație; studiouri cinematografice; fotografie; fotoreportaje; jocuri (servicii de săli de -); servicii în domeniul jocurilor furnizate online; jocuri de noroc; servicii de club, ca divertisment sau educație; microeditare; demonstrații de organizare practică; organizare și coordonare de ateliere și cercuri de instruire; organizare și coordonare de concerte; organizarea și conducerea de conferințe; organizarea și conducerea de congrese; organizarea și conducerea de seminarii; organizarea și conducerea de simpozioane; organizarea și conducerea de colocvii; organizare de competiții în domeniul educației sau divertismentului; publicare electronică online a cărților și periodicelor; furnizarea de publicații electronice, nedescărcabile; publicare de cărți; publicare de texte (altele decât textele publicitare).”

4        Marca contestată a fost înregistrată la 15 iunie 2015 sub numărul 13678991, în special pentru produsele și serviciile menționate la punctul 3 de mai sus.

5        La 22 decembrie 2015, reclamanta, Currency One SA, a introdus o cerere de declarare a nulității mărcii contestate în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001], pentru toate produsele și serviciile menționate la punctul 3 de mai sus, întemeiată, pe de o parte, pe articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, al cărui mod de redactare este identic și la care se va face referire în continuare], pentru motivul că semnul care compunea marca menționată ar fi descriptiv pentru produsele și serviciile respective, și, pe de altă parte, pe articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001, al cărui mod de redactare este identic și la care se va face referire în continuare], pentru motivul că marca menționată ar fi lipsită de caracter distinctiv.

6        Cererea menționată de declarare a nulității a fost respinsă prin decizia diviziei de anulare din 6 octombrie 2017.

7        La 5 decembrie 2017, reclamanta a formulat o cale de atac la EUIPO, în temeiul articolelor 66-71 din Regulamentul 2017/1001.

8        Prin Decizia din 18 iunie 2018 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a cincea de recurs a respins calea de atac.

9        În ceea ce privește motivul prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 2017/1001, aceasta a considerat că nicio accepțiune a termenului „cinkciarz” nu era descriptivă pentru produsele sau serviciile în cauză sau pentru o caracteristică esențială a acestora. În special, ea a considerat că acest termen, care desemna inițial, în Republica Populară Polonă, persoanele care se ocupau cu comerțul ilegal de monedă străină, are în accepțiunea sa actuală, care privește o activitate de schimb valutar, numai conotații negative, cu excluderea unei desemnări neutre a unei astfel de activități. Prin urmare, termenul menționat ar constitui o denumire fantezistă, desigur sugestivă sau aluzivă, însă care, tocmai ca urmare a acestui fapt, ar fi numai indirect descriptivă pentru această activitate și nu ar putea orienta consumatorii către caracteristicile serviciilor legate de activitatea menționată decât printr‑o asociere mentală. În ceea ce privește, pe de altă parte, motivul menționat la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 2017/1001, camera de recurs a considerat că semnul CINKCIARZ este perceput de publicul relevant drept o denumire originală, înșelătoare sau ironică și, tocmai din această cauză, surprinzătoare, aptă să indice originea comercială a serviciilor în raport cu activitatea de schimb valutar. În sfârșit, aceasta a considerat că aprecierile menționate erau a fortiori valabile pentru celelalte produse sau servicii în cauză.

 Concluziile părților

10      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii desfășurate în fața camerei de recurs.

11      EUIPO și intervenienta solicită Tribunalului:

–        respingerea căii de atac;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

12      Reclamanta prezintă trei motive, întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 în ceea ce privește serviciile de schimb valutar, al doilea, pe încălcarea aceleiași dispoziții și a obligației de motivare în ceea ce privește celelalte produse și servicii în cauză și, al treilea, pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat.

13      Cu titlu introductiv, trebuie amintit, pe de o parte, că, potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, se respinge înregistrarea unor mărci care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora.

14      Pentru ca un semn să poată fi considerat ca descriptiv și, în consecință, să intre sub incidența interdicției prevăzute de această dispoziție, trebuie să prezinte un raport suficient de direct și de concret cu produsele sau serviciile în cauză, de natură să permită publicului relevant să perceapă imediat și fără nicio reflecție suplimentară o descriere a produselor și serviciilor în cauză sau a uneia dintre caracteristicile lor [a se vedea Hotărârea din 12 ianuarie 2005, Deutsche Post EURO EXPRESS/OAPI (EUROPREMIUM), T‑334/03, EU:T:2005:4, punctul 25 și jurisprudența citată].

15      Pe de altă parte, conform articolului 7 alineatul (1) litera (b) din acest regulament, se respinge înregistrarea mărcilor care sunt lipsite de caracter distinctiv.

16      Caracterul distinctiv al unei mărci, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001, înseamnă că această marcă permite să se identifice produsul sau serviciul a cărui înregistrare este solicitată ca provenind de la o întreprindere determinată și, așadar, să se distingă acel produs sau serviciu de cele ale altor întreprinderi (a se vedea Hotărârea din 21 ianuarie 2010, Audi/OAPI, C‑398/08 P, EU:C:2010:29, punctul 33 și jurisprudența citată).

17      Un semn poate fi identificat ca provenind de la o întreprindere determinată și astfel ca având caracter distinctiv atunci când necesită un efort de interpretare din partea publicului relevant și prezintă o anumită originalitate și pregnanță, fiind ușor de memorat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2010, Audi/OAPI, C‑398/08 P, EU:C:2010:29, punctul 59).

