ORDONANȚA CURȚII (Marea Cameră)
20 noiembrie 2017(*)
„Măsuri provizorii – Cerere de măsuri provizorii – Directiva 92/43/CEE – Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică – Directiva 2009/147/CE – Conservarea păsărilor sălbatice”
În cauza C‑441/17 R,
având ca obiect o cerere de măsuri provizorii în temeiul articolului 279 TFUE și al articolului 160 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, introdusă la 20 iulie 2017,
Comisia Europeană, reprezentată de C. Hermes, de H. Krämer de K. Herrmann și de E. Kružíková, în calitate de agenți,
reclamantă,
împotriva
Republicii Polone, reprezentată de J. Szyszko, ministrul mediului, de B. Majczyna și de D. Krawczyk, în calitate de agenți,
pârâtă,
CURTEA (Marea Cameră),
compusă din domnul K. Lenaerts, președinte, domnul A. Tizzano (raportor), vicepreședinte, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii T. von Danwitz, J. L. da Cruz Vilaça, A. Rosas, C. G. Fernlund și C. Vajda, președinți de cameră, domnii E. Juhász și A. Arabadjiev, doamna C. Toader, domnul D. Šváby, doamnele M. Berger și A. Prechal și domnul E. Jarašiūnas, judecători,
după ascultarea avocatului general, domnul M. Wathelet,
dă prezenta
Ordonanță
1 Prin intermediul cererii de măsuri provizorii, Comisia Europeană solicită Curții să dispună ca Republica Polonă, în așteptarea hotărârii Curții prin care aceasta se va pronunța pe fond, să înceteze, cu excepția situației unei amenințări pentru securitatea publică, operațiunile de gestionare forestieră activă în habitatele 91D0 – turbării împădurite – și 91E0 – păduri aluvionare cu sălcii, plopi, anini și frasini – și în arboreturile seculare din habitatul 9170 – păduri de stejar și de carpen subcontinentale, precum și în habitatele ciocănitorii cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ale ciocănitorii de munte (Picoides tridactylus), ale cucuvelei pitice (Glaucidium passerinum), ale minuniței (Aegolius funereus), ale viesparului (Pernis apivorus), ale muscarului mic (Ficedula parva), ale muscarului gulerat (Ficedula albicollis) și ale porumbelului sălbatic (Colomba oenas) și în habitatele coleopterelor saproxilice – gândacul de scoarță roșu (Cucuius cinnaberinus), Boros schneideri, Phryganophilus ruficollis, Pytho kolwensis, Rhysodes sulcatus și gândacul curcubeu al pinului (Buprestis splendens) și să înceteze înlăturarea molizilor seculari morți și tăierea de arbori în cadrul creșterii volumului de lemn exploatabil pe situl PLC200004 Puszcza Białowieska (Polonia, denumit în continuare „situl Natura 2000 Puszcza Białowieska”), operațiuni care decurg din decizia ministrului mediului al Republicii Polone din 25 martie 2016 și din articolul 1 punctele 2 și 3 din decizia nr. 51 a directorului general al Lasy Państwowe (Oficiul Pădurilor, Polonia) din 17 februarie 2017 (denumită în continuare „decizia nr. 51”).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 258 TFUE, formulată de Comisie la 20 iulie 2017 și prin care se solicita să se constate că Republica Polonă nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin:
– în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO 1992, L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/17/UE a Consiliului din 13 mai 2013 (JO 2013, L 158, p. 193) (denumită în continuare „Directiva habitate”), întrucât a aprobat la 25 martie 2016 o modificare a planului de gestionare forestieră privind districtul forestier Białowieża (Polonia) și a pus în aplicare operațiunile de gestionare forestieră prevăzute în această modificare, fără a se asigura că acest fapt nu va aduce atingere integrității sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska;
– în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva habitate, precum și al articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO 2010, L 20, p. 7), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/17 (denumită în continuare „Directiva păsări”), întrucât a omis să stabilească măsurile de conservare necesare în conformitate cu necesitățile ecologice ale tipurilor de habitate naturale din anexa I și ale speciilor din anexa II la Directiva habitate, precum și ale păsărilor din anexa I la Directiva păsări și ale speciilor migratoare care nu sunt cuprinse în anexa menționată și care apar în mod regulat, pentru care au fost desemnate situl de importanță comunitară și zona de protecție specială a păsărilor din situl Natura 2000 Puszcza Białowieska;
– în temeiul articolului 12 alineatul (1) literele (a) și (d) din Directiva habitate, întrucât a omis să asigure o protecție strictă a coleopterelor saproxilice [gândacul de scoarță roșu (Cucuius cinnaberinus), gândacul curcubeu al pinului (Buprestis splendens), Phryganophilus ruficollis și Pytho kolwensis] menționate la litera (a) din anexa IV la directiva menționată, respectiv întrucât nu a vegheat la interzicerea efectivă a uciderii deliberate sau a perturbării acestora ori a deteriorării sau distrugerii ariilor lor de reproducere în districtul forestier Białowieża, și
– în temeiul articolului 5 literele (b) și (d) din Directiva păsări, întrucât a omis să asigure protecția speciilor de păsări menționate la articolul 1 din această directivă, în special a ciocănitorii cu spate alb (Dendrocopos leucotos), a ciocănitorii de munte (Picoides tridactylus), a cucuvelei pitice (Glaucidium passerinum) și a minuniței (Aegolius funereus), respectiv întrucât nu a vegheat ca aceste specii să nu fie ucise sau perturbate în perioada de reproducere și de maturizare și să nu aibă loc distrugerea sau producerea de daune în mod deliberat asupra cuiburilor sau ouălor sau eliminarea cuiburilor în districtul forestier Białowieża.
3 Comisia a solicitat de asemenea, în temeiul articolului 160 alineatul (7) din Regulamentul de procedură al Curții, acordarea măsurilor provizorii menționate la punctul 1 din prezenta ordonanță chiar înainte ca pârâta să fi prezentat observații, având în vedere riscul producerii unui prejudiciu grav și ireparabil pentru habitatele și pentru integritatea sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska.
4 Prin Ordonanța din 27 iulie 2017, Comisia/Polonia(C‑441/17 R, nepublicată, EU:C:2017:622), vicepreședintele Curții a admis în mod provizoriu această cerere până la adoptarea ordonanței prin care se pune capăt prezentei proceduri privind măsurile provizorii.
5 La 4 august 2017, Republica Polonă a depus observații scrise cu privire la cererea de măsuri provizorii.
6 La 11 septembrie 2017, au fost ascultate observațiile orale ale părților în cadrul unei ședințe în fața vicepreședintelui Curții.
7 În urma acestei ședințe, la 13 septembrie 2017, Comisia și‑a completat cererea de măsuri provizorii, solicitând Curții să oblige, în plus, Republica Polonă la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care aceasta nu s‑ar conforma ordinelor pronunțate în cadrul prezentei proceduri.
8 La 19 septembrie 2017, Republica Polonă a solicitat ca Comisia să fie invitată să depună elementele de probă pe care se întemeia cererea sa suplimentară.
9 La invitația Curții, Comisia a comunicat, la 21 septembrie 2017, elementele de probă solicitate.
10 În observațiile depuse la 28 septembrie 2017, Republica Polonă a susținut inadmisibilitatea și, în orice caz, caracterul neîntemeiat al cererii suplimentare a Comisiei.
11 În plus, în cadrul acelorași observații și prevalându‑se de articolul 16 al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, Republica Polonă a solicitat ca prezenta cauză să fie atribuită Marii Camere a Curții.
12 Deși Curtea nu este obligată să admită o asemenea cerere atunci când aceasta a fost formulată într‑un stadiu foarte avansat al procedurii, situație care se regăsește în speță (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 septembrie 2006, Spania/Consiliul, C‑310/04, EU:C:2006:521, punctul 23), vicepreședintele Curții, în temeiul articolului 161 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, a înaintat totuși cauza Curții, care, ținând seama de importanța sa, a atribuit‑o, în conformitate cu articolul 60 alineatul (1) din regulamentul menționat, Marii Camere.
13 La 17 octombrie 2017, au fost ascultate observațiile orale ale părților în fața Marii Camere.
Cadrul juridic
Directiva habitate
14 Potrivit articolului 2 alineatul (1) din Directiva habitate, obiectivul acesteia este să contribuie la menținerea biodiversității prin conservarea habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună sălbatică de pe teritoriul european al statelor membre în care se aplică Tratatul FUE.
15 Articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din această directivă prevede:
„Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21, lista siturilor selectate ca situri de importanță comunitară, cu evidențierea celor care adăpostesc unul sau mai multe tipuri de habitate naturale prioritare sau specii prioritare.”
