Recurs introdus la 27 iulie 2011 de Livio Missir Mamachi di Lusignano împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice pronunțate la 12 mai 2011 în cauza F-50/09, Livio Missir Mamachi di Lusignano/Comisia

(cauza T-401/11 P)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Livio Missir Mamachi di Lusignano (Kerkhove-Avelgem, Belgia) (reprezentanți: F. Di Gianni, R. Antonini, G. Coppo și A. Scalini, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

-    Anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 12 mai 2011 în cauza F-50/09, Livio Missir Mamachi di Lusignano/Comisia Europeană, prin care acesta a respins acțiunea introdusă de Livio Missir Mamachi di Lusignano în temeiul articolului 236 CE și al articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor, privind cererea de anulare a deciziei autorității împuternicite să facă numiri din 3 februarie 2009 și de obligare a Comisiei la repararea prejudiciilor morale și materiale rezultate în urma asasinării lui Alessandro Missir Mamachi di Lusignano și a soției acestuia;

-    obligarea Comisiei la plata, în favoarea recurentului și a avânzilor-cauză ai lui Alessandro Missir Mamachi di Lusingano reprezentați de recurent, a unei sume de bani cu titlu de reparație pentru prejudiciile morale și materiale suferite de aceștia, precum și pentru prejudiciul moral suferit de victimă înainte de a muri;

-    obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă trei motive.

1.     Primul motiv, potrivit căruia Tribunalul Funcției Publice a considerat în mod eronat inadmisibilă cererea de reparare a prejudiciilor morale suferite de recurent, de Alessandro Missir și de moștenitorii acestuia.

În susținerea acestui motiv, recurentul susține, în primul rând, că Tribunalul Funcției Publice a aplicat în mod ilogic, eronat și discriminatoriu așa-numita regulă a concordanței, care impune identitatea de cauză și de obiect exclusiv între reclamația formulată în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut și acțiunea formulată în temeiul articolului 91 din statut, nu și între cererea prevăzută la articolul 90 alineatul (1) și reclamația prevăzută la articolul 90 alineatul (2). În al doilea rând, recurentul susține că interpretarea dată regulii concordanței de Tribunalul Funcției Publice implică o limitare a exercitării dreptului fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă prevăzut, inter alia, la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2.    Al doilea motiv, potrivit căruia Tribunalul Funcției Publice a considerat în mod eronat Comisia ca fiind răspunzătoare numai în proporție de 40 % pentru prejudiciile provocate.

În susținerea acestui motiv, recurentul susține că Tribunalul Funcției Publice a evaluat în mod eronat legătura dintre comportamentul ilicit al Comisiei și posibilele consecințe ale acestui comportament omisiv, întrucât prejudiciul provocat funcționarului a fost o consecință directă și previzibilă a comportamentului neglijent al instituției. În plus, recurentul susține că, deși prejudiciul a fost provocat de diferite cauze concurente, Comisia trebuie considerată răspunzătoare în solidar cu asasinul pentru repararea prejudiciului. În consecință, cererea de reparare a prejudiciilor formulată de recurent împotriva Comisiei trebuie să fie admisă în proporție de 100 %.

3.    Al treilea motiv, potrivit căruia Tribunalul Funcției Publice a considerat în mod eronat că, având în vedere prestațiile prevăzute de statut deja efectuate în favoarea moștenitorilor lui Alessandro Missir, Comisia a reparat integral prejudiciul pentru care este răspunzătoare.

În susținerea acestui motiv, recurentul susține că, în lumina principiilor care pot fi deduse dintr-o jurisprudență comunitară constantă, prestațiile prevăzute de statut diferite de cele prevăzute la articolul 73 nu pot concura la repararea prejudiciului, întrucât este vorba despre prestații care diferă de repararea prejudiciului de drept comun prin cauza, prin premisele și prin scopul lor. În consecință, întrucât Comisia nu a reparat integral prejudiciul pentru care este răspunzătoare, aceasta trebuie să fie obligată la plata, în favoarea recurentului, a sumelor suficiente pentru asigurarea reparării integrale a prejudiciilor suferite de funcționarul asasinat și de avânzii-cauză ai acestuia.

____________