HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

3 iunie 2015

Cauza T‑658/13 P

BP

împotriva

Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)

„Recurs – Funcție publică – Agent contractual – Personalul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii – Neprelungirea, pe perioadă nedeterminată, a unui contract pe perioadă determinată – Dreptul de a fi ascultat – Schimbarea repartizării într‑un alt serviciu până la terminarea contractului – Aprecierea elementelor de fapt – Denaturarea elementelor de probă – Obligația de motivare”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 30 septembrie 2013, BP/FRA (F‑38/12, RepFP, EU:F:2013:138), prin care se solicită anularea acestei hotărâri

Decizia:      Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 30 septembrie 2013, BP/FRA (F‑38/12, RepFP, EU:F:2013:138), în măsura în care a respins acțiunea formulată împotriva deciziei Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), cuprinsă în scrisoarea din 27 februarie 2012, de neprelungire a contractului de muncă al lui BP în calitate de agent contractual. Anulează decizia FRA, cuprinsă în scrisoarea din 27 februarie 2012, de neprelungire a contractului de muncă al lui BP în calitate de agent contractual. Respinge în rest recursul. BP și FRA suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate atât în procedura în fața Tribunalului Funcției Publice, cât și în prezenta procedură.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Neprelungirea unui contract încheiat pe perioadă determinată – Adoptarea deciziei fără a acorda în prealabil persoanei interesate oportunitatea să își prezinte punctul de vedere cu privire la toatele elementele aflate la dispoziția administrației – Încălcarea dreptului de a fi ascultat

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 85 alin (1); Regulamentul nr. 168/2007 al Consiliului, art. 24 alin. (1)]

Respectarea dreptului la apărare, în orice procedură deschisă împotriva unei persoane și care este de natură să conducă la adoptarea unui act care cauzează un prejudiciu acesteia, constituie un principiu fundamental al dreptului Uniunii și trebuie să fie asigurată chiar și în lipsa unei reglementări privind procedura în cauză. Acest principiu al respectării dreptului la apărare se impune cu atât mai mult în cazul unei decizii de neprelungire a unui contract de muncă al unui agent contractual adoptate în contextul unor dificultăți personale.

Astfel, întrucât acest principiu impune ca persoanei vizate să i se ofere posibilitatea să își exprime în mod util punctul de vedere asupra elementelor care ar putea fi reținute împotriva sa în actul care urmează a fi adoptat, o decizie de neprelungire a unui contract de muncă nu poate fi adoptată decât după ce persoanei interesate i s‑a acordat posibilitatea să își exprime în mod util punctul de vedere în ceea ce privește proiectul de decizie, în cadrul unei comunicări scrise sau orale inițiate de autoritatea împuternicită să facă numiri, căreia îi revine sarcina de a o dovedi. În această privință, persoana interesată trebuie să fie în măsură să se exprime cunoscând pe deplin toate elementele care sunt la dispoziția autorității menționate și în special conținutul unui aviz al superiorului său ierarhic privind prelungirea care a fost transmis autorității amintite. Or, chiar dacă avizul constituie un act pregătitor, astfel încât nu ar leza, acest lucru nu împiedică totuși să se considere că, în măsura în care constituie într‑adevăr un act pregătitor, acesta face parte dintre actele pe baza cărora autoritatea împuternicită să facă numiri adoptă decizia sa de neprelungire a contractului de muncă, astfel încât persoana interesată trebuie să fie ascultată de această autoritate în legătură cu observațiile care figurează în acest aviz înainte ca autoritatea respectivă să adopte o poziție.

(a se vedea punctele 51, 52, 56, 57 și 61)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea din 24 octombrie 1996, Comisia/Lisrestal și alții, C‑32/95 P, Rec, EU:C:1996:402, punctul 21, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, Comisia/De Bry, C‑344/05 P, Rec, EU:C:2006:710, punctele 37 și 38 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 6 decembrie 2007, Marcuccio/Comisia, C‑59/06 P, RepFP, EU:C:2007:756, punctele 46 și 47

Tribunal: Hotărârea din 9 iulie 2002, Aimone/Curtea de Justiție, T‑70/01, RecFP, EU:T:2002:178, punctul 36