HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)
28 aprilie 2015(*)
„Dumping – Importuri de ferosiliciu originar printre altele din Rusia – Reexaminare intermediară parțială – Calculul marjei de dumping – Modificarea circumstanțelor – Caracter durabil”
În cauza T‑169/12,
Chelyabinsk electrometallurgical integrated plant OAO (CHEMK), cu sediul în Chelyabinsk (Rusia),
Kuzneckie ferrosplavy OAO (KF), cu sediul în Novokuznetsk (Rusia),
reprezentate de B. Evtimov, avocat,
reclamante,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de J.‑P. Hix, în calitate de agent, asistat inițial de G. Berrisch și de A. Polcyn, avocați, ulterior de G. Berrisch și de N. Chesaites, barrister, și în cele din urmă de D. Gerardin, avocat,
pârât,
susținut de
Comisia Europeană, reprezentată inițial de H. van Vliet, de M. França și de A. Stobiecka‑Kuik și ulterior de M. França, de A. Stobiecka‑Kuik și de J.‑F. Brakeland, în calitate de agenți,
și de
Euroalliages, cu sediul în Bruxelles (Belgia), reprezentată de O. Prost și de M.‑S. Dibling, avocați,
interveniente,
având ca obiect o cerere de anulare în parte a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 60/2012 al Consiliului din 16 ianuarie 2012 de încheiere a reexaminării intermediare parțiale, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009, a măsurilor antidumping aplicabile importurilor de ferosiliciu originar printre altele din Rusia (JO L 22, p. 1), în măsura în care le privește pe reclamante,
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compus din doamna M. E. Martins Ribeiro, președinte, și domnii S. Gervasoni și L. Madise (raportor), judecători,
grefier: domnul J. Palacio González, administrator principal,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 28 martie 2014,
pronunță prezenta
Hotărâre
Cadrul juridic
1 Reglementarea antidumping de bază a Uniunii Europene este constituită de Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51, rectificare în JO 2010, L 7, p. 22, denumit în continuare „regulamentul de bază”), care a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223), cu modificările ulterioare.
2 Articolul 2 din regulamentul de bază expune normele privind stabilirea existenței unui dumping. Alineatele (11) și (12) ale articolului 2 din regulamentul de bază se referă la stabilirea marjei de dumping în perioada de anchetă. Conform articolului 2 alineatul (12) din regulamentul de bază, „[m]arja de dumping reprezintă suma cu care valoarea normală depășește prețul de export”.
3 Articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază reglementează procedura de reexaminare intermediară. În temeiul acestei dispoziții:
„Necesitatea menținerii măsurilor poate fi, de asemenea, reexaminată, în cazul în care acest lucru se justifică, la cererea Comisiei sau a unui stat membru sau, sub rezerva trecerii unei perioade rezonabile de cel puțin un an de la instituirea măsurii definitive, la cererea unui exportator, a unui importator sau a producătorilor din Comunitate, cerere care conține suficiente elemente de probă care stabilesc necesitatea unei reexaminări intermediare.
O reexaminare intermediară se efectuează atunci când cererea conține suficiente elemente de probă care dovedesc că menținerea măsurii nu mai este necesară pentru a contrabalansa dumpingul și/sau continuarea sau reapariția prejudiciului ar fi improbabilă în cazul în care măsura ar fi eliminată sau modificată sau că măsura existentă nu este sau nu mai este suficientă pentru a contrabalansa dumpingul care stă la baza prejudiciului.
În cadrul anchetelor efectuate în temeiul prezentului alineat, Comisia poate, printre altele, examina dacă circumstanțele referitoare la dumping și la prejudiciu s‑au schimbat semnificativ sau dacă măsurile existente au produs efectele scontate și au eliminat prejudiciul stabilit anterior în conformitate cu articolul 3. În acest sens, se ține seama în cadrul determinării finale de toate elementele de probă pertinente și documentate corespunzător.”
4 Potrivit articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază:
„În toate anchetele de reexaminare sau de rambursare efectuate în temeiul prezentului articol, Comisia aplică, în măsura în care circumstanțele nu s‑au schimbat, aceeași metodă ca și în ancheta care a avut ca rezultat impunerea taxei, ținându‑se seama de dispozițiile articolului 2, în special de alineatele (11) și (12), și de dispozițiile articolului 17.”
Istoricul cauzei
5 Reclamantele, Chelyabinsk electrometallurgical integrated plant OAO (CHEMK) și Kuzneckie ferrosplavy OAO (KF), sunt societăți cu sediul în Rusia, care își desfășoară activitatea în producția de ferosiliciu, un aliaj utilizat în fabricarea oțelului și a fierului. RFA International, LP (RFAI) este un operator comercial aflat în legătură cu reclamantele. RFAI, care are sediul în Canada și deține o filială în Elveția, este responsabilă cu vânzările în Uniune ale reclamantelor.
6 La 25 februarie 2008, în urma unei plângeri depuse de Comitetul de Legătură al Industriilor de Aliaje Feroase (Euroalliages), Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul (CE) nr. 172/2008 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse la importurile de ferosiliciu originare din Republica Populară Chineză, Egipt, Kazahstan, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia (JO L 55, p. 6, denumit în continuare „regulamentul inițial”). În temeiul articolului 1 din regulamentul inițial, nivelul taxei antidumping definitive aplicabile prețului net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilea la 22,7 % pentru produsele fabricate de reclamante.
