(Cauza T‑52/19)
AH
împotriva
Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă
Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 8 septembrie 2021
„Funcție publică – Agenți contractuali – Divulgarea unor date cu caracter personal – Cerere de asistență – Respingerea cererii – Necompetența autorului actului cauzator de prejudicii – Act elaborat și semnat de un cabinet de avocatură extern – Răspundere – Prejudiciu moral”
1. Acțiune introdusă de funcționari – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiunea unui funcționar pretins a fi fost victimă a unei divulgări nelegale a unor date cu caracter personal împotriva respingerii unei cereri de asistență – Admisibilitate
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
(a se vedea punctele 44 și 45)
2. Funcționari – Autoritatea împuternicită să facă numiri – Autoritatea abilitată să încheie contracte de muncă – Exercitarea competențelor – Abilitarea unei entități private externe pentru a elabora și a semna deciziile de respingere a unei cereri de asistență și a unei cereri de despăgubiri – Inadmisibilitate
(Statutul funcționarilor, art. 2, 90 și 91)
(a se vedea punctele 53-57)
3. Funcționari – Autoritatea împuternicită să facă numiri – Decizie privind exercitarea competențelor atribuite autorității menționate – Necesitatea publicării
(a se vedea punctele 59 și 60)
4. Agenții ale Uniunii Europene – Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) – Personal – Aplicabilitatea dreptului național – Excludere
[Statutul funcționarilor, art. 24 și art. 90 alin. (1); Regulamentul nr. 1365/75 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1111/2005, art. 17]
(a se vedea punctul 63)
5. Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Posibilitatea funcționarului de a face apel la serviciile unui avocat
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (1)]
(a se vedea punctul 65)
6. Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Decizie de respingere – Condiții de formă
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (1)]
(a se vedea punctele 66 și 67)
7. Funcționari – Obligația de asistență care incumbă administrației – Refuz de a deschide o anchetă privind pretinsa divulgare neintenționată a datelor cu caracter personal ale unui agent ca urmare a unei breșe de securitate – Încălcarea obligației de asistență
(Statutul funcționarilor, art. 24)
(a se vedea punctele 76, 78 și 80)
8. Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în despăgubire – Reclamație administrativă prealabilă – Concordanță între reclamație și acțiune – Modificarea cuantumului prejudiciului reclamat – Admisibilitate
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
(a se vedea punctele 87-89)
9. Acțiune introdusă de funcționari – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare – Hotărâre prin care se anulează o decizie de a nu deschide o anchetă în urma unei plângeri pentru divulgarea unor date cu caracter personal – Cerere de despăgubire a reclamantului pentru prejudiciul moral suferit – Caracterul prematur al cererii
(art. 266 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 91)
(a se vedea punctele 101 și 102)
Rezumat
Reclamantul, AH, este agent contractual la Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound), o agenție a Uniunii Europene cu sediul în Dublin (Irlanda). În luna ianuarie 2018, acesta a descoperit un fișier, accesibil personalului Eurofound pe unul dintre serverele acesteia, care conținea mai multe subfișiere confidențiale referitoare la personalul Eurofound. Printre aceste subfișiere figura un dosar care conținea documente privind soluționarea unei reclamații a reclamantului, inclusiv un e‑mail în care doi membri ai personalului agenției discutau printre altele despre posibilitatea de a iniția o procedură disciplinară împotriva acestuia din urmă.
În urma acestei descoperiri, reclamantul a introdus la Eurofound o cerere de asistență pentru ca aceasta să ancheteze cu privire la încălcările referitoare în special la divulgarea datelor sale cu caracter personal, precum și o cerere de despăgubire pentru repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a acestor încălcări.
Cererea reclamantului a fost respinsă pentru motivul că divulgarea datelor sale nu a fost intenționată. Decizia de respingere (denumită în continuare „decizia atacată”) a fost elaborată și semnată, în numele Eurofound, de un cabinet de avocatură extern irlandez.
Reclamația împotriva deciziei atacate, introdusă de reclamant la Eurofound, a fost de asemenea respinsă printr‑o decizie elaborată de același cabinet de avocatură extern și semnată de unul dintre avocații acestui cabinet în calitate de „agent legal al Eurofound”.