18      Din aceste considerații introductive rezultă că, pentru a aprecia temeinicia motivelor prezentate de reclamantă, este necesar să se determine în prealabil semnificația termenului polonez „cinkciarz”, care trebuie stabilită în raport cu percepția publicului relevant asupra acestuia [a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iulie 2008, Lancôme/OAPI – CMS Hasche Sigle (COLOR EDITION), T‑160/07, EU:T:2008:261, punctul 44 și jurisprudența citată].

19      În această privință, din înscrisurile prezentate în cadrul procedurii administrative rezultă că termenul „cinkciarz” se referea la o persoană care desfășura clandestin o activitate ilegală de schimb valutar atunci când, în epoca Republicii Populare Polone sau imediat ulterior acesteia, activitatea menționată făcea obiectul unui monopol de stat. Acestui termen, referitor la o activitate considerată drept trafic și exercitată de persoane îndoielnice, îi era asociată o conotație negativă. Întrucât desfășurarea activității de schimb valutar de către persoane de drept privat a fost legalizată în anul 1989, această activitate a putut fi de atunci desfășurată în mod deschis de birouri de schimb, care, dat fiind caracterul lor licit, au fost diferențiate de persoanele vizate de termenul menționat. Începând din acest moment, acesta din urmă pare să fi dobândit o conotație în esență istorică, desemnând persoanele care desfășurau până în anul 1989 o activitate ilegală și clandestină de schimb valutar.

20      Ținând seama de faptul că contextul aflat la originea termenului „cinkciarz” a luat sfârșit abia în anul 1989 și de notorietatea figurii istorice a persoanelor vizate de termenul menționat în cultura poloneză, astfel cum a fost atestată, printre altele, de diverse titluri de articole referitoare la această figură (anexele E.20, E.24-E.26), dar și de publicații recente cu privire la acest subiect (anexele E.19, E.21, E.36-E. 41), trebuie să se considere că, la momentul introducerii cererii de înregistrare a mărcii contestate, la 26 ianuarie 2015, cea mai mare parte a publicului relevant cunoștea semnificația istorică a acestui termen.

21      Constatând, la punctul 10 din cererea introductivă, cu privire la termenul „cinkciarz”, că această „meserie […] nu este recunoscută în mod oficial” sau că „perioada sa de glorie a apus”, reclamanta admite în mod implicit că termenul menționat desemnează în esență o persoană care practica în mod clandestin schimbul valutar în perioada Republicii Populare Polone. Pe de altă parte, aceasta admite în mod explicit, la punctul 11 din cererea introductivă, că acest termen este utilizat în principal în publicații pentru a desemna o astfel de persoană. Ea afirmă totuși, la aceleași două puncte din cererea introductivă, că „meseria” constând în „comerțul clandestin cu valută” nu a dispărut și că o persoană care desfășoară în prezent o astfel de activitate poate fi desemnată tot prin termenul „cinkciarz”, admițând în același timp, la punctul 12 din cererea introductivă, că acest termen are o conotație negativă și este utilizat în mod critic și în principal peiorativ.

22      Aceste afirmații sunt confirmate de anumite elemente de probă prezentate în cadrul procedurii administrative.

23      În această privință, definițiile extrase din dicționare (anexele E.1-E.15) sunt ambigue. Astfel, deși acestea menționează toate că substantivul „cinkciarz” este un termen familiar care desemnează un traficant de monedă străină, citatele par să corespundă accepțiunii istorice a acestui termen. Totuși, unele articole publicate pe internet atestă că acest termen a continuat să fie utilizat și înțeles ca desemnând o persoană care se ocupă în prezent cu schimbul valutar în mod clandestin și fraudulos și, în consecință, ilegal, precum „cinkciarz” care au existat în perioada Republicii Populare Polone (anexele E.32 și E.33), și, prin extensie, cu o activitate oarecare având un caracter fraudulos, ilegal sau necinstit ori considerată astfel (anexa E.31).

24      Totuși, prin faptul că precizează, la punctul 10 din cererea introductivă, că termenul „cinkciarz” poate desemna de asemenea „un operator care prestează” „servicii de schimb valutar în afara circuitului oficial” și, la punctul 25 din cererea introductivă, că acest termen „este utilizat în mod obișnuit în contextul prestării de servicii referitoare la schimbul valutar în afara circuitului oficial de către operatori multipli” și adaugă, la punctul 24 din cererea introductivă, că termenul menționat „servește, în condiții normale, la prezentarea produselor sau serviciilor” în cauză, reclamanta pare să subînțeleagă că termenul „cinkciarz” poate fi folosit și în mod neutru, adică fără o conotație negativă sau peiorativă, pentru a desemna o persoană fizică sau juridică care desfășoară o activitate de schimb valutar. Cererea introductivă nu conține totuși nicio trimitere la înscrisurile prezentate în cadrul procedurii administrative.

25      Întrebată cu privire la acest aspect în ședință, reclamanta a precizat că această afirmație este confirmată de anexele E.29, E.30 și E.34.

26      Prezentând în continuare articolul care constituie anexa E.30, intitulat „Așa extorchează cinkciarz bani de la călători în aeroporturi”, aceasta a admis totuși că articolul menționat se referea, în mod critic, la o activitate care constă într‑o escrocherie. În ceea ce privește articolul care constituie anexa E.29, intitulat „Guvernul se joacă de‑a cinkciarz?”, aceasta a subliniat doar că articolul menționat demonstra utilizarea actuală a termenului „cinkciarz”, fără a pretinde că nu există o dimensiune critică.

