Cauza T‑657/13

BH Stores BV

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale ALEX – Mărcile naționale verbale și figurativă ALEX – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Admisibilitatea căii de atac în fața camerei de recurs – Obligația de motivare – Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 – Absența similitudinii între produsele și serviciile desemnate de mărcile în conflict – Absența riscului de confuzie”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 2 iulie 2015

1.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Legalitatea deciziei unei camere de recurs care se pronunță într‑o procedură de opoziție – Contestare prin invocarea unor fapte noi – Inadmisibilitate – Luarea în considerare, în vederea interpretării dreptului Uniunii, a jurisprudenței Uniunii sau a unei jurisprudențe naționale sau internaționale neinvocate în fața organelor Oficiului – Admisibilitate

(Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 65)

2.      Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Motivarea deciziilor – Articolul 75 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009 – Conținut identic cu cele al articolului 296 TFUE

(art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 75 prima teză)

3.      Marcă comunitară – Deciziile Oficiului – Principiul egalității de tratament – Principiul bunei administrări – Practică decizională anterioară a Oficiului

(Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului)

4.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară – Criterii de apreciere

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

5.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară – Marca verbală ALEX și mărcile verbale și figurativă ALEX

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

6.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Similitudine între produsele sau serviciile vizate – Suprapunere între două categorii de produse cu destinații diferite

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 25 și 26)

2.      În temeiul articolului 75 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, deciziile Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) trebuie să fie motivate. Rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că această obligație are același domeniu de aplicare ca cea consacrată prin articolul 296 al doilea paragraf TFUE și că motivarea impusă prin articolul menționat trebuie să facă să transpară într‑o manieră clară și neechivocă raționamentul autorului actului. Astfel, obligația de motivare a deciziilor Oficiului are dublul obiectiv de a permite, pe de o parte, celor interesați să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, cu scopul de a‑și apăra drepturile, și, pe de altă parte, instanței Uniunii să își exercite controlul asupra legalității deciziei.

Reiese din jurisprudență că problema dacă motivarea unei decizii îndeplinește aceste cerințe trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă.

Reiese dintr‑o jurisprudență constantă că nu se poate cere camerelor de recurs să prezinte o motivare care să urmeze în mod exhaustiv, unul câte unul, toate argumentele prezentate în fața lor de părțile în litigiu. Prin urmare, motivarea poate fi implicită, cu condiția de a permite persoanelor interesate să ia cunoștință de motivele pentru care a fost adoptată decizia camerei de recurs, iar instanței competente, să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul. Este suficient ca respectiva cameră de recurs să expună situația de fapt și considerațiile juridice care prezintă o importanță esențială în economia deciziei.

(a se vedea punctele 29-31)

3.      Deciziile privind înregistrarea unui semn ca marcă comunitară adoptate de camerele de recurs ale Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) în temeiul Regulamentului nr. 207/2009 privind marca comunitară sunt emise în exercitarea unei competențe nediscreționare, iar nu a unei puteri discreționare. Prin urmare, legalitatea deciziilor menționate trebuie apreciată numai în temeiul acestui regulament, astfel cum este interpretat de instanța Uniunii, iar nu pe baza unei practici decizionale anterioare a camerelor de recurs.

În aceste condiții, Oficiul are obligația de a‑și exercita competențele în conformitate cu principiile generale de drept al Uniunii, precum principiul egalității de tratament și principiul bunei administrări. Având în vedere aceste două principii, Oficiul trebuie, în cadrul examinării unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare, să ia în considerare deciziile adoptate deja cu privire la cereri similare și să analizeze cu o deosebită atenție aspectul dacă este sau nu este necesar să decidă în același sens. Principiile egalității de tratament și bunei administrări trebuie să se concilieze totuși cu respectarea legalității. În consecință, nicio parte la o procedură în fața Oficiului nu poate invoca în beneficiul său o nelegalitate care ar fi fost eventual comisă în favoarea altei persoane, pentru a obține o decizie identică. În plus, pentru motive de securitate juridică și de bună administrare, examinarea oricărei cereri de înregistrare trebuie să fie strictă și completă și să aibă loc în fiecare caz concret.

Pe de altă parte, regimul mărcilor comunitare este un sistem autonom, constituit dintr‑un ansamblu de norme și care urmărește obiective care îi sunt specifice, aplicarea sa fiind independentă de orice sistem național. Reiese dintr-o jurisprudență constantă că înregistrările deja efectuate în state membre nu constituie decât elemente care, fără a fi determinante, pot doar să fie luate în considerare în vederea înregistrării unei mărci comunitare.