Sesizat de reclamant, Tribunalul anulează decizia atacată și se pronunță, pentru prima dată, asupra legalității unei delegări în privința unui cabinet de avocați extern pentru a elabora și a semna decizii în sensul articolelor 24 și 90 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”).
Aprecierea Tribunalului
Tribunalul arată mai întâi că, în ceea ce privește delegarea de competențe, o instituție sau un organism al Uniunii este abilitat să prevadă un ansamblu de măsuri de organizare și de delegare a competențelor unor organisme de decizie în cadrul său, în special în materie de gestionare a propriului personal. Potrivit articolului 2 din statut, o astfel de delegare trebuie să aibă loc „în cadrul” instituției în cauză, astfel încât respectivele competențe nu pot fi acordate, în principiu, decât persoanelor care depind de instituția în cauză. Singura excepție autorizată de statut privește ipoteza în care una sau mai multe instituții decid să încredințeze uneia dintre ele sau unui organism interinstituțional competențele menționate, care nu pot, în niciun caz, să se extindă la deciziile referitoare la numiri, la promovări sau la transferuri de funcționari.
În continuare, delegarea de semnătură constituie o măsură referitoare la organizarea internă a serviciilor administrației Uniunii și este mijlocul normal prin care aceasta își exercită competențele. Rezultă că, în temeiul unei delegări de semnătură, numai agenții și funcționarii pot fi în principiu abilitați să adopte, în numele și sub controlul administrației, măsuri de gestionare sau de administrare clar definite.
În sfârșit, legalitatea unei abilitări trebuie apreciată în raport cu obiectul procedurii precontencioase, prevăzută la articolele 90 și 91 din statut. Or, aceasta din urmă constă în instituirea unui dialog între instituție și funcționarul său sau agentul său cu privire la problemele care au putut surveni în raportul de muncă și în a le da astfel posibilitatea de a găsi o soluție amiabilă în litigiu. În consecință, pentru a menține deschiderea spiritului și a dialogului pe care o necesită o astfel de fază, instituția trebuie să rămână interlocutoarea privilegiată a funcționarului sau a agentului pe tot parcursul acestui proces.
Având în vedere aceste principii, Tribunalul consideră că, deși Eurofound putea să fie consiliat de un cabinet de avocatură extern în cadrul unei proceduri precontencioase care intră sub incidența statutului, această posibilitate nu poate merge însă până la a‑i permite să abiliteze o entitate privată externă, precum cabinetul menționat, să elaboreze și să semneze decizia atacată.
În plus, Tribunalul amintește, pe de o parte, că, în ceea ce privește determinarea autorității competente să respingă o cerere de asistență întemeiată pe articolul 24 din statut și o cerere de despăgubire formulată de un funcționar în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut, Eurofound nu este supusă dreptului irlandez. Astfel, chiar presupunând că un cabinet de avocatură extern poate, potrivit dreptului național din care face parte, să elaboreze și să semneze o decizie adoptată de o administrație publică, o astfel de normă nu poate fi aplicată deciziilor adoptate în temeiul statutului.
Pe de altă parte, deși este adevărat că o cerere formulată în sensul articolului 90 din statut de către un funcționar sau un agent nu este supusă niciunei condiții de formă, din moment ce funcționarii sau agenții pot introduce o astfel de cerere fără asistența unui avocat, o asemenea flexibilitate nu se aplică totuși în privința deciziei formale pe care instituția este chemată să o adopte pe baza acestei cereri, ale cărei redactare și semnare nu pot fi delegate unei entități private externe.
În consecință, Tribunalul concluzionează că decizia atacată este afectată de un viciu de necompetență care a adus atingere normelor unei bune administrări în materie de gestionare a personalului și trebuie anulată pentru acest motiv. Tribunalul respinge concluziile referitoare la despăgubiri prin care se urmărește repararea prejudiciului moral care rezultă din divulgare în parte ca neîntemeiate și în parte ca premature.