27      În schimb, reclamanta a susținut, de asemenea în ședință, că, la articolul care constituie anexa E.34, publicat la 17 aprilie 2014 și intitulat „Cinkciarz ai internetului. Povestea a patru tineri care au «subtilizat» 20 de miliarde băncilor”, termenul „cinkciarz” era utilizat pentru a desemna multiple entități economice diferite, printre care reclamanta și intervenienta, sau pentru a desemna „serviciile de comerț cu valută în afara circuitului oficial”.

28      Se poate deduce din conținutul acestui din urmă articol că, prin expresia „entități economice diferite”, reclamanta se referea la întreprinderi care desfășoară activități de schimb valutar printr‑un canal diferit, și anume pe internet, diferențiindu‑se de bănci în ceea ce privește cursul de schimb practicat. Din articolul menționat rezultă că aceste întreprinderi au luat avânt datorită unei legi din 2011 care a autorizat debitorii care au încheiat împrumuturi în franci elvețieni la bănci poloneze să ramburseze ratele lunare ale acestor împrumuturi cu monedă străină recurgând la alți operatori decât aceste bănci. Articolul în discuție menționa că reclamanta și intervenienta dețineau aproape în întregime piața poloneză de schimb valutar, în părți aproximativ egale, în jur de patruzeci de alte întreprinderi fiind de asemenea prezente, foarte marginal, pe această piață.

29      Totuși, contrar celor susținute de reclamantă, acest articol nu stabilește că termenul „cinkciarz” ar fi utilizat pentru a desemna, în mod neutru, anumite întreprinderi care prestează servicii de schimb valutar, și anume cele care sunt active pe internet, sau pentru a desemna serviciile prestate de aceste întreprinderi.

30      Astfel, articolul în discuție se referă în esență la două întreprinderi, între care intervenienta, a cărei denumire este menționată în mai multe rânduri. În acest context, prezența termenului „cinkciarz” în titlu și într‑un pasaj al acestui articol nu poate fi luată în considerare făcând abstracție de denumirea intervenientei. În plus, astfel cum reiese din titlul articolului menționat, utilizarea termenului respectiv în acesta nu vizează, în sine, cele două întreprinderi care fac obiectul articolului respectiv, ci cele patru persoane care au întemeiat aceste întreprinderi, ale căror parcursuri profesionale sunt descrise și ale căror afirmații sunt reproduse. De asemenea, cu ocazia singurei sale ocurențe în textul articolului menționat, termenul „cinkciarz” nu se referă la cele două întreprinderi, ci la fondatorii lor, acestea fiind prezentate ca „întreprinderea lor”. De altfel, atunci când nu sunt menționate prin referire la denumirea lor comercială sau la numele care fac trimitere la site‑urile lor internet (Currency One, Internetowykantor.pl și Walutomat.pl, pe de o parte, și Cinkciarz.pl, pe de altă parte), întreprinderile menționate sunt desemnate la articolul în discuție prin termeni precum „birouri de schimb pe internet” sau „birouri de schimb virtuale”.

31      Cu titlu suplimentar, se poate arăta că, la punctul 33 din decizia atacată, camera de recurs a efectuat o analiză în esență similară cu privire la documentele pe care se întemeiază avizul care constituie anexa E.43, singurul aviz care evocă o semnificație neutră a termenului „cinkciarz”. Reclamanta nu a contestat analiza menționată și, de altfel, nici nu a invocat avizul menționat în fața Tribunalului.

32      În concluzie, cu privire la acest aspect, reiese că două accepțiuni ale termenului „cinkciarz” au legătură cu serviciile de schimb valutar. Este vorba, în primul rând, despre o accepțiune istorică, în care acesta desemnează o persoană care se ocupa în mod clandestin și ilegal cu schimbul valutar în perioada Republicii Populare Polone. În al doilea rând, este vorba despre o accepțiune contemporană, în care acest termen este utilizat într‑un sens derivat, general, ca sinonim pentru escroc sau persoană care săvârșește fraude, dar și într‑un sens apropiat de accepțiunea istorică, pentru a desemna o persoană care practică și în prezent comerțul clandestin și fraudulos și, prin urmare, ilegal cu monedă străină. În schimb, astfel cum a constatat în mod corect camera de recurs, nu s‑a stabilit că termenul „cinkciarz” desemnează în prezent, în mod neutru, o persoană sau o întreprindere care prestează servicii de schimb valutar.

33      Temeinicia motivelor reclamantei trebuie examinată pe baza acestor accepțiuni ale termenului „cinkciarz”.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 în ceea ce privește serviciile de schimb valutar

34      Reclamanta susține că termenul „cinkciarz” poate fi utilizat pentru a desemna un operator care prestează servicii de schimb valutar în afara circuitului oficial și că, în consecință, este vorba despre un nume de meserie pe care trebuie să îl poată utiliza în mod liber, indiferent că ar fi utilizat în principal într‑un sens negativ.

35      EUIPO și intervenienta contestă temeinicia acestui motiv. Potrivit intervenientei, termenul „cinkciarz” ar avea numai o semnificație istorică, desemnând o persoană care se ocupa cu traficul clandestin de monedă străină în perioada Republicii Populare Polone, și nu este utilizat pentru a desemna o activitate actuală de schimb valutar.

36      Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, se respinge înregistrarea mărcilor care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora.