16 Articolul 6 alineatele (1), (3) și (4) din directiva menționată prevede:
„(1) Pentru ariile speciale de conservare, statele membre adoptă măsurile de conservare necesare, inclusiv, după caz, planuri de gestionare adecvate, speciale sau incluse în alte planuri de dezvoltare, precum și actele administrative sau clauzele contractuale adecvate în conformitate cu necesitățile ecologice ale tipurilor de habitate naturale din anexa I sau ale speciilor din anexa II prezente pe teritoriul respectivelor situri.
[…]
(3) Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru gestionarea sitului, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, per se sau în combinație cu alte planuri sau proiecte, trebuie supus unei evaluări corespunzătoare a efectelor potențiale asupra sitului, în funcție de obiectivele de conservare ale acestuia din urmă. În funcție de concluziile evaluării respective și în conformitate cu dispozițiile alineatului (4), autoritățile naționale competente aprobă planul sau proiectul doar după ce au constatat că nu are efecte negative asupra integrității sitului respectiv și, după caz, după ce au consultat opinia publică.
(4) Dacă, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor asupra sitului și în lipsa unei soluții alternative, planul sau proiectul trebuie realizat, cu toate acestea, din motive cruciale de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic, statul membru ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a proteja coerența globală a sistemului Natura 2000. Statul membru informează Comisia cu privire la măsurile compensatorii adoptate.
În cazul în care situl respectiv adăpostește un tip de habitat natural prioritar și/sau o specie prioritară, singurele considerente care pot fi invocate sunt cele legate de sănătatea sau siguranța publică, de anumite consecințe benefice de importanță majoră pentru mediu sau, ca urmare a avizului Comisiei, de alte motive cruciale de interes public major.”
17 Articolul 12 alineatul (1) literele (a) și (d) din aceeași directivă are următorul cuprins:
„(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a institui un sistem de protecție riguroasă a speciilor de animale enumerate în anexa IV litera (a) în aria lor de extindere, interzicând:
(a) orice formă de capturare sau ucidere deliberată a specimenelor din aceste specii în natură;
[…]
(d) deteriorarea sau distrugerea ariilor de reproducere sau de odihnă.”
Directiva păsări
18 Potrivit articolului 1 din Directiva păsări:
„(1) Prezenta directivă se referă la conservarea tuturor speciilor de păsări care se găsesc în stare sălbatică pe teritoriul european al statelor membre în care este aplicabil tratatul. Directiva reglementează protejarea, gestionarea și controlul asupra acestor specii și stabilește normele pentru exploatarea acestora.
(2) Prezenta directivă se aplică păsărilor, precum și ouălor, cuiburilor și habitatelor acestora.”
19 Articolul 4 alineatele (1) și (2) din această directivă prevede:
„(1) Speciile menționate în anexa I constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora pentru a li se asigura supraviețuirea și reproducerea în aria de răspândire.
[…]
(2) Statele membre iau măsuri similare pentru speciile migratoare care apar în mod regulat și nu sunt cuprinse în anexa I, având în vedere nevoia acestora de protecție în zona geografică maritimă și de uscat în care se aplică prezenta directivă, în ceea ce privește zonele de înmulțire, arealul de schimbare a penelor și zonele de hibernare a acestor specii, precum și punctele de popas de‑a lungul rutelor lor de migrare. În acest scop, statele membre acordă o atenție specială protecției zonelor umede, în special zonelor umede de importanță internațională.”
20 Articolul 5 literele (b) și (d) din directiva menționată prevede:
„Fără a se aduce atingere articolelor 7 și 9, statele membre iau măsurile impuse pentru a stabili un sistem de protecție pentru toate speciile de păsări menționate la articolul 1, interzicând în special următoarele:
[…]
(b) distrugerea sau producerea de daune în mod deliberat asupra cuiburilor sau ouălor sau eliminarea cuiburilor;
[…]
(d) perturbarea deliberată a acestor păsări, în special în perioada de reproducere sau de maturizare, dacă o astfel de perturbare este relevantă în contextul obiectivelor prezentei directive.”
Istoricul litigiului
21 Din cererea de măsuri provizorii rezultă că, prin decizia din 13 noiembrie 2007, Comisia a aprobat desemnarea sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska, conform articolului 4 alineatul (2) al treilea paragraf din Directiva habitate, ca sit de „importanță comunitară”, ca urmare a prezenței unor habitate naturale și a unor habitate ale anumitor specii de animale și de păsări. Acest sit constituie și o zonă de protecție specială a păsărilor, desemnată în conformitate cu Directiva păsări.
22 Conform cererii respective, situl Natura 2000 Puszcza Białowieska reprezintă una dintre pădurile naturale cel mai bine conservate din Europa, caracterizându‑se prin cantități mari de lemn mort și de arbori bătrâni, în special arbori seculari. Acesta include pe teritoriul său habitate naturale foarte bine conservate, definite ca fiind „prioritare”, în sensul anexei I la Directiva habitate, precum turbării împădurite (cod Natura 2000 91D0) și păduri aluvionare cu sălcii, plopi, anini și frasini (cod Natura 2000 91E0), precum și alte habitate de „importanță comunitară”, în special păduri de stejar și de carpen subcontinentale (cod Natura 2000 9170).
23 Având în vedere cantitatea semnificativă de lemn mort, care caracterizează pădurea naturală în contrast cu pădurile exploatate, pe teritoriul unei păduri precum situl Natura 2000 Puszcza Białowieska se găsesc numeroase specii de coleoptere saproxilice, precum gândacul de scoarță roșu (Cucuius cinnaberinus), Boros schneideri, gândacul curcubeu al pinului (Buprestis splendens), Phryganophilus ruficollis, Pytho kolwensis și Rhysodes sulcatus, care figurează în anexa II și la litera (a) din anexa IV la Directiva habitate, precum și, printre altele, specii de păsări menționate în anexa I la Directiva păsări, al căror habitat este constituit din molizi muribunzi și morți, inclusiv cei colonizați de gândacul tipograf (Ips typographus), precum ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus), cucuveaua pitică (Glaucidium passerinum) și minunița (Aegolius funereus). Ținând seama de valoarea sa naturală, pădurea Białowieża este de asemenea înscrisă în lista patrimoniului mondial al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO).
24 Astfel cum indică Comisia în cererea sa de măsuri provizorii, situl Natura 2000 Puszcza Białowieska, care se întinde pe 63 147 de hectare, este plasat sub autoritatea a două entități diferite, și anume, pe de o parte, Białowieski Park Narodowy (directorul Parcului Național Białowieża), care administrează un teritoriu ce reprezintă 17 % din suprafața sitului, și, pe de altă parte, Oficiul Pădurilor, care administrează districtele forestiere Białowieża, Browsk și Hajnówka. Doar districtul forestier de la Białowieża reprezintă 19 % din suprafața sitului.
25 Invocând răspândirea gândacului tipograf (Ips typographus), ministrul mediului a aprobat, la 25 martie 2016, o anexă la planul de gestionare forestieră a districtului forestier Białowieża, care a fost adoptat la 9 octombrie 2012 (denumită în continuare „anexa din 2016”), pentru a permite creșterea exploatării lemnului în acest district forestier, precum și pentru a efectua operațiuni de gestionare forestieră activă în zone în care orice intervenție era până atunci exclusă, precum tăierile sanitare, reîmpădurirea și tăierile de întinerire.
26 În urma adoptării deciziei nr. 51, s‑a procedat la înlăturarea unor arbori uscați și a unor arbori colonizați de gândacul tipograf în cele trei districte forestiere, Białowieża, Browsk și Hajnówka, pe aproximativ 34 000 de hectare ale sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska.
27 Potrivit Comisiei, mai mulți oameni de știință și mai multe organizații de mediu consideră că operațiunile de gestionare forestieră menționate la punctul anterior au repercusiuni negative asupra menținerii unei stări de conservare favorabile a habitatelor naturale și a habitatelor speciilor de animale și de păsări pentru conservarea cărora a fost desemnat situl Natura 2000 Puszcza Białowieska. În aceste condiții, Comisia a decis să introducă prezenta cerere de măsuri provizorii.
Cu privire la cererea de măsuri provizorii
28 Articolul 160 alineatul (3) din Regulamentul de procedură prevede că cererile de măsuri provizorii trebuie să indice „obiectul litigiului, împrejurările care demonstrează urgența, precum și motivele de fapt și de drept care justifică la prima vedere dispunerea măsurii provizorii solicitate”.
29 Astfel, măsurile provizorii nu pot fi încuviințate de către judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii decât dacă s‑a stabilit că acordarea acestora este justificată la prima vedere în fapt și în drept (fumus boni iuris) și că sunt urgente, în sensul că, pentru evitarea unui prejudiciu grav și ireparabil pentru interesele părții care le solicită, este necesar să fie dispuse și să își producă efectele anterior deciziei din litigiul principal. Judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, dacă este cazul, evaluează comparativ interesele respective (Ordonanța președintelui Curții din 24 aprilie 2008, Comisia/Malta, C‑76/08 R, nepublicată, EU:C:2008:252, punctul 21, și Ordonanța președintelui Curții din 10 decembrie 2009, Comisia/Italia, C‑573/08 R, nepublicată, EU:C:2009:775, punctul 11, precum și Ordonanța vicepreședintelui Curții din 3 decembrie 2014, Grecia/Comisia, C‑431/14 P‑R, EU:C:2014:2418, punctul 19).