(a se vedea punctele 42, 90 și 92)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 48, 49 și 95)

5.      Nu există, publicului larg din Germania, riscul de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară între semnul verbal ALEX a cărui înregistrare ca marcă comunitară s‑a solicitat pentru „jucării de baie pentru copii” și „jucării pentru activități de educație și dezvoltare a copiilor” din clasa 28 în sensul Aranjamentului de la Nisa și mărcile verbale și figurative ALEX, înregistrate anterior în Germania, pentru „articole de sport” din aceeași clasă, din moment ce produsele nu sunt similare.

În primul rând, jucăriile vizate de marca solicitată au o natură diferită de cea a „articolelor de sport” vizate de mărcile anterioare. În special, existența unei forme simplificate și a unei dimensiuni reduse pentru „jucăriile pentru activități de educație și dezvoltare a copiilor” permite tocmai ca acestea să fie deosebite de „articolele de sport” și să nu fie confundate cu acestea din urmă. „Jucăriile pentru activități de educație și dezvoltare a copiilor”, astfel cum indică denumirea, sunt destinate copiilor de vârstă relativ mică și se deosebesc de „articolele de sport” (chiar dacă le imită) printr‑o tehnicitate mai redusă, printr‑un aspect diferit (dimensiune redusă, greutate scăzută), printr‑o siguranță adaptată copiilor, în conformitate cu Directiva 2009/48 privind siguranța jucăriilor, precum și printr‑un preț în general inferior. O trusă de golf în miniatură, pentru a lua un exemplu de produse desemnate de marca solicitată citat de reclamantă, va fi adaptată la înălțimea copiilor, iar crosele nu vor avea precizia unor adevărate crose de golf și vor fi din plastic ușor. Acest raționament se aplică a fortiori în privința „jucăriilor de baie pentru copii”, care nu au un echivalent „sportiv”.

În al doilea rând, produsele în conflict aveau în esență o destinație diferită. „Articolele de sport” sunt destinate antrenamentului corpului prin exerciții fizice, în timp ce jucăriile pentru activități de educație și dezvoltare a copiilor vizează în același timp să distreze și să educe copiii. În plus, „jucăriile pentru baie” vizează în mod clar, doar să distreze copiii de vârstă mică. Astfel, scopul de pură distracție al „jucăriilor de baie pentru copii” este și mai evident decât în cazul „jucăriilor pentru activități de educație și dezvoltare a copiilor”.

Întrucât natura și destinația produselor vizate de mărcile în conflict sunt diferite, acestea nu sunt interschimbabile și, prin urmare, nu sunt concurente. În orice caz, deși uneori poate exista eventual o anumită interschimbabilitate între produsele în cauză, aceasta nu există atunci decât într‑un sens, și anume doar consumatorii anumitor jucării desemnate de marca solicitată sunt susceptibili să se orienteze către „articolele de sport” corespunzătoare, desemnate de mărcile anterioare, în cazul creșterii prețului jucăriilor respective. Este evident că, chiar dacă prețul „articolelor de sport” ar crește, consumatorii „articolelor de sport” nu s‑ar orienta totuși către aceste jucării, cu scopul de a înlocui adevărate „articole de sport”.

În al treilea rând, canalele de distribuție și de fabricație ale produselor desemnate de mărcile în conflict sunt diferite.

Neexistând nicio similitudine între produsele în conflict, nu putea exista niciun risc de confuzie, chiar și având în vedere identitatea semnelor, întrucât nu este îndeplinită o condiție indispensabilă pentru aplicarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, și anume identitatea sau similitudinea produselor.

(a se vedea punctele 50, 51, 59, 61, 67, 70, 71, 74, 80 și 97)

6.      Faptul că o destinație (de exemplu activitatea fizică) nu exclude o altă destinație (de exemplu loisirul) și că două destinații se pot „întrepătrunde” într‑un produs nu împiedică posibilitatea de a identifica o finalitate dominantă sau, altfel spus, „principală” a unui produs. Astfel, prin „utilizare” trebuie să se înțeleagă utilizarea preconizată în general a unui produs, iar nu o utilizare necorespunzătoare sau ocazională. Rezultă că existența unei anumite „treceri continue” sau a unei zone de suprapunere între două categorii de produse având destinații în esență diferite nu înseamnă totuși că toate produsele vizate de aceste categorii de produse sunt similare. În plus, faptul că două produse pot satisface, într‑o anumită măsură, aceleași nevoi nu împiedică perceperea lor de către consumatorul relevant ca fiind produse distincte.

(a se vedea punctele 64-66)