37      Astfel cum s‑a amintit la punctul 14 de mai sus, pentru ca un semn să intre sub incidența interdicției prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, trebuie să prezinte un raport suficient de direct și de concret cu produsele sau serviciile în cauză, de natură să permită publicului relevant să perceapă imediat și fără nicio reflecție suplimentară o descriere a produselor și serviciilor în cauză sau a uneia dintre caracteristicile lor.

38      Aprecierea caracterului descriptiv al unui semn se poate realiza numai, pe de o parte, în raport cu modul în care îl înțelege publicul relevant și, pe de altă parte, în raport cu produsele sau serviciile vizate (a se vedea Hotărârea din 8 iulie 2008, COLOR EDITION, T‑160/07, EU:T:2008:261, punctul 44 și jurisprudența citată).

39      În speță, produsele și serviciile în discuție sunt în esență, în ceea ce privește clasa 9, produsele software, publicațiile electronice și suporturile de date, în ceea ce privește clasa 36, serviciile bancare și financiare, serviciile referitoare la schimbul valutar, serviciile agențiilor și de gestionare a proprietăților imobiliare, serviciile de recuperare a datoriilor, serviciile în domeniul asigurărilor și serviciile de expertiză fiscală și, în ceea ce privește clasa 41, serviciile de publicare și de editare, serviciile în domeniul jocurilor și serviciile legate de educație și de formare. Camera de recurs a constatat că astfel de produse și servicii sunt destinate atât profesioniștilor, cât și publicului larg și că nivelul de atenție a publicului relevant variază de la mediu la ridicat. Aceasta a considerat, pe de altă parte, că aprecierea caracterului descriptiv al mărcii contestate trebuia realizată din perspectiva publicului vorbitor al limbii polone, din moment ce această marcă este constituită dintr‑un termen care are o semnificație în această limbă.

40      Aceste aprecieri nu sunt contestate și niciun element nu conduce la repunerea lor în discuție. Trebuie totuși subliniat că faptul că publicul relevant este în parte specializat nu poate avea o influență hotărâtoare asupra criteriilor juridice utilizate pentru aprecierea caracterului distinctiv al unui semn [Hotărârea din 7 mai 2019, Fissler/EUIPO (vita), T‑423/18, EU:T:2019:291, punctul 14].

41      Prin interzicerea înregistrării ca marcă a semnelor sau a indicațiilor pe care le vizează, articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 urmărește un scop de interes general, care impune ca semnele sau indicațiile descriptive în ceea ce privește caracteristicile produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea să poată fi utilizate în mod liber de oricine. Această dispoziție se opune, prin urmare, ca asemenea semne sau indicații să fie rezervate unei singure întreprinderi în temeiul înregistrării lor ca marcă (a se vedea Hotărârea din 23 octombrie 2003, OAPI/Wrigley, C‑191/01 P, EU:C:2003:579, punctul 31 și jurisprudența citată).

42      Alegerea de către legiuitorul Uniunii Europene a termenului „caracteristică” subliniază faptul că semnele vizate la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 sunt numai cele care servesc la desemnarea unei proprietăți, care poate fi recunoscută cu ușurință de publicul relevant, a produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea. Astfel, înregistrarea unui semn nu poate fi refuzată în temeiul acestei dispoziții decât dacă se poate preconiza în mod rezonabil că acesta va fi recunoscut în mod efectiv de publicul relevant ca o descriere a uneia dintre caracteristicile respective (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, punctul 50, și Hotărârea din 7 mai 2019, vita, T‑423/18, EU:T:2019:291, punctul 43).

43      Pentru ca înregistrarea unui semn să fie refuzată în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, nu este necesar ca semnele și indicațiile care compun marca menționate la acest articol să fie efectiv utilizate, la momentul formulării cererii de înregistrare, în scopul descrierii unor produse sau servicii precum cele pentru care se solicită înregistrarea sau a caracteristicilor acestor produse sau servicii. Este suficient, după cum reiese din însăși redactarea dispoziției menționate, ca aceste semne și indicații să poată fi utilizate cu un asemenea scop (Hotărârea din 23 octombrie 2003, OAPI/Wrigley, C‑191/01 P, EU:C:2003:579, punctul 32).

44      În sfârșit, trebuie amintit că, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din același regulament, articolul 7 alineatul (1) din acesta se aplică chiar dacă motivele de refuz nu există decât într‑o parte a Uniunii, această parte putându‑se limita la un singur stat membru (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 iunie 2006, Storck/OAPI, C‑25/05 P, EU:C:2006:422, punctul 83).

45      Prin intermediul prezentului motiv, reclamanta susține că termenul „cinkciarz” este descriptiv pentru serviciile de schimb valutar, astfel încât înregistrarea mărcii contestate, care este constituită exclusiv din acest termen, ar fi trebuit să fie anulată în măsura în care această marcă acoperă serviciile menționate.

46      Din considerațiile care figurează la punctele 19-32 de mai sus rezultă că termenul „cinkciarz”, în accepțiunile sale pertinente în speță, pe de o parte, prezintă un raport istoric, dar și actual cu serviciile de schimb valutar și, pe de altă parte, are o conotație exclusiv peiorativă, adică implică o idee negativă care depreciază persoana desemnată, și anume o persoană care se ocupă cu trafic, cu escrocherii sau cu acte considerate ca fiind necinstite, în special, însă nu exclusiv, în cadrul unor operațiuni de schimb valutar realizate clandestin.