30 Condițiile astfel stabilite sunt cumulative, astfel încât cererile de măsuri provizorii trebuie respinse în cazul în care una dintre aceste condiții nu este îndeplinită (Ordonanța președintelui Curții din 24 aprilie 2008, Comisia/Malta, C‑76/08 R, nepublicată, EU:C:2008:252, punctul 22, și Ordonanța președintelui Curții din 10 decembrie 2009, Comisia/Italia, C‑573/08 R, nepublicată, EU:C:2009:775, punctul 12).
Cu privire la fumus boni iuris
31 În ceea ce privește condiția referitoare la existența fumus boni iuris, aceasta este îndeplinită atunci când există, în stadiul procedurii privind măsurile provizorii, un diferend juridic sau factual important a cărui soluție nu se impune de la bun început, astfel încât, la prima vedere, acțiunea principală nu este lipsită de un temei serios (a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții din 13 iunie 1989, Publishers Association/Comisia, 56/89 R, EU:C:1989:238, punctul 31, și Ordonanța președintelui Curții din 8 mai 2003, Comisia/Artegodan și alții, C‑39/03 P‑R, EU:C:2003:269, punctul 40, precum și Ordonanța vicepreședintelui Curții din 3 decembrie 2014, Grecia/Comisia, C‑431/14 P‑R, EU:C:2014:2418, punctul 20).
32 În speță, Comisia susține că operațiunile de tăiere de arbori, în principal molizi, colonizați de gândacul tipograf, de înlăturare a arborilor morți sau muribunzi sau a trunchiurilor moarte fără ramuri și a arboreturilor seculare, precum și de reîmpădurire pe situl Natura 2000 Puszcza Białowieska, puse în aplicare în temeiul anexei 2016 și al deciziei nr. 51 (denumite în continuare „operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție”), sunt contrare dreptului Uniunii în mai multe privințe.
33 În primul rând, adoptarea anexei din 2016 nu ar fi fost conformă cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva habitate. Astfel, această anexă ar fi constituit un „plan” în sensul dispoziției menționate, astfel încât autoritățile poloneze, înaintea de a o adopta, ar fi trebuit să se asigure, în conformitate cu cele mai avansate cunoștințe științifice în materie, că nu aducea atingere integrității sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska. Or, aceste autorități nu ar fi ținut seama, în niciun moment al procesului decizional, de avizele emise de mai multe organisme științifice, despre care aveau însă cunoștință, potrivit cărora în esență operațiunile respective erau de natură să cauzeze prejudicii acestui sit. În plus, prin anexa din 2016, autoritățile poloneze ar fi efectuat mai precis operațiuni de gestionare forestieră activă a căror excludere era până atunci considerată o măsură de conservare a sitului respectiv, iar aceasta chiar dacă acțiunea gândacului tipograf, și anume colonizarea molizilor și răspândirea sa, nu ar fi considerată drept o amenințare pentru habitatele sale protejate.
34 În al doilea rând, potrivit Comisiei, operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție sunt contrare articolului 6 alineatul (1) din Directiva habitate, precum și articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva păsări, dat fiind că acestea împiedică și chiar lipsesc de efect măsurile de conservare a habitatelor naturale menționate în anexa I la Directiva habitate, inclusiv turbăriile împădurite (codul Natura 2000 91D0), pădurile aluvionare cu sălcii, plopi, anini și frasini (codul Natura 2000 91E0) și pădurile de stejar și de carpen subcontinentale (codul Natura 2000 9170), specii de animale menționate în anexa II la această directivă, printre care coleopterele saproxilice, precum gândacul de scoarță roșu (Cucuius cinnaberinus), Boros schneideri, gândacul curcubeu al pinului (Buprestis splendens), Pytho kolwensis,Rhysodes sulcatus și Phryganophilus ruficollis, și specii de păsări menționate în anexa I la Directiva păsări, precum ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus), cucuveaua pitică (Glaucidium passerinum) și minunița (Aegolius funereus), precum și, astfel cum a precizat Comisia în cadrul ședinței din 11 septembrie 2017, viesparul, muscarul mic, muscarul gulerat și porumbelul sălbatic. În această privință, Comisia arată că executarea operațiunilor respective este contrară măsurilor de conservare prevăzute, pe de altă parte, pentru habitatele în cauză, dat fiind că aceste măsuri recomandă tocmai „excluderea oricărei operațiuni de gestionare”, „excluderea operațiunilor de gestionare a tuturor exemplarelor dintr‑o specie compuse din cel puțin 10 % de specimene seculare”, „conservarea arborilor morți”, precum și „conservarea tuturor molizilor seculari morți până la mineralizarea lor completă”.
35 În al treilea rând, potrivit Comisiei, operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție contribuie la degradarea și la distrugerea habitatului populațiilor de coleoptere saproxilice menționate la punctul anterior și, așadar, la dispariția specimenelor, ceea ce constituie o încălcare a articolului 12 alineatul (1) literele (a) și (d) din Directiva habitate.
36 Situația ar fi aceeași, în al patrulea și în ultimul rând, pentru unele specii de păsări menționate în anexa I la Directiva păsări. Astfel, nu numai că asemenea operațiuni nu ar împiedica, dar ar putea chiar provoca distrugerea sau producerea de daune în mod deliberat asupra cuiburilor sau ouălor păsărilor în cauză, precum și perturbarea acestora din urmă, în special în perioada de reproducere, cu încălcarea interdicțiilor prevăzute la articolul 5 literele (b) și (d) din această directivă.
37 Republica Polonă obiectează că Comisia nu a reușit să stabilească corespunzător cerințelor legale că obiecțiile sale sunt la prima vedere întemeiate. Aceasta observă în special că obiecțiile respective se întemeiază, în realitate, pe ipoteze și pe considerații care nu țin seama de numeroase avize științifice ce exprimă un punct de vedere contrar celui susținut de această instituție.
38 Este necesar să se constate că argumentele invocate de Comisie nu par, la prima vedere, a fi lipsite de un temei serios și că, prin urmare, nu se poate exclude că operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție nu respectă cerințele de protecție care rezultă din Directiva habitate și din Directiva păsări.
39 Astfel, în ceea ce privește primul motiv al acțiunii, este suficient să se arate că, pe de o parte, Republica Polonă, în cadrul prezentei proceduri privind măsurile provizorii, nu a contestat faptul că autoritățile poloneze nu s‑au asigurat că, în conformitate cu cele mai avansate cunoștințe științifice în materie, operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție nu vor aduce atingere integrității sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska. Pe de altă parte, chiar circumstanța că avizele științifice invocate de părți nu sunt concordante impune judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii, a cărui apreciere este în mod necesar sumară (a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții din 31 iulie 2003, Le Pen/Parlamentul, C‑208/03 P‑R, EU:C:2003:424, punctul 97), să nu considere ca fiind lipsite de temei argumentele Comisiei.
40 În această privință, Curtea a statuat deja că autorizarea unui plan în sensul articolului 6 alineatul (3) din Directiva habitate nu poate fi acordată decât cu condiția ca autoritățile competente, odată identificate toate aspectele respectivului plan sau proiect care pot, singure sau în combinație cu alte planuri sau proiecte, să afecteze obiectivele de conservare a sitului vizat și ținând seama de cele mai avansate cunoștințe științifice în materie, să fi ajuns la certitudinea că planul sau proiectul menționat nu produce efecte negative de durată asupra integrității sitului. Aceasta este situația în cazul în care nu persistă nicio îndoială rezonabilă din punct de vedere științific cu privire la lipsa unor asemenea efecte (Hotărârea din 11 aprilie 2013, Sweetman și alții, C‑258/11, EU:C:2013:220, punctul 40, precum și jurisprudența citată).
41 În ceea ce privește argumentele invocate în susținerea celorlalte motive ale acțiunii, se impune constatarea că, deși Republica Polonă depune eforturi să dovedească, ca răspuns la aceste argumente, că este urgent să continue operațiunile de gestionare forestieră activă în cauză, demonstrația sa nu este totuși de natură să priveze de orice temei argumentele Comisiei întemeiate pe încălcările articolului 6 alineatul (1) și ale articolului 12 alineatul (1) literele (a) și (d) din Directiva habitate, precum și ale articolului 4 alineatele (1) și (2) și ale articolului 5 literele (b) și (d) din Directiva păsări.
