Cauzele conexate C‑80/11 și C‑142/11

Mahagében Kft

împotriva

Nemzeti Adó- és Vámhivatal Dél‑dunántúli Regionális Adó Főigazgatósága
(C‑80/11)

și

Péter Dávid

împotriva

Nemzeti Adó- és Vámhivatal Észak‑alföldi Regionális Adó Főigazgatósága
(C‑142/11)

(cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de
Baranya Megyei Bíróság și de Jász‑Nagykun‑Szolnok Megyei Bíróság)

„Fiscalitate — TVA — A șasea directivă — Directiva 2006/112/CE — Drept de deducere — Condiții de exercitare — Articolul 273 — Măsuri naționale pentru lupta împotriva fraudei — Practică a autorităților fiscale naționale — Refuzul dreptului de deducere în cazul unui comportament nelegal al emitentului facturii aferente bunurilor sau serviciilor pentru care se solicită exercitarea acestui drept — Sarcina probei — Obligația persoanei impozabile de a se asigura cu privire la comportamentul legal al emitentului acestei facturi și de a‑l dovedi”

Sumarul hotărârii

1.        Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Impozite pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Deducerea taxei achitate în amonte — Practică națională prin care se refuză unei persoane impozabile dreptul de deducere în cazul unor nereguli săvârșite de emitentul facturii sau de unul dintre prestatorii săi — Inadmisibilitate — Limite — Condiții

[Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 167, art. 168 lit. (a), art. 178 lit. (a), art. 220 pct. 1 și art. 226]

2.        Dispoziții fiscale — Armonizarea legislațiilor — Impozite pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Deducerea taxei achitate în amonte — Obligații ale persoanei impozabile — Practică națională prin care se refuză unei persoane impozabile dreptul de deducere în cazul unor nereguli săvârșite de emitentul facturii — Refuz formulat în pofida îndeplinirii condițiilor de fond pentru exercitarea dreptului de deducere și în lipsa unor indicii care să justifice presupunerea neregulilor sau a fraudelor în sarcina emitentului — Inadmisibilitate

[Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 167, art. 168 lit. (a), art. 178 lit. (a) și art. 273]

1.        Articolul 167, articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a), articolul 220 punctul 1 și articolul 226 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale în temeiul căreia autoritatea fiscală refuză unei persoane impozabile dreptul de a deduce din valoarea taxei pe valoarea adăugată pe care o datorează valoarea taxei datorate sau achitate pentru serviciile care i‑au fost furnizate pentru motivul că emitentul facturii aferente acestor servicii sau unul dintre prestatorii săi a săvârșit nereguli, fără ca această autoritate să dovedească, având în vedere elemente obiective, că persoana impozabilă respectivă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într‑o fraudă săvârșită de emitentul menționat sau de un alt operator care intervine în amonte în lanțul de prestații.

(a se vedea punctul 50 și dispozitiv 1)

2.        Articolul 167, articolul 168 litera (a), articolul 178 litera (a) și articolul 273 din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naționale în temeiul căreia autoritatea fiscală refuză dreptul de deducere pentru motivul că persoana impozabilă nu s‑a asigurat că emitentul facturii aferente bunurilor pentru care se solicită exercitarea dreptului de deducere avea calitatea de persoană impozabilă, că dispunea de bunurile în cauză și era în măsură să le livreze și că a îndeplinit obligațiile privind declararea și plata taxei pe valoarea adăugată sau pentru motivul că persoana impozabilă respectivă nu dispune, în plus față de factura menționată, de alte documente de natură să demonstreze că împrejurările menționate sunt întrunite, deși condițiile de fond și de formă prevăzute de Directiva 2006/112 pentru exercitarea dreptului de deducere sunt îndeplinite, iar persoana impozabilă nu dispunea de indicii care să justifice presupunerea existenței unor nereguli sau a unei fraude în sfera emitentului menționat.

(a se vedea punctul 66 și dispozitiv 2)