47      Reclamanta susține că aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 nu impune ca o indicație descriptivă să fie pozitivă sau neutră, ci numai ca aceasta să descrie un produs sau serviciu acoperit de o cerere de înregistrare sau o caracteristică a acestora. În plus, conotația negativă a termenului „cinkciarz” ar putea dispărea în timp.

48      Conform jurisprudenței amintite la punctele 37 și 38 de mai sus, aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 este posibilă numai dacă, ținând seama de modul în care publicul relevant înțelege semnul contestat, acesta prezintă un raport suficient de direct și de concret cu serviciul în cauză, de natură să permită acestui public să perceapă imediat și fără nicio reflecție suplimentară o descriere a acestui serviciu sau a uneia dintre caracteristicile sale.

49      Această jurisprudență trebuie corelată cu cea potrivit căreia semnele și indicațiile descriptive în sensul dispoziției menționate sunt cele care pot servi, în cadrul unei utilizări normale din punctul de vedere al consumatorului, pentru a desemna fie direct, fie prin menționarea uneia dintre aceste caracteristici ale sale un produs sau serviciu precum cel pentru care se solicită înregistrarea (a se vedea Hotărârea din 28 iunie 2012, XXXLutz Marken/OAPI, C‑306/11 P, nepublicată, EU:C:2012:401, punctul 77 și jurisprudența citată).

50      În această privință, trebuie arătat că, astfel cum reiese din considerentul (3) al acestuia, Regulamentul 2017/1001 urmărește să contribuie la eliminarea obstacolelor în calea liberei circulații a mărfurilor și a liberei prestări a serviciilor pe piața internă. Or, aceste libertăți privesc numai mărfurile care sunt introduse în mod licit în circuitul economic și comercial al Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 decembrie 2010, Josemans, C‑137/09, EU:C:2010:774, punctul 42) și, prin analogie, prestarea de servicii licite. De aici rezultă că protecția prevăzută de dreptul Uniunii privind mărcile poate fi acordată unei mărci numai în măsura în care aceasta desemnează produse și servicii licite și prestate în mod legal.

51      Trebuie să se prezume că consumatorul mediu, considerat normal informat și suficient de atent și de avizat, este conștient de acest fapt, cel puțin pentru că știe că valorile statului de drept se află la baza Uniunii, astfel cum rezultă din articolul 2 TUE, și că este inerent unui stat de drept faptul că legea nu poate avea ca obiect să protejeze sau să favorizeze actele ilegale, această caracteristică a unui stat de drept fiind de notorietate publică. În această privință, trebuie subliniat că, contrar celor susținute de reclamantă, nu se poate considera că termenul „cinkciarz” desemnează o „meserie”, în condițiile în care vizează exclusiv săvârșirea unor acte ilegale.

52      Prin urmare, în speță, publicul relevant este conștient de faptul că serviciile acoperite de marca contestată nu pot fi activități clandestine și ilegale de schimb valutar.

53      Rezultă că termenul „cinkciarz”, care constituie această marcă și care desemnează astfel de activități clandestine și ilegale, nu poate servi, în cadrul unei utilizări normale din punctul de vedere al publicului relevant, pentru a desemna serviciile de schimb valutar licite. Poate fi efectuată o corelație, în această privință, cu jurisprudența potrivit căreia, în ceea ce privește semnele sau indicațiile ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna proveniența geografică a produsului sau serviciului pentru care se solicită înregistrarea, articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 nu se opune înregistrării numelor geografice pentru care, având în vedere caracteristicilor locului desemnat, nu este probabil ca mediile interesate să poată considera că respectiva categorie de produse provine din acest loc (a se vedea Hotărârea din 6 septembrie 2018, Bundesverband Souvenir – Geschenke – Ehrenpreise/EUIPO, C‑488/16 P, EU:C:2018:673, punctul 39 și jurisprudența citată).

54      În consecință, termenul „cinkciarz” nu permite publicului relevant să perceapă imediat și fără nicio reflecție suplimentară o descriere a serviciilor de schimb valutar licite sau a unei entități care prestează astfel de servicii. Astfel, întrucât o caracteristică inerentă termenului menționat, și anume faptul că desemnează activități clandestine și ilegale, este în opoziție completă cu o caracteristică a acestor servicii, și anume natura lor intrinsec licită, publicul relevant va putea să stabilească o legătură între marca contestată și serviciile de schimb valutar licite doar depășind această contradicție pentru a ajunge la concluzia că, în mod ironic și prin efectul unui joc de cuvinte, marca menționată, contrar semnificației sale, acoperă servicii de schimb valutar prestate în mod licit.

55      Prin urmare, marca contestată nu prezintă un raport suficient de direct și de concret cu serviciile de schimb valutar acoperite de aceasta.

56      Această concluzie este confirmată de o examinare în raport cu scopul de interes general urmărit de interdicția privind înregistrarea, prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, scop care trebuie luat în considerare în cadrul examinării concrete a tuturor elementelor pertinente care caracterizează o cerere de înregistrare (a se vedea prin analogie Hotărârea din 8 aprilie 2003, Linde și alții, C‑53/01-C‑55/01, EU:C:2003:206, punctul 75) sau, precum în speță, o înregistrare a cărei nulitate se solicită.