42 În consecință, ținând seama și de principiul precauției, care este unul dintre fundamentele politicii de protecție de un nivel ridicat urmărite de Uniunea Europeană în domeniul mediului, conform articolului 191 alineatul (2) primul paragraf TFUE, și în lumina căruia trebuie interpretată legislația Uniunii privind protecția mediului (a se vedea în acest sens Ordonanța președintelui Curții din 10 decembrie 2009, Comisia/Italia, C‑573/08 R, nepublicată, EU:C:2009:775, punctul 24 și jurisprudența citată), este necesar să se considere că acțiunea din litigiul principal nu poate fi considerată, la prima vedere, ca fiind lipsită de un temei serios.
Cu privire la urgență
43 În ceea ce privește condiția referitoare la urgență, trebuie amintit că scopul procedurii privind măsurile provizorii este de a garanta deplina eficacitate a viitoarei hotărâri definitive, în vederea evitării unei lacune în protecția juridică asigurată de Curte. Pentru atingerea acestui obiectiv, urgența trebuie apreciată în raport cu necesitatea existentă de a se statua cu titlu provizoriu, în scopul de a evita cauzarea unui prejudiciu grav și ireparabil părții care solicită protecția provizorie (Ordonanța președintelui Curții din 24 aprilie 2008, Comisia/Malta, C‑76/08 R, nepublicată, EU:C:2008:252, punctul 31, și Ordonanța președintelui Curții din 10 decembrie 2009, Comisia/Italia, C‑573/08 R, nepublicată, EU:C:2009:775, punctul 17).
44 Revine părții care se prevalează de un asemenea prejudiciu sarcina să dovedească existența acestuia. Deși nu se impune, în această privință, o certitudine absolută că prejudiciul se va produce, fiind necesară doar o probabilitate suficientă ca acesta să se realizeze, totuși reclamantul rămâne obligat să dovedească faptele care se presupune că reprezintă temeiul perspectivei unui asemenea prejudiciu (Ordonanța președintelui Curții din 24 aprilie 2008, Comisia/Malta, C‑76/08 R, nepublicată, EU:C:2008:252, punctul 32, și Ordonanța președintelui Curții din 10 decembrie 2009, Comisia/Italia, C‑573/08 R, nepublicată, EU:C:2009:775, punctul 18).
45 În speță, Comisia arată că operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție pot cauza un prejudiciu ireparabil și grav mediului.
46 În special, prejudiciul care ar rezulta din tăierile și din înlăturarea arborilor bătrâni și a lemnului mort, inclusiv a arborilor muribunzi aflați încă în picioare, ar fi ireparabil, întrucât, odată efectuate aceste operațiuni, nu ar mai fi posibil să se restabilească starea inițială a zonelor afectate de acestea de urmă. În plus, continuarea operațiunilor respective ar amenința să tulbure profund structura și funcțiile arboreturilor afectate în habitatele în cauză, care nu ar putea fi restabilite în starea lor anterioară printr‑o indemnizație sau prin alte forme de compensație. Prin urmare, aceleași operațiuni ar avea drept consecință metamorfoza ireversibilă a unei păduri naturale în pădure exploatată, cu riscul pierderii unor habitate de specii rare.
47 De asemenea, prejudiciul ar fi grav ca urmare a faptului că anexa din 2016 a prevăzut că volumul de lemn extras ar fi crescut până la 188 000 m³ anterior anului 2021, în condițiile în care a fost stabilit la 63 471 m³ pentru anul 2012. În continuare, de la începutul anului 2017, în pădurea Białowieża, tăierile ar fi privit un total de peste 35 000 m³ de lemn, dintre care peste 29 000 m³ de molid, și ar fi implicat 29 000 de arbori. De asemenea, tăierile de arboreturi seculare ar fi produs, până în luna mai 2017, peste 10 000 m3 de lemn în cele trei districte forestiere, Białowieża, Browsk și Hajnówka. În plus, chiar Ministerul Mediului ar fi precizat că operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție vor fi efectuate pe o suprafață de 34 000 de hectare în pădurea Białowieża. În sfârșit, aceste operațiuni ar afecta conservarea caracterului primar și, prin urmare, integritatea uneia dintre rarele păduri naturale din Europa a cărei conservare ar fi totuși primordială.
48 Pentru a contesta caracterul urgent al măsurilor provizorii solicitate, Republica Polonă răspunde că Comisia însăși nu a făcut dovadă de diligență în soluționarea prezentei cauze, dat fiind că aceasta a lăsat să treacă nouă luni de la primirea răspunsului la scrisoarea de punere în întârziere înainte de a trimite avizul motivat. De altfel, operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție s‑ar desfășura în situl respectiv de peste o sută de ani și nimic nu ar justifica încetarea lor imediată, cu atât mai mult cu cât nivelul de exploatare a lemnului prevăzut în anexa din 2016 ar fi net inferior nivelurilor anterioare.
49 În plus, teza Comisiei potrivit căreia operațiunile respective ar cauza un prejudiciu grav și ireparabil nu ar fi susținută. Dimpotrivă, încetarea acestor operațiuni și răspândirea gândacului tipograf ar conduce la efecte negative substanțiale pentru ecosistemul pădurii Białowieża. Din aceasta ar rezulta o degradare considerabilă și de durată a stării de conservare a unor habitate naturale prețioase, protejate în cadrul sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska, precum printre altele pădurile de stejar și de carpen subcontinentale.
50 În realitate, operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție ar reprezenta măsuri de conservare în raport cu gestionarea durabilă a pădurilor și ar fi, de altfel, de aceeași natură cu cele practicate în alte state membre. În plus, acestea s‑ar limita la o porțiune a teritoriului sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska și nu ar privi partea strict protejată a acestuia.
51 În ceea ce privește studiile științifice citate de Comisie, care privesc caracterul prejudiciabil al operațiunilor respective, Republica Polonă arată că, potrivit altor studii serioase, tocmai lipsa unei intervenții împotriva gândacului tipograf în pădurea Białowieża ar face foarte probabilă apariția unui prejudiciu grav și ireparabil pentru habitatele naturale și pentru habitatele speciilor de animale, inclusiv de păsări, pentru conservarea cărora a fost desemnat situl Natura 2000 Puszcza Białowieska. În această privință, Republica Polonă precizează că avizele științifice întemeiate pe datele adunate în pădurea Białowieża indică, în marea lor majoritate, necesitatea de a interveni împotriva gândacului tipograf, în condițiile în care avizele în sens contrar se întemeiază adeseori pe date ce provin din alte ecosisteme care nu țin seama, în consecință, de gradul ridicat de specificitate și de caracterul unic al pădurii Białowieża.
52 Republica Polonă subliniază că s‑a decis aplicarea, în pădurea Białowieża, a două măsuri alternative de conservare a habitatelor. Prima dintre aceste măsuri, și anume interzicerea operațiunilor active de protecție, în special a tăierii arborilor, precum și a înlăturării arborilor morți și cu carii, ar fi practicată în prezent pe o zonă extinsă din această pădure. În schimb, cea de a doua dintre măsurile respective, care constă în punerea în aplicare a unor operațiuni active de protecție, nu s‑ar aplica decât în anumite părți ale districtelor forestiere Białowieża, Browsk și Hajnówka. Astfel, în ceea ce privește în special districtul forestier Białowieża, 58 % din suprafața acestuia ar fi exclusă, în conformitate cu anexa din 2016, de la aceste operațiuni, în timp ce partea din acest district forestier vizată de operațiunile respective nu ar reprezenta decât 5,4 % din suprafața totală a sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska.
53 În sfârșit, potrivit Republicii Polone, ținând seama de datele cu privire la populația actuală a ciocănitorii cu spate alb (Dendrocopos leucotos), a ciocănitorii de munte (Picoides tridactylus), a cucuvelei pitice (Glaucidium passerinum) și a minuniței (Aegolius funereus), eventualele efecte negative ale operațiunilor de gestionare forestieră activă în discuție nu constituie o amenințare pentru populația acestor specii. De altfel, tendința actuală ar fi chiar cea a unei creșteri a acestei populații.
54 În această privință, în cadrul aprecierii urgenței, trebuie amintit că procedura privind măsurile provizorii nu a fost concepută pentru a stabili realitatea unor fapte complexe și foarte controversate. Judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii nu dispune de mijloacele necesare pentru a efectua verificările impuse și, în numeroase cazuri, ar fi dificil să le poată efectua în timp util (Ordonanța președintelui Curții din 24 aprilie 2008, Comisia/Malta, C‑76/08 R, nepublicată, EU:C:2008:252, punctul 36, și Ordonanța președintelui Curții din 10 decembrie 2009, Comisia/Italia, C‑573/08 R, nepublicată, EU:C:2009:775, punctul 22).
