Acțiune introdusă la 17 iunie 2014 - Pirelli & C./Comisia
(Cauza T-455/14)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Pirelli & C. SpA (Milano, Italia) (reprezentanți: M. Siragusa, F. Moretti, G. Rizza și P. Ferrari, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
cu titlu principal
anularea deciziei în măsura în care privește reclamanta, și anume articolul 1 punctul 5 litera (d), articolul 2 litera (g) și articolul 4, numai cu referire la includerea reclamantei în lista destinatarilor deciziei;
cu titlu subsidiar
acordarea beneficium ordinis seu excussionis în favoarea reclamantei
în cazul unei eventuale decizii favorabile Prysmian într-o acțiune în anularea deciziei, introdusă, dacă este cazul, de această societate în cadrul unei proceduri separate;
anularea deciziei sau modificarea articolului 2 litera (g), cu reducerea amenzii aplicate în solidar Prysmian și reclamantei;
în orice caz
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Acțiunea este îndreptată împotriva Deciziei Comisiei din 2 aprilie 2014 C(2014) 2139 final privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul AT.39610 – Cabluri electrice)
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare
Prin intermediul primului motiv, Pirelli susține că, în decizia sa, Comisia nu răspunde la argumentele detaliate care au fost formulate în ceea ce privește inaplicabilitatea prezumției de răspundere a societății-mamă în cazul raportului Pirelli-Prysmian și nici nu face vreo referire la aceasta. Decizia este afectată, așadar, de o lipsă absolută de motivare și trebuie să fie anulată.
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor generale și a drepturilor fundamentale reprezentată de aplicarea prezumției de exercitare a unei influențe determinante
Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta reproșează Comisiei că a încălcat drepturile fundamentale ale reclamantei garantate de articolele 48 și 49 din Carta de la Nisa și de articolul 6 alineatul (2) și de articolul 7 alineatul (1) CEDO. În plus, stabilirea răspunderii în sarcina Pirelli constituie o încălcare a dreptului de proprietate (articolul 1 din Protocolul adițional la CEDO și articolul 14 CEDO, precum și a articolelor 17 și 21 din Carta de la Nisa) și este incompatibilă cu principiul neutralității enunțat la articolul 345 TFUE. În sfârșit, Comisia a săvârșit o încălcare evidentă a dreptului la apărare al Pirelli garantat de articolul 6 CEDO, precum și de articolul 48 alineatul (2) din Carta de la Nisa, întrucât reclamanta nu s-a putut apăra în privința încălcării care îi este imputată nedispunând de niciun element util pentru a respinge motivele invocate împotriva Prysmian. Al treilea motiv, întemeiat pe inaplicabilitatea prezumției de răspundere a societății-mamă, condițiile care să o justifice nefiind îndeplinite, și pe încălcarea articolului 101 TFUEPrin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanta susține că Comisia a săvârșit o eroare aplicând în speță prezumția de răspundere a societății-mamă cu încălcarea articolului 101 TFUE și neluând în considerare așa cum se impunea caracteristicile speciale ale raportului de control Pirelli-Prysmian.Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalitățiiPrin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamanta susține că aplicarea în speță a prezumției de răspundere a societății-mamă încalcă principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul 5 alineatul (4) TUE, întrucât nu vizează să atingă niciuna dintre finalitățile urmărite de Comisie atunci când o utilizează. Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor proporționalității și egalității de tratament reprezentată de aplicarea e
ronată a principiului solidarității în cazul Pirelli și Prysmian în ceea ce privește obligația de plată a amenzii către Comisie și, în subsidiar, neadoptarea unei corecții adecvate pe
ntru acest principiu Prin intermediul celui de al cincilea motiv, reclamanta susține că impunerea pentru Pirelli a unei răspunderi solidare cu Prysmian nu numai că nu permite atingerea obiectivelor vizate de Comisie în materie de sancțiuni, dar este incompatibilă cu acestea. Cu titlu subsidiar, pentru
a ține seama de răspunderea diferită atribuită Prysmian și Pirelli, Comisia
ar fi trebuit cel puțin să acorde Pirelli beneficium ordinis seu excussionis. În sfârșit, prin nereflectarea adecvată a situațiilor diferite ale reclamantei și Prysmian, Comisia a încălcat principiul proporționalității și pe cel al egalității de tratament. Prin urmare, trebuie ca instanța sesizată să anuleze partea din decizie ref
eritoare la amendă sau, cu titlu subsidiar, în exercitarea competenței sale de fond, să o reformeze acordând Pirelli beneficium ordinis seu excussionis. Al șaselea motiv referitor la nelegalitatea deciziei, întrucât au fost încălcate articolul 101 TFUE și articolele 2 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, în partea referitoare la
PrysmianPrin intermediul celui de al șaselea motiv, reclamanta își susține propriul drept de a beneficia de anularea (în parte sau în întregime) a deciziei sau cel puțin de reducerea amenzii obținute eventual de Prysmian în cadrul acțiunii sale împotriva deciziei și face trimitere la argumentele Prysmian, cu excepția celor care sunt defavorabile reclamantei.