57      Potrivit jurisprudenței amintite la punctul 41 de mai sus, această dispoziție urmărește să protejeze libera utilizare de către toți operatorii interesați a semnelor sau a indicațiilor descriptive în ceea ce privește caracteristicile serviciilor în cauză. Astfel, dacă o întreprindere ar fi autorizată să monopolizeze utilizarea unui termen descriptiv, ar rezulta o reducere a sferei vocabularului de care ar dispune concurenții acesteia pentru a‑și descrie propriile produse [a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 octombrie 2014, Larrañaga Otaño/OAPI (GRAPHENE), T‑458/13, EU:T:2014:891, punctul 18 și jurisprudența citată]. Acest scop de interes general se înscrie el însuși în cadrul sistemului de concurență nedenaturată pe care Tratatul FUE urmărește să îl stabilească și să îl mențină și în cadrul căruia dreptul mărcilor constituie un element esențial (a se vedea prin analogie Hotărârea din 6 mai 2003, Libertel, C‑104/01, EU:C:2003:244, punctele 48-52).

58      Or, din constatările efectuate în ceea ce privește semnificația termenului „cinkciarz” rezultă că acesta este indisociabil legat de un aspect esențial al activității pe care o desemnează, și anume caracterul său clandestin și ilegal, care este în completă opoziție cu o caracteristică a serviciilor de schimb valutar în discuție, respectiv natura lor intrinsec licită.

59      În sfârșit, este desigur adevărat că, în conformitate cu înșiși termenii articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, semnele și indicațiile a căror înregistrare este interzisă în temeiul acestei dispoziții sunt cele care sunt doar susceptibile să fie utilizate în scopuri descriptive, fără a fi necesar ca aceste semne sau indicații să fie efectiv utilizate la momentul cererii de înregistrare.

60      Totuși, o asemenea posibilitate de utilizare nu poate fi luată în considerare decât dacă este rezonabil să se considere că semnul în cauză ar putea constitui în viitor, în percepția mediilor interesate, o descriere a caracteristicilor produselor sau serviciilor respective (a se vedea prin analogie Hotărârea din 12 februarie 2004, Koninklijke KPN Nederland, C‑363/99, EU:C:2004:86, punctul 56 și jurisprudența citată). Prin urmare, posibilitatea menționată nu se poate întemeia pe simple speculații, ci trebuie, dimpotrivă, să fie susținută de anumite elemente care o fac, printre altele, rezonabil de plauzibilă [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 martie 2008, Compagnie générale de diététique/OAPI (GARUM), T‑341/06, nepublicată, EU:T:2008:70, punctul 43].

61      Or, constituie o asemenea speculație eventualitatea, avută în vedere de reclamantă, ca termenul „cinkciarz” să piardă în viitor conotația negativă legată de caracterul clandestin și ilegal al activității pe care o vizează, care este inerentă acesteia, și, în consecință, să desemneze în mod neutru exercitarea unei activități de schimb valutar.

62      În această privință, trebuie amintit că, astfel cum rezultă din înscrisurile prezentate în cadrul procedurii administrative și din constatările efectuate la punctele 19, 23 și 32 de mai sus, de la originea sa, termenul „cinkciarz”, în accepțiunile sale pertinente în speță, a avut o semnificație negativă legată de caracterul ilegal și clandestin al activității persoanelor pe care le desemnează și, după modificarea contextului istoric în care a apărut, conținutul său a evoluat evidențiind acest aspect negativ, întrucât utilizarea sa s‑a generalizat pentru a viza o persoană care desfășoară o activitate considerată ca fiind ilegală, frauduloasă sau necinstită. În plus, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 29 și 30 de mai sus, nu există un indiciu pertinent în sensul că termenul menționat ar fi utilizat de asemenea în mod neutru pentru a desemna un operator care prestează servicii de schimb valutar.

63      Având în vedere aceste elemente, nu reiese că ar fi fost rezonabil să se considere, la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii contestate, că termenul „cinkciarz” va constitui în viitor, în percepția mediilor interesate, o descriere a serviciilor în cauză.

64      Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că în mod întemeiat a decis camera de recurs că marca contestată nu poate fi anulată în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 în ceea ce privește serviciile de schimb valutar. În consecință, primul motiv trebuie respins ca nefondat.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 și a obligației de motivare în ceea ce privește produsele și serviciile în cauză, altele decât serviciile de schimb valutar

65      Reclamanta susține că decizia atacată este insuficient motivată în ceea ce privește respingerea cererii de declarare a nulității în măsura în care aceasta se întemeiază pe caracterul descriptiv al produselor și serviciilor în cauză, altele decât schimbul valutar, deoarece camera de recurs ar fi luat în considerare aceste alte produse și servicii în mod global, iar nu categorie cu categorie.

66      La punctul 59 din decizia atacată, însușindu‑și cu privire la acest aspect motivarea deciziei diviziei de anulare, camera de recurs a constatat că, având în vedere că termenul „cinkciarz” nu era descriptiv pentru serviciile de schimb valutar, situația era a fortiori aceasta pentru celelalte produse și servicii în cauză, a căror legătură cu termenul menționat era și mai slabă.

67      Trebuie amintit că obligația de motivare care revine camerei de recurs, care decurge printre altele din articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001, are dublul obiectiv de a da posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate pentru a‑și apăra drepturile și, pe de altă parte, instanței Uniunii să își exercite controlul asupra legalității deciziei în cauză. Motivarea trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul emitentului actului, fără a fi necesar ca această motivare să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, problema dacă motivarea unui act respectă aceste condiții trebuind însă să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2018, EUIPO/Puma, C‑564/16 P, EU:C:2018:509, punctele 64 și 65 și jurisprudența citată).