55 Trebuie amintit de asemenea că judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să pornească, exclusiv în scopul aprecierii existenței unui prejudiciu grav și ireparabil, de la premisa că criticile prezentate pe fond de solicitantul măsurilor provizorii pot fi primite. Astfel, prejudiciul grav și ireparabil a cărui survenire probabilă trebuie să fie stabilită este cel care ar rezulta eventual din refuzul de a acorda măsurile provizorii solicitate în ipoteza în care acțiunea pe fond ar fi admisă ulterior și trebuie să fie apreciat, așadar, pornind de la această premisă, fără ca aceasta să implice o luare de poziție de către judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii cu privire la temeinicia criticilor invocate [a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 19 decembrie 2013, Comisia/Germania, C‑426/13 P(R), EU:C:2013:848, punctele 51 și 52, precum și Ordonanța vicepreședintelui Curții din 14 ianuarie 2016, AGC Glass Europe și alții/Comisia, C‑517/15 P‑R, EU:C:2016:21, punctul 30].
56 Pentru a stabili urgența, Comisia susține că operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție, a căror realizare nu este contestată de Republica Polonă, au efecte negative asupra habitatelor în cauză, care sunt în esență constituite din arbori bătrâni, muribunzi sau morți, cu carii sau fără.
57 Or, întrucât asemenea operațiuni constau tocmai în înlăturarea acestor arbori, este într‑adevăr foarte probabil să aibă o incidență asupra acestor habitate. O dovadă în acest sens este de altfel faptul că una dintre măsurile de conservare a habitatelor respective era, până la adoptarea anexei din 2016, tocmai excluderea operațiunilor de această natură în anumite zone.
58 De altfel, Republica Polonă nu contestă faptul că operațiunile de gestionare forestieră activă sunt de natură, pe de o parte, să modifice, pe termen scurt, habitate naturale menționate în anexa I la Directiva habitate, precum turbăriile împădurite (cod Natura 2000 91D 0), pădurile aluvionare cu sălcii, plopi, anini și frasini (cod Natura 2000 91E0) și pădurile de stejar și de carpen subcontinentale (cod Natura 2000 9170), precum și specii de animale protejate menționate în anexa II și la litera (a) din anexa IV la această directivă, precum coleopterele saproxilice, și, pe de altă parte, să afecteze specii de păsări care figurează în anexa I la Directiva păsări, în special ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus), ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos), cucuveaua pitică (Glaucidium passerinum) și minunița (Aegolius funereus).
59 Or, asemenea consecințe pot constitui un prejudiciu grav și ireparabil pentru interesele Uniunii și pentru patrimoniul comun. Astfel, odată apărut, prejudiciul rezultat din tăieri și din înlăturarea arborilor bătrâni și a lemnului mort, inclusiv a arborilor muribunzi aflați încă în picioare, nu ar putea fi reparat ulterior, în ipoteza în care ar fi constatate încălcările pe care Comisia le reproșează Republicii Polone, iar aceasta ca urmare a imposibilității vădite – astfel cum susține în mod întemeiat Comisia – de a restabili situația inițială a zonelor afectate de asemenea operațiuni. În plus, gravitatea prejudiciului invocat de Comisie este atestată de faptul că aceste operațiuni, ținând seama și de amploarea și de intensitatea lor, riscă să provoace, în cazul în care sunt continuate, metamorfoza ireversibilă, cu privire la o suprafață care nu poate fi neglijată, a unei păduri naturale într‑o pădure exploatată, ceea ce ar putea conduce la o pierdere a habitatelor de specii rare, printre care numeroase coleoptere pe cale de dispariție și de păsări. Chiar dacă părțile nu sunt de acord cu privire la problema dacă cantitatea de lemn înlăturat se înscrie într‑o tendință ascendentă sau descendentă în raport cu perioada anterioară modificării introduse prin anexa din 2016, este suficient să se arate, în vederea aprecierii condiției urgenței în cadrul prezentei proceduri privind măsurile provizorii, că, limitându‑se să analizeze datele furnizate de Republica Polonă însăși, în observațiile sale scrise, această cantitate s‑ar putea ridica la 188 000 m3, ceea ce reprezintă un nivel important de exploatare a lemnului.
60 Pe de altă parte, astfel cum s‑a reamintit la punctul 42 din prezenta ordonanță, legislația Uniunii privind protecția mediului trebuie interpretată în lumina principiului precauției.
61 În consecință, în lipsa, la prima vedere, a unor informații științifice de natură să excludă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție produc efecte prejudiciabile și ireversibile asupra habitatelor protejate din situl Natura 2000 Puszcza Białowieska menționate în acțiunea formulată de Comisie, este necesar să se considere că urgența măsurilor provizorii solicitate de Comisie este dovedită.
Cu privire la evaluarea comparativă a intereselor
62 Trebuie să se mai stabilească, potrivit jurisprudenței amintite la punctul 29 din prezenta ordonanță, dacă evaluarea comparativă a intereselor pledează în favoarea acordării măsurilor provizorii solicitate sau a respingerii cererii.
63 Potrivit Comisiei, interesul public pentru menținerea unei stări de conservare favorabile habitatelor naturale și speciilor din pădurile naturale din situl Natura 2000 Puszcza Białowieska prevalează asupra interesului Republicii Polone de combatere a gândacului tipograf, având în vedere în special principiul precauției.
64 Astfel, mai întâi, planul de gestionare forestieră în vigoare anterior modificării introduse prin anexa din 2016 nu ar fi recunoscut răspândirea gândacului tipograf ca fiind o amenințare pentru starea de conservare a habitatelor sitului respectiv și nici nu ar fi considerat că combaterea gândacului tipograf prin tăierea arboreturilor și prin înlăturarea molizilor colonizați constituia o măsură de conservare adecvată. Dimpotrivă, din acest plan de gestionare forestieră ar reieși că, pentru habitatele minuniței (Aegolius funereus), ale cucuvelei pitice (Glaucidium passerinum) și ale ciocănitorii de munte (Picoides tridactylus), înlăturarea molizilor seculari colonizați de gândacul tipograf reprezenta un pericol.
65 În continuare, în stadiul actual de cunoștințe, etapele de răspândire a gândacului tipograf ar trebui considerate ca făcând parte din ciclul natural al pădurilor bătrâne care conțin molizi. Astfel, conform studiilor științifice, nu ar fi de dorit să se lupte activ împotriva răspândirii acestuia prin tăierea masivă a arborilor colonizați și a arborilor uscați în pădurile a căror funcție principală este păstrarea și conservarea biodiversității. Situația ar putea fi diferită numai în pădurile exploatate, în care criteriul de apreciere a stării pădurilor este calitatea speciilor și valoarea comercială a materiilor prime pe care le reprezintă, gândacul tipograf fiind, așadar, un organism dăunător.
66 În sfârșit, Comisia subliniază că atractivitatea recreativă, turistică sau peisagistică a pădurii Białowieża nu este afectată în niciun fel de episoadele de răspândire a gândacului tipograf.
67 În ceea ce privește Republica Polonă, aceasta susține că anexa din 2016 nu a fost adoptată nici din interese de natură economică și nici doar în scopul combaterii, în cadrul gestionării obișnuite a resurselor forestiere, a gândacului tipograf. Conform acestui stat membru, anexa respectivă urmărește doar să limiteze riscurile de degradare a habitatelor naturale din pădurea Białowieża.
68 În timp ce autoritățile poloneze ar aplica două măsuri de protecție alternative, una activă, iar cealaltă pasivă, Comisia ar urmări, dimpotrivă, să uniformizeze modalitățile de conservare a habitatelor în ansamblul Uniunii, iar aceasta doar în favoarea măsurii de protecție pasivă, indiferent de repercusiunile previzibile asupra mediului.
69 În realitate, încetarea operațiunilor de gestionare forestieră activă în discuție ar risca, conform Republicii Polone, să cauzeze distrugerea unor habitate naturale importante, protejate în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului polonez, ceea ce ar putea cauza un prejudiciu ireparabil mediului.
70 În acest sens, pe baza dreptului polonez, care prevede o obligație de despăgubire atunci când o pădure este privată de natura sa de teren forestier, prejudiciul adus mediului rezultat din încetarea operațiunilor de gestionare forestieră activă în discuție s‑ar ridica la 3 240 000 000 de zloți polonezi (PLN) (respectiv aproximativ 757 000 000 de euro).
71 Republica Polonă observă, în plus, că încetarea acestor operațiuni ar risca să determine prejudicii economice și sociale imposibil de cuantificat, întrucât s‑ar interzice populației din împrejurimi exercitarea a diverse activități economice pe care le desfășoară în prezent în pădurea Białowieża, și anume în special exploatarea subetajului forestier sau producția de miere.
