HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI
(Camera de recursuri)

15 octombrie 2014

Cauza T‑663/13 P

Curtea de Conturi a Uniunii Europene

împotriva

BF

„Recurs – Funcție publică – Recrutare – Numire într‑un post de director de resurse umane – Respingerea candidaturii – Obligație de motivare a raportului prezentat de comitetul de preselecție”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 17 octombrie 2013, BF/Curtea de Conturi (F‑69/11), prin care se urmărește anularea acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul. Curtea de Conturi a Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de domnul BF în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Recrutare – Procedura de ocupare a unui post de director – Analiză comparativă a meritelor candidaților – Puterea de apreciere a administrației – Pregătirea deciziei de către serviciile administrative ale autorității împuternicite să facă numiri – Admisibilitate

[Statutul funcționarilor, art. 29 alin. (2) și art. 45]

2.      Funcționari – Recrutare – Procedura de ocupare a unui post de director – Raport al comitetului de preselecție – Obligația de motivare – Conținut

[Statutul funcționarilor, art. 29 alin. (2)]

3.      Recurs – Motive – Insuficiența motivării – Motivare implicită a Tribunalului – Admisibilitate – Limite – Obligația de a se pronunța cu privire la fiecare încălcare a drepturilor invocată – Conținut

[Statutul Curții de Justiție, art. 36, și anexa I, art. 7 alin. (1)]

1.      Autoritatea împuternicită să facă numiri trebuie să dispună, în cadrul analizării candidaturilor pentru un post de director, de toate elementele de apreciere a meritelor fiecărui candidat și poate să solicite în acest sens asistența serviciilor administrative de la nivelul diferitor trepte ale ierarhiei, în conformitate cu principiile inerente funcționării oricărei structuri administrative ierarhizate. Autorității menționate, care adoptă decizia finală de numire, trebuie să i se acorde posibilitatea să cunoască și să aprecieze ea însăși elementele care au condus, în fiecare etapă a procedurii de selecție, la nivelul diferitor trepte administrative consultate, la adoptarea avizelor consultative care îi sunt prezentate. Numai în această ipoteză, autoritatea împuternicită să facă numiri poate să își întemeieze decizia finală pe aceste avize fără încălcarea articolului 45 din statut.

(a se vedea punctele 25 și 42)

Trimitere la:

Tribunal: 4 iulie 2006, Tzirani/Comisia, T‑88/04, RecFP, p. I‑A‑2‑149 și II‑A‑2‑703, punctul 81 și jurisprudența citată

2.      În cadrul unei proceduri având ca obiect ocuparea unui post de director, raportul pe care comitetul de preselecție trebuie să îl prezinte autorității împuternicite să facă numiri potrivit normelor de procedură interne trebuie să fie motivat și nu se poate limita la indicarea listei candidaților celor mai calificați pentru fiecare dintre posturile în cauză, clasați în ordine alfabetică. Acesta trebuie în mod necesar să conțină elementele de evaluare a meritelor candidaților reținute de comitetul respectiv, pentru ca autoritatea menționată să fie într‑adevăr în măsură să procedeze mai întâi la o analiză comparativă a meritelor acestora și apoi la alegerea celui mai potrivit candidat pentru exercitarea atribuțiilor care fac obiectul anunțului pentru ocuparea unui post vacant.

(a se vedea punctele 37 și 43)

3.      În cadrul recursului, controlul Tribunalului are drept obiect în special să verifice dacă Tribunalul Funcției Publice a răspuns corespunzător cerințelor legale tuturor argumentelor invocate de reclamant. Cu toate acestea, obligația Tribunalului Funcției Publice de a‑și motiva deciziile nu poate fi interpretată ca implicând faptul că este obligat să răspundă în detaliu la fiecare argument invocat de reclamant, în special dacă argumentul nu are un caracter suficient de clar și de precis.

(a se vedea punctul 70)

Trimitere la:

Curte: 9 septembrie 2008, FIAMM și alții/Consiliul și Comisia, C‑120/06 P și C‑121/06 P, Rep., p. I‑6513, punctul 91; 2 aprilie 2009, France Télécom/Comisia, C‑202/07 P, Rep., p. I‑2369, punctul 41

Tribunal: 13 decembrie 2011, Marcuccio/Comisia, T‑311/09 P, punctul 33