68      În această privință, trebuie arătat că argumentația dezvoltată de reclamantă în fața organelor EUIPO, așa cum aceasta o prezintă, de altfel, în cererea introductivă, s‑a limitat la a menționa modul în care anumite categorii de produse și servicii în cauză, altele decât serviciile de schimb valutar, puteau prezenta, în opinia sa, un raport cu aceste din urmă servicii sau cu persoanele care prestează astfel de servicii. Aceasta a dedus că termenul „cinkciarz”, pe care îl considera descriptiv în ceea ce privește serviciile de schimb valutar, era de asemenea descriptiv pentru o caracteristică a acestor alte produse sau servicii.

69      Într‑un asemenea context și întrucât camera de recurs constatase în prealabil că termenul „cinkciarz” nu este descriptiv pentru serviciile de schimb valutar, înlăturând astfel premisa pe care s‑a întemeiat argumentația reclamantei referitoare la celelalte produse și servicii decât serviciile de schimb valutar, aceasta putea să se limiteze la a furniza o motivare globală pentru toate produsele sau serviciile în cauză.

70      Astfel, EUIPO este autorizat să adopte o motivare globală în raport cu un motiv absolut de refuz al înregistrării pentru produse sau servicii care prezintă o legătură suficient de directă și de concretă între ele pentru a forma o categorie sau un grup de produse sau servicii suficient de omogenă, în special pe baza caracteristicilor lor comune și care prezintă o relevanță pentru analiza opozabilității motivului de refuz respectiv. Aprecierea trebuie să fie efectuată in concreto pentru fiecare caz în speță, fără a fi exclus ca produsele și serviciile vizate de o cerere de înregistrare să prezinte, toate, o caracteristică relevantă pentru analiza unui motiv absolut de refuz și ca, prin urmare, să poată fi regrupate, în vederea examinării cererii de înregistrare în cauză în raport cu motivul absolut de refuz în cauză, într‑o singură categorie suficient de omogenă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 mai 2017, EUIPO/Deluxe Entertainment Services Group, C‑437/15 P, EU:C:2017:380, punctele 30-34).

71      Or, în speță, reclamanta clasificase ea însăși produsele și serviciile în cauză, altele decât serviciile de schimb valutar, în raport cu o caracteristică generală și unică care ar fi justificat recunoașterea caracterului descriptiv al semnului CINKCIARZ cu privire la aceste alte produse și servicii, și anume că prezentau, toate, o legătură cu activitatea de schimb valutar.

72      Prin urmare, după ce a considerat că marca contestată nu era descriptivă în ceea ce privește serviciile de schimb valutar în sine, camera de recurs a putut să considere, în cadrul unei examinări suficiente, că această concluzie era valabilă a fortiori pentru alte produse și servicii decât serviciile de schimb valutar care ar prezenta o anumită legătură cu acestea din urmă. Astfel, în acest mod, ea a efectuat o apreciere in concreto, pronunțându‑se cu privire la legătura pe care însăși reclamanta și‑a întemeiat cererea de declarare a nulității, în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, în privința acestor alte produse și servicii. În plus, această examinare a condus la o concluzie conformă cu dispoziția menționată.

73      Prin urmare, al doilea motiv trebuie respins ca nefondat.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001

74      În primul rând, reclamanta susține că aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 se impune ca urmare a caracterului descriptiv al semnului CINKCIARZ, un semn descriptiv fiind în mod necesar lipsit de caracter distinctiv.

75      În al doilea rând, reclamanta reproșează camerei de recurs faptul că nu a examinat caracterul distinctiv al mărcii contestate în raport cu produsele și serviciile în cauză, precum și cu percepția publicului relevant asupra acestei mărci. În special, caracterul peiorativ al termenului „cinkciarz” nu s‑ar opune constatării lipsei caracterului distinctiv. În speță, întrucât termenul menționat ar fi utilizat în mod obișnuit în cadrul prestării de servicii de schimb valutar în afara circuitului oficial, marca constând în acest termen nu ar putea îndeplini funcția de identificare a originii comerciale a produselor și serviciilor în cauză. Din același motiv, termenul menționat nu ar prezenta un aspect fantezist, atipic, neașteptat sau surprinzător pentru publicul polonez.

76      Camera de recurs a considerat că semnul verbal CINKCIARZ ar fi înțeles de publicul relevant ca desemnând o persoană care se ocupă cu comerțul ilegal cu monedă străină, un speculant, un escroc. Utilizat în legătură cu produsele și serviciile în cauză, acesta ar fi perceput de publicul menționat drept o denumire originală, înșelătoare sau ironică și, tocmai din această cauză, surprinzătoare, aptă să indice originea comercială a produselor sau serviciilor în cauză și de natură să fie reținută cu ușurință ca atare.

77      Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001, se respinge înregistrarea mărcilor care sunt lipsite de caracter distinctiv.

78      Astfel cum s‑a amintit la punctul 16 de mai sus, caracterul distinctiv al unei mărci în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 înseamnă că această marcă permite să se identifice produsul sau serviciul a cărui înregistrare este solicitată ca provenind de la o întreprindere determinată și, așadar, să se distingă acel produs sau serviciu de cele ale altor întreprinderi (a se vedea Hotărârea din 21 ianuarie 2010, Audi/OAPI, C‑398/08 P, EU:C:2010:29, punctul 33 și jurisprudența citată).

79      Acest caracter distinctiv trebuie apreciat, pe de o parte, în raport cu produsele sau serviciile pentru care este solicitată înregistrarea și, pe de altă parte, în raport cu percepția publicului relevant asupra acestora (a se vedea Hotărârea din 29 aprilie 2004, Henkel/OAPI, C‑456/01 P și C‑457/01 P, EU:C:2004:258, punctul 35 și jurisprudența citată).