72 În această privință, trebuie arătat că, pe baza elementelor furnizate de părți, interesele care trebuie evaluate comparativ sunt, pe de o parte, protejarea habitatelor și a speciilor menționate la punctul 1 din prezenta ordonanță de o eventuală amenințare reprezentată de operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție și, pe de altă parte, interesul de a împiedica degradarea habitatelor naturale din pădurea Białowieża legate de prezența gândacului tipograf.
73 Or, mai întâi, în timp ce Comisia invocă în mod întemeiat existența unui risc de prejudiciu grav și ireparabil care afectează mai multe habitate vizate de aceste operațiuni, Republica Polonă se limitează, la rândul ei, să afirme că acestea sunt necesare în special pentru combaterea gândacului tipograf și, prin urmare, pentru a asigura conservarea habitatelor naturale protejate în cadrul sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska, printre care îl menționează doar pe cel al pădurilor de stejar și de carpen subcontinentale.
74 În continuare, Republica Polonă nu precizează motivele pentru care încetarea operațiunilor respective până la pronunțarea hotărârii pe fond și, prin urmare, după toate probabilitățile, doar pentru câteva luni de la data prezentei ordonanțe ar fi susceptibilă să cauzeze un prejudiciu grav și ireparabil acestui habitat.
75 În plus, circumstanța evocată de Republica Polonă, potrivit căreia operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție se limitează la o porțiune redusă a sitului Natura 2000 Puszcza Białowieska nu pledează în favoarea tezei susținute de acest stat membru, ci urmărește, dimpotrivă, să consolideze poziția Comisiei potrivit căreia încetarea temporară a acestor operațiuni nu ar cauza niciun prejudiciu grav acestui sit.
76 În sfârșit, deși este evident că operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție au o incidență directă asupra habitatelor menționate de Comisie, consecințele încetării acestor operațiuni asupra habitatului pădurilor de stejar și de carpen subcontinentale ar fi doar indirecte și ar depinde de răspândirea efectivă a gândacului tipograf și de caracterul dăunător al unei asemenea răspândiri. Dat fiind că, astfel cum susține Republica Polonă, operațiunile respective țin de o gestionare obișnuită a resurselor forestiere, încetarea lor pe o perioadă de câteva luni exclusiv de la data prezentei ordonanțe nu poate avea efecte la fel de prejudiciabile ca acelea cauzate de continuarea acelorași operațiuni asupra celorlalte habitate vizate. În orice caz, Republica Polonă nu a explicat care sunt elementele pe care se întemeiază pentru a susține că încetarea operațiunilor de gestionare forestieră activă în discuție ar cauza distrugerea habitatului pădurilor de stejar și de carpen subcontinentale.
77 De altfel, tocmai pentru a reduce cât mai mult posibil durata în care operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție ar înceta în așteptarea pronunțării hotărârii pe fond și ținând seama de argumentele invocate de Republica Polonă în raport cu urgența statuării asupra acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, președintele Curții nu numai că a decis, la 9 august 2017, să admită cererea Comisiei privind judecarea cauzei C‑441/17 cu prioritate, conform articolului 53 din Regulamentul de procedură, ci de asemenea prin Ordonanța din 11 octombrie 2017, a decis din oficiu judecarea acestei cauze potrivit procedurii accelerate prevăzute la articolul 133 alineatul (3) din regulamentul de procedură menționat.
78 În ceea ce privește prejudiciile de natură societală invocate de Republica Polonă, aceasta nu furnizează nicio explicație cu privire la motivele pentru care încetarea operațiunilor de gestionare forestieră activă în discuție ar conduce la „blocarea completă a utilizării funcției socioeconomice a sitului în cauză” și în special ar împiedica populația din împrejurimi să utilizeze pădurea Białowieża în scopuri economice. În orice caz, asemenea interese nu par să aibă o valoare superioară interesului protejării habitatelor și a speciilor în discuție.
79 În consecință, în lipsa unor informații circumstanțiate privind daunele care pot fi cauzate pe termen scurt de gândacul tipograf, este mai urgent să se evite apariția prejudiciilor pe care continuarea operațiunilor respective le‑ar cauza sitului protejat.
80 Ținând seama de considerațiile care precedă, este necesar să se admită cererea de măsuri provizorii a Comisiei, prevăzută la punctul 1 din prezenta ordonanță.
81 Cu toate acestea, în conformitate cu cererea respectivă, este necesar să se excludă, cu titlu excepțional, din măsurile provizorii astfel dispuse operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție atunci când acestea sunt strict necesare și în măsura în care sunt proporționale, pentru a asigura, în mod direct și imediat, securitatea publică a persoanelor, iar aceasta cu condiția ca alte măsuri mai puțin radicale să nu fie posibile din rațiuni obiective.
82 În consecință, operațiunile respective pot fi continuate numai în măsura în care acestea constituie unicul mijloc de păstrare a securității publice a persoanelor în imediata vecinătate a căilor de comunicație sau a altor infrastructuri importante, atunci când nu este posibil să se păstreze această securitate, din motive obiective, prin adoptarea altor măsuri mai puțin radicale precum o semnalizare adecvată a pericolelor sau interzicerea temporară, însoțită, dacă este cazul, de sancțiuni corespunzătoare, a accesului publicului la aceste vecinătăți imediate.
83 În această privință, întrucât rezerva securității publice menționată la punctele 81 și 82 din prezenta ordonanță constituie o derogare de la măsurile provizorii acordate, este necesar să se precizeze că, pe de o parte, excepția menționată trebuie interpretată în sens strict, iar aceasta cu atât mai mult cu cât o asemenea interpretare asigură efectul util al măsurilor respective.
84 Pe de altă parte, revine Republicii Polone sarcina de a dovedi că condițiile prevăzute la punctele amintite sunt îndeplinite de fiecare dată când intenționează să recurgă la această derogare, în special prin realizarea de fotografii înainte și după continuarea operațiunilor de gestionare forestieră activă în discuție. Astfel, sarcina de a proba că împrejurările excepționale care justifică o derogare există în mod efectiv revine părții care intenționează să se prevaleze de această derogare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 aprilie 2008, Comisia/Italia, C‑337/05, EU:C:2008:203, punctul 58 și jurisprudența citată).
Cu privire la cererea de constituire a unei cauțiuni
85 Republica Polonă consideră că, în cazul în care cererea Comisiei ar trebui admisă, ar fi necesară condiționarea executării ordonanței de măsuri provizorii de constituirea de către Comisie, conform articolului 162 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, a unei cauțiuni corespunzătoare cuantumului prejudiciilor care pot rezulta din executarea acestei ordonanțe, respectiv 3 240 000 000 PLN, acest cuantum fiind calculat pe baza legislației poloneze care prevede o obligație de despăgubire atunci când un teren este privat de natura sa de teren forestier, astfel cum s‑a menționat la punctul 70 din prezenta ordonanță.
86 Este necesar să se arate în această privință că constituirea unei garanții, în conformitate cu dispoziția menționată, poate fi avută în vedere numai în ipoteza în care partea căreia îi este impusă s‑ar dovedi a fi debitorul sumelor a căror plată trebuie garantată prin cauțiune și ar exista un risc de insolvabilitate în privința sa (Ordonanța din 12 iulie 1990, Comisia/Germania, C‑195/90 R, EU:C:1990:314, punctul 48).
87 Or, nu aceasta ar fi situația în prezenta cauză, întrucât, în orice ipoteză, nu este necesar să se aștepte ca Uniunea să nu fie în măsură să își asume consecințele unei eventuale obligări la plata de despăgubiri care ar fi pronunțată împotriva sa (a se vedea prin analogie Ordonanța din 12 iulie 1990, Comisia/Germania, C‑195/90 R, EU:C:1990:314, punctul 49).
88 Rezultă de aici că nu este necesară condiționarea acordării de măsuri provizorii solicitate de constituirea de către Comisie a unei cauțiuni.
Cu privire la cererea suplimentară a Comisiei prin care a solicitat dispunerea plății unei penalități cu titlu cominatoriu
89 În cererea sa suplimentară din 13 septembrie 2017, Comisia susține că activitățile a căror încetare a fost dispusă în mod provizoriu prin Ordonanța vicepreședintelui Curții din 27 iulie 2017, Comisia/Polonia (C‑441/17 R, nepublicată, EU:C:2017:622), au continuat după notificarea acesteia statului membru respectiv, cu încălcarea măsurilor provizorii dispuse. În susținerea afirmației sale, Comisia se referă în special la un raport întocmit de Centrul Comun de Cercetare (JRC) din 6 septembrie 2017, bazat pe imagini din satelit ale sitului Białowieża, precum și la un studiu realizat de serviciile Comisiei, întemeiat pe comparația dintre fotografiile care provin de la membrii societății civile poloneze și datele oficiale furnizate de Oficiul Pădurilor cu privire la localizarea habitatelor naturale și a speciilor protejate.
90 Pe baza acestor elemente și în temeiul articolului 279 TFUE, Comisia solicită obligarea Republicii Polone la plata unei penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care aceasta nu ar respecta ordinele pronunțate în prezenta ordonanță. Comisia nu precizează cuantumul penalității cu titlu cominatoriu solicitate, însă sugerează, pentru a i se permite să supravegheze respectarea de către Republica Polonă a acestei ordonanțe și să calculeze, dacă este cazul, acest cuantum, ca acesta să fie fixat ținând seama de reducerea suprafeței arborilor în habitatele protejate.
91 Republica Polonă răspunde în esență că cererea suplimentară respectivă este vădit inadmisibilă, dat fiind că, contrar articolului 260 TFUE, articolul 279 TFUE nu abilitează în mod expres Curtea să impună penalități cu titlu cominatoriu statelor membre și că o asemenea competență nu se poate întemeia pe o simplă interpretare teleologică a acestei din urmă dispoziții. În plus, admiterea acestei cereri în speță ar încălca dreptul la apărare al Republicii Polone, aceasta neavând posibilitatea de a‑și invoca poziția nici cu privire la problema dacă operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție respectă excepția de securitate publică recunoscută în Ordonanța vicepreședintelui Curții din 27 iulie 2017 (Comisia/Polonia, C‑441/17 R, nepublicată, EU:C:2017:622) și nici cu privire la cuantumul penalității cu titlu cominatoriu solicitate.
92 În orice caz, această cerere suplimentară ar fi nefondată, întrucât Comisia, pentru a constata nerespectarea ordonanței menționate, s‑ar întemeia, pe de o parte, pe o interpretare eronată a acesteia, încălcând domeniul de aplicare al excepției de securitate publică pe care o prevede, și, pe de altă parte, pe elemente lipsite de orice valoare probantă.
93 La ședința din 17 octombrie 2017, părțile și‑au reiterat în esență argumentele.
94 Pentru a se pronunța cu privire la cererea suplimentară prezentată de Comisie, este necesar să se arate că, astfel cum s‑a amintit la punctul 43 din prezenta ordonanță, scopul procedurii privind măsurile provizorii este de a garanta deplina eficacitate a viitoarei hotărâri definitive, în vederea evitării unei lacune în protecția juridică asigurată de Curte.
95 În consecință, această procedură are un caracter accesoriu în raport cu procedura principală pe care se grefează. În acest context, decizia judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să prezinte un caracter provizoriu, în sensul că nu poate anticipa sensul viitoarei hotărâri pe fond, privând‑o de efect util (a se vedea în acest sens Ordonanța din 17 mai 1991, CIRFS și alții/Comisia, C‑313/90 R, EU:C:1991:220, punctul 24).
96 Or, în sistemul căilor de atac instituit prin tratat, o parte poate nu numai să solicite, conform articolului 278 TFUE, suspendarea executării actului atacat în cauza pe fond, ci și să invoce articolul 279 TFUE, pentru a solicita acordarea de măsuri provizorii. În temeiul acestei din urmă dispoziții, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii poate adresa în special, cu titlu provizoriu, ordinele adecvate celeilalte părți (Ordonanța președintelui Curții din 24 aprilie 2008, Comisia/Malta, C‑76/08 R, nepublicată, EU:C:2008:252, punctul 19).
97 Prin urmare, articolul 279 TFUE conferă Curții competența de a dispune orice măsură provizorie pe care o consideră necesară pentru a garanta deplina eficacitate a hotărârii definitive.
98 Desigur, rezultă din articolul 160 alineatul (3) din Regulamentul de procedură că îi revine reclamantului sarcina de a solicita măsurile provizorii pe care le consideră necesare în acest scop, precum și de a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile necesare pentru acordarea lor.
99 Cu toate acestea, odată sesizat, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să se asigure că măsurile pe care intenționează să le dispună sunt suficient de eficiente pentru atingerea obiectivului lor. Tocmai în acest scop, articolul 279 TFUE conferă judecătorului respectiv o largă marjă de apreciere în exercitarea căreia acesta este abilitat în special, în raport cu circumstanțele fiecărei spețe, să precizeze obiectul și domeniul de aplicare al măsurilor provizorii solicitate, precum și, dacă consideră necesar, să adopte, dacă este cazul din oficiu, orice măsură accesorie care să garanteze eficacitatea măsurilor provizorii pe care le dispune.
100 În special, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să fie în măsură să asigure eficacitatea unui ordin adresat unei părți în temeiul articolului 279 TFUE, prin adoptarea oricărei măsuri prin care se urmărește respectarea de către această parte a ordonanței de măsuri provizorii. O asemenea măsură poate consta în special în posibilitatea impunerii unei penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care ordinul respectiv nu ar fi respectat de partea în cauză.
101 Republica Polonă consideră că doar articolul 260 TFUE abilitează Curtea să impună sancțiuni statelor membre. De aici ea deduce că, deși Comisia consideră că nu și‑a îndeplinit obligațiile care rezultă din Ordonanța vicepreședintelui Curții din 27 iulie 2017 (Comisia/Polonia, C‑441/17 R, nepublicată, EU:C:2017:622), acesteia îi revine sarcina de a introduce în prealabil o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 258 TFUE și că numai în cazul în care Curtea ar trebui să admită această acțiune și în care Republica Polonă nu ar executa decizia Curții, Comisia ar fi abilitată astfel să introducă o acțiune în temeiul articolului 260 TFUE.
102 Cu toate acestea, este necesar să se constate că, pe de o parte, o penalitate cu titlu cominatoriu nu poate, în circumstanțele prezentei spețe, să fie considerată drept o sancțiune și, pe de altă parte, interpretarea efectuată de Republica Polonă cu privire la sistemul căilor de atac în dreptul Uniunii în general și cu privire la procedura măsurilor provizorii în special ar avea drept efect reducerea considerabilă a posibilității ca această procedură să își atingă obiectivul în cazul nerespectării de către statul membru în cauză a măsurilor provizorii dispuse împotriva sa. Astfel, faptul de a asigura respectarea de către un stat membru a măsurilor provizorii adoptate de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, prevăzând impunerea unei penalități cu titlu cominatoriu în cazul nerespectării acestora, urmărește să garanteze aplicarea efectivă a dreptului Uniunii, care este inerentă valorii statului de drept, consacrată la articolul 2 TUE și pe care se întemeiază Uniunea.
103 Astfel, deși este adevărat că sfera procedurii privind măsurile provizorii în temeiul articolului 279 TFUE este limitată de caracterul său accesoriu față de procedura pe fond și de natura provizorie a măsurilor care pot fi adoptate în urma sa, totuși aceasta se caracterizează prin întinderea prerogativelor recunoscute judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii pentru a‑i permite acestuia să garanteze deplina eficacitate a hotărârii definitive.
104 În acest scop, deși apreciază că circumstanțele cauzei impun luarea unor măsuri suplimentare pentru a se asigura eficacitatea măsurilor provizorii solicitate, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii este competent în special, în temeiul articolului 279 TFUE, să prevadă impunerea unei penalități cu titlu cominatoriu în sarcina unui stat membru în cazul în care acesta nu ar respecta măsurile provizorii dispuse.
105 Astfel, întrucât perspectiva impunerii unei penalități cu titlu cominatoriu într‑o asemenea situație contribuie la descurajarea nerespectării de către statul membru în cauză a măsurilor provizorii dispuse, ea întărește eficacitatea acestora și, chiar prin acest fapt, garantează deplina eficacitate a hotărârii definitive, plasându‑se astfel pe deplin în cadrul obiectivului prevăzut la articolul 279 TFUE.
106 În ceea ce privește argumentul Republicii Polone potrivit căruia impunerea unei penalități cu titlu cominatoriu nu ar fi reversibilă și ar ieși, așadar, din domeniul de aplicare al articolului 279 TFUE, trebuie amintit că decizia judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizoriiprezintă un caracter provizoriu, în sensul că nu poate anticipa sensul viitoarei hotărâri pe fond, privând‑o de efect util.
107 Or, faptul de a prevedea impunerea unei penalități cu titlu cominatoriu doar în scopul de a asigura respectarea măsurilor provizorii în discuție nu anticipează cu nimic sensul viitoarei hotărâri pe fond.
108 În consecință, o măsură accesorie care constă în prevederea impunerii unei penalități cu titlu cominatoriu în cazul nerespectării de către statul membru în cauză a măsurilor provizorii dispuse intră în domeniul de aplicare al articolului 279 TFUE.
109 În speță, fără a fi necesar să se stabilească în acest stadiu dacă, astfel cum pretinde Comisia, Republica Polonă nu a respectat Ordonanța vicepreședintelui Curții din 27 iulie 2017, Comisia/Polonia(C‑441/17 R, nepublicată, EU:C:2017:622), trebuie arătat că dosarul conține o serie de indicii suficiente pentru a determina Curtea să se îndoiască de faptul că acest stat membru a respectat ordonanța respectivă și să se dispună respectarea prezentei ordonanțe până la pronunțarea hotărârii pe fond.