80      Mai întâi, trebuie să se constate de la bun început că, ținând seama de răspunsurile date la primul și la al doilea motiv, argumentația reclamantei trebuie înlăturată în măsura în care se întemeiază pe afirmarea caracterului descriptiv al mărcii contestate în ceea ce privește produsele și serviciile în cauză.

81      În continuare, din cuprinsul punctelor 53 și 54 din decizia atacată rezultă că, contrar afirmațiilor reclamantei, camera de recurs a efectuat o examinare a caracterului distinctiv al mărcii contestate ținând seama de percepția publicului relevant, precum și de produsele și serviciile în cauză. Deși, desigur, din context reiese că, implicit, analiza cuprinsă la aceste puncte privește în esență serviciile de schimb valutar, este necesar să se țină seama de faptul că, la punctele 59 și 60 din decizia menționată, camera de recurs și‑a extins raționamentul, considerând că constatările efectuate în ceea ce privește serviciile de schimb valutar erau valabile a fortiori pentru celelalte produse și servicii contestate, ținând seama de relația mai slabă care există între aceste alte produse și servicii și termenul „cinkciarz”.

82      În sfârșit, în măsura în care afirmația privind lipsa caracterului distinctiv al mărcii contestate se întemeiază pe susținerea potrivit căreia termenul „cinkciarz” este „utilizat în mod obișnuit în contextul prestării de servicii referitoare la schimbul valutar în afara circuitului oficial”, trebuie arătat că s‑a constatat, în cadrul răspunsului la primul motiv, că această susținere nu este stabilită, în măsura în care presupune că acest termen poate desemna în mod neutru activități de schimb valutar, independent de caracterul lor legal sau ilegal.

83      În schimb, având în vedere utilizarea normală a termenului „cinkciarz” cu referire la o activitate clandestină și ilegală de schimb valutar, utilizare cunoscută de publicul relevant, trebuie să se admită, asemenea camerei de recurs, că acest termen prezintă un caracter aluziv sau sugestiv în privința serviciilor licite de schimb valutar.

84      Totuși, astfel cum s‑a constatat la punctul 54 de mai sus, din moment ce o caracteristică inerentă a termenului „cinkciarz”, și anume faptul că desemnează activități clandestine și ilegale, este în opoziție completă cu o caracteristică a serviciilor de schimb valutar în cauză, respectiv natura lor intrinsec licită, publicul relevant va putea să stabilească o legătură între marca contestată și serviciile licite de schimb valutar doar depășind această contradicție pentru a ajunge la concluzia că, în mod ironic și prin efectul unui joc de cuvinte, marca menționată, contrar semnificației sale, acoperă servicii de schimb valutar prestate în mod licit. Rezultă că, în ceea ce privește aceste servicii, acest termen necesită un efort de interpretare din partea publicului relevant și prezintă, tocmai din acest motiv, o anumită originalitate și pregnanță, fiind ușor de memorat (a se vedea prin analogie Hotărârea din 21 ianuarie 2010, Audi/OAPI, C‑398/08 P, EU:C:2010:29, punctul 59) și este apt să indice consumatorului originea comercială a produselor sau serviciilor în cauză. Prin urmare, este necesar să se recunoască termenului menționat un caracter distinctiv în ceea ce privește serviciile de schimb valutar.

85      Aceste considerații sunt de asemenea aplicabile în ceea ce privește serviciile în cauză din clasa 36 care prezintă o legătură cu serviciile de schimb valutar, și anume, în esență, serviciile bancare și financiare.

86      În ceea ce privește celelalte produse și servicii în cauză, astfel cum a constatat camera de recurs, legătura dintre semnificația termenului „cinkciarz” evidențiată de reclamantă, respectiv cea referitoare la o activitate ilegală și clandestină de schimb valutar, și aceste alte produse și servicii, care nu sunt legate în mod direct de comerțul cu monedă străină, este slabă sau chiar inexistentă. În consecință, marca contestată ar putea prezenta cel mult un caracter aluziv foarte redus pentru unele dintre aceste alte produse sau servicii, astfel încât argumentația reclamantei, care se întemeiază în esență pe caracterul descriptiv al mărcii menționate în ceea ce privește serviciile de schimb valutar și pe legătura care ar exista între aceste servicii și celelalte produse și servicii în cauză, nu poate fi admisă. De altfel, se poate arăta că considerațiile enunțate la punctul 84 de mai sus sunt de asemenea valabile, în esență, pentru celelalte produse și servicii în cauză, având în vedere semnificația generală a termenului menționat, care desemnează o persoană care desfășoară o activitate oarecare considerată ca fiind ilegală, frauduloasă sau necinstită. Astfel, contradicția care rezultă din utilizarea acestui termen pentru a desemna produse sau servicii licite creează un efect de surpriză și necesită o reflecție din care rezultă un anumit caracter distinctiv.

87      În consecință, se impune de asemenea anularea celui de al treilea motiv ca nefondat și, prin urmare, a acțiunii în întregime.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

88      Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

89      Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de EUIPO și de intervenientă, în conformitate cu concluziile acestora din urmă.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera întâi)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Currency One S. A. suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și de Cinkciarz.pl sp. z o.o.

Nihoul

Svenningsen

Öberg

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 19 decembrie 2019.

Semnături


*      Limba de procedură: polona.