110 Astfel, Republica Polonă a susținut că o interpretare restrictivă a excepției de securitate publică prevăzute de Ordonanța vicepreședintelui Curții din 27 iulie 2017, Comisia/Polonia(C‑441/17 R, nepublicată, EU:C:2017:622), nu poate fi reținută și a afirmat în general că această ordonanță a fost respectată pe deplin și că operațiunile continuate ulterior notificării acesteia aveau drept unic scop asigurarea securității publice.
111 În plus, în susținerea cererii sale suplimentare, Comisia a prezentat Curții imagini din satelit care scot în evidență că operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție continuaseră în porțiunile de teren forestier unde nu se impunea în mod evident necesitatea, în raport cu cerințele securității publice, a încetării unor asemenea operațiuni.
112 Deși Republica Polonă contestă orice valoare probantă a acestor imagini din satelit, ele nu sunt mai puțin suficiente, în ansamblu, pentru a ridica îndoieli cu privire la deplina respectare de către aceasta a Ordonanței vicepreședintelui Curții din 27 iulie 2017 (Comisia/Polonia, C‑441/17 R, nepublicată, EU:C:2017:622), precum și cu privire la intenția acestui stat membru de a respecta prezenta ordonanță în ceea ce privește în special interpretarea excepției de securitate publică prevăzute de ordonanța respectivă. În această privință, circumstanța că Republica Polonă a încredințat aprecierea cerințelor privind securitatea publică unui comitet independent constituit ad-hoc nu poate elibera acest stat membru de responsabilitatea sa de a asigura respectarea limitelor excepției amintite.
113 În aceste condiții, nu se poate exclude riscul ca, în cazul în care prezenta ordonanță ar urma să se limiteze la a confirma măsurile dispuse prin Ordonanța vicepreședintelui Curții din 27 iulie 2017, Comisia/Polonia (C‑441/17 R, nepublicată, EU:C:2017:622), eficacitatea sa să rămână limitată.
114 Având în vedere circumstanțele speciale ale prezentei spețe, pare, așadar, necesar, după ce s‑a precizat, la punctele 81 și 82 din prezenta ordonanță, astfel cum a solicitat Comisia în cadrul ședințelor din 11 septembrie 2017 și din 17 octombrie 2017, domeniul de aplicare al excepției de securitate publică, să se consolideze eficacitatea măsurilor provizorii dispuse prin prezenta ordonanță, prevăzându‑se impunerea unei penalități cu titlu cominatoriu în cazul în care Republica Polonă nu ar trebui să respecte imediat și pe deplin măsurile provizorii respective, în scopul descurajării acestui stat membru să întârzie conformarea comportamentului său la prezenta ordonanță.
115 Astfel, în acest scop, este necesar să se dispună în sarcina Republicii Polone să comunice Comisiei, în termen de cel mult 15 zile de la notificarea prezentei ordonanțe, toate măsurile pe care le va fi adoptat pentru respectarea pe deplin a acesteia, inclusiv suspendarea, în ceea ce privește pădurea în discuție, a actelor menționate la punctele 25 și 26 din prezenta ordonanță, precizând în mod motivat operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție pe care intenționează să le continue având în vederea necesitatea lor pentru a asigura securitatea publică în conformitate cu punctele 81 și 82 din prezenta ordonanță.
116 În cazul în care Comisia ar urma să considere că Republica Polonă nu a respectat pe deplin prezenta ordonanță, ea va putea solicita ca procedura să fie reluată. În susținerea unei asemenea cereri, va reveni, dacă este cazul, Comisiei sarcina să dovedească că Republica Polonă nu a încetat operațiunile de gestionare forestieră activă în discuție și, dacă se aduc dovezi în acest sens, va reveni acestui stat membru sarcina să dovedească că desfășurarea în continuare a acestor operațiuni se justifică în raport cu necesitatea lor pentru a asigura securitatea publică în conformitate cu punctele 81 și 82 din prezenta ordonanță. Curtea se va pronunța, printr‑o nouă ordonanță, asupra eventualei încălcări a prezentei ordonanțe.
117 În această privință, trebuie să se considere, mai întâi, că prezenta ordonanță confirmă măsurile provizorii dispuse deja prin Ordonanța vicepreședintelui Curții din 27 iulie 2017, Comisia/Polonia (C‑441/17 R, nepublicată, EU:C:2017:622), și se înscrie într‑o procedură privind măsurile provizorii a cărei respectare este necesară pentru evitarea unui prejudiciu grav și ireparabil cauzat sitului în discuție și a cărei acordare a fost decisă în special pe baza unei evaluări comparative a intereselor existente. În continuare, comportamentul impus Republicii Polone constă în încetarea operațiunilor de gestionare forestieră activă în discuție, astfel încât caracterul eficace al acestor măsuri provizorii este legat de executarea lor imediată. În sfârșit, chiar presupunând că executarea prezentei ordonanțe ar da naștere unor îndoieli privind interpretarea din partea Republicii Polone, acestea ar trebui să fie soluționate în acord cu Comisia, cu respectarea obligației generale de cooperare loială.
118 Dacă ar urma să fie constatată încălcarea, Curtea va obliga Republica Polonă la plata către Comisie a unei penalități cu titlu cominatoriu de cel puțin 100 000 de euro pe zi, de la data notificării prezentei ordonanțe către Republica Polonă și până când statul membru respectiv se va conforma acesteia sau până la pronunțarea hotărârii prin care se va pune capăt cauzei C‑441/17.
119 Având în vedere toate considerațiile care precedă, este necesară soluționarea deciziei privind cererea suplimentară a Comisiei odată cu fondul.
Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) dispune:
1) Republica Polonă încetează, imediat și până la pronunțarea hotărârii prin care se va pune capăt cauzei C‑441/17,
– operațiunile de gestionare forestieră activă în habitatele 91D 0 – turbării împădurite – și 91E0 – păduri aluvionare cu sălcii, plopi, anini și frasini – și în arboreturile seculare din habitatul 9170 – păduri de stejar și de carpen subcontinentale, precum și în habitatele ciocănitorii cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ale ciocănitorii de munte (Picoides tridactylus), ale cucuvelei pitice (Glaucidium passerinum), ale minuniței (Aegolius funereus), ale viesparului (Pernis apivorus), ale muscarului mic (Ficedula parva), ale muscarului gulerat (Ficedula albicollis) și ale porumbelului sălbatic (Colomba oenas) și în habitatele coleopterelor saproxilice – gândacul de scoarță roșu (Cucuius cinnaberinus), Boros schneideri, Phryganophilus ruficollis, Pytho kolwensis, Rhysodes sulcatus și gândacul curcubeu al pinului (Buprestis splendens) și
– înlăturarea molizilor seculari morți, precum și tăierea de arbori în cadrul creșterii volumului de lemn exploatabil pe situl PLC200004 Puszcza Białowieska (Polonia),
aceste măsuri rezultând din decizia ministrului mediului al Republicii Polone din 25 martie 2016 și din articolul 1 punctele 2 și 3 din decizia nr. 51 a directorului general al Lasy Państwowe (Oficiul Pădurilor, Polonia) din 17 februarie 2017.
2) Cu titlu excepțional, Republica Polonă poate continua măsurile menționate la punctul 1 din dispozitivul prezentei ordonanțe, atunci când acestea sunt strict necesare și în măsura în care sunt proporționale, pentru a asigura în mod direct și imediat securitatea publică a persoanelor, iar aceasta cu condiția ca alte măsuri mai puțin radicale să nu fie posibile din motive obiective.
În consecință, operațiunile respective nu pot fi continuate decât în măsura în care constituie unicul mijloc de păstrare a securității publice a persoanelor în vecinătățile imediate ale căilor de comunicație sau ale altor infrastructuri importante, atunci când nu este posibil să se păstreze această securitate, din motive obiective, prin adoptarea altor măsuri mai puțin radicale, precum o semnalizare adecvată a pericolelor sau interzicerea temporară, însoțită, dacă este cazul, de sancțiuni corespunzătoare, a accesului publicului la aceste vecinătăți imediate.
3) Republica Polonă comunică Comisiei Europene, în termen de cel mult 15 zile de la notificarea prezentei ordonanțe, toate măsurile pe care le va fi adoptat pentru respectarea pe deplin a acesteia, precizând în mod motivat operațiunile de gestionare forestieră activă pe care intenționează să le continue având în vederea necesitatea lor pentru a asigura securitatea publică în conformitate cu punctele 81 și 82 din prezenta ordonanță.
4) Decizia privind cererea suplimentară a Comisiei Europene se soluționează odată cu fondul.
5) Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.
Semnături