7 La 30 noiembrie 2009, reclamantele au prezentat o cerere de reexaminare intermediară parțială care privea exclusiv dumpingul, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. În cererea lor, reclamantele au arătat că circumstanțele pe baza cărora fusese adoptat regulamentul inițial s‑au modificat și că modificările în cauză aveau un caracter durabil.
8 La 27 octombrie 2010, Comisia Europeană a publicat un aviz de inițiere a unei reexaminări intermediare parțiale a măsurilor antidumping aplicabile importurilor de ferosiliciu originar, printre altele, din Rusia (JO C 290, p. 15), privind exclusiv dumpingul. Perioada acoperită de ancheta de reexaminare era cuprinsă între 1 octombrie 2009 și 30 septembrie 2010 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare”).
9 Prin scrisorile din 12 ianuarie și din 24 martie 2011, reclamantele au furnizat Comisiei clarificări cu privire la structura grupului din care atât ele, cât și RFAI făceau parte și, respectiv, cu privire la problema caracterului durabil al modificării circumstanțelor menționate în cererea de reexaminare intermediară.
10 La 28 octombrie 2011, Comisia a adresat reclamantelor un document care cuprindea faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să recomande încheierea reexaminării intermediare fără modificarea măsurilor antidumping instituite prin regulamentul inițial (denumit în continuare „documentul de informare generală”). În acest document, Comisia a indicat, pe de o parte, calculul și cuantumul marjei de dumping, pentru perioada anchetei de reexaminare, și, pe de altă parte, că modificarea circumstanțelor invocată de reclamante în cererea lor de reexaminare intermediară nu putea fi considerată ca având caracter durabil.
11 La 14 noiembrie 2011, reclamantele au comunicat Comisiei observațiile lor cu privire la documentul de informare generală.
12 La finalul reexaminării intermediare parțiale, Consiliul a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 60/2012 al Consiliului din 16 ianuarie 2012 de încheiere a reexaminării intermediare parțiale, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009, a măsurilor antidumping aplicabile importurilor de ferosiliciu originar, printre altele, din Rusia (JO L 22, p. 1, denumit în continuare „regulamentul atacat”). În acest regulament, Consiliul a examinat, sub titlul „2. Caracterul durabil al circumstanțelor modificate”, dacă modificarea circumstanțelor invocată de reclamante în cererea lor de reexaminare intermediară, privind exclusiv dumpingul, era durabilă și, prin urmare, susceptibilă să justifice o reducere sau chiar o eliminare a măsurilor în vigoare.
13 În primul rând, acesta a amintit că instituțiile Uniunii dispun de o largă putere de apreciere, inclusiv de posibilitatea de a efectua o evaluare prospectivă a politicii prețurilor practicate de exportatorii în cauză, în cadrul unei reexaminări a necesităților menținerii unor măsuri existente, în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (3). Consiliul a indicat că în acest context trebuiau să se aprecieze, în speță, argumentele reclamantelor referitoare la caracterul durabil al modificării circumstanțelor pe care acestea o invocă.
14 În al doilea rând, în cadrul examinării caracterului durabil al modificării circumstanțelor invocate de reclamante, într‑o primă etapă, Consiliul, pe de o parte, a considerat util să detalieze considerațiile instituțiilor Uniunii privind întrebarea dacă reclamantele continuaseră să practice, în perioada anchetei de reexaminare, prețuri de dumping pe piața Uniunii și, pe de altă parte, a evaluat, în acest temei, prin aproximare, la „aproximativ 13 %”, marja de dumping în cadrul procedurii de reexaminare. Într‑o a doua etapă, Consiliul a examinat diferitele argumente ale reclamantelor în ceea ce privește caracterul pretins durabil al modificărilor circumstanțelor pe care acestea o invocau. La finalul respectivei examinări, Consiliul a concluzionat, în considerentul (54) al regulamentului atacat, care figurează sub titlul „2.5. Concluzie: insuficiente dovezi cu privire la caracterul durabil al modificării circumstanțelor”, că nu existau atunci dovezi suficiente care să demonstreze că modificarea eventuală a circumstanțelor în cauză avea caracter durabil și că, în consecință, ar fi prematur și, prin urmare, nejustificat să se reducă taxa în vigoare, în acest moment. Pe lângă această concluzie, astfel cum reiese din considerentele (38) și (40) ale regulamentului atacat, Consiliul a indicat în mod explicit că, oricare ar fi fost, în perioada anchetei de reexaminare, cuantumul marjei de dumping, nu au existat „în orice caz” elemente de probă suficiente pentru a considera că acel cuantum corespunzător marjei menționate, în respectiva perioadă, avea caracter durabil. În consecință, Consiliul a decis, la articolul 1 din regulamentul atacat, că nu era necesară modificarea nivelului taxei antidumping care fusese stabilit în regulamentul inițial.
15 În paralel cu cererea de reexaminare intermediară, RFAI au prezentat cereri de rambursare a taxelor antidumping achitate, conform articolului 11 alineatul (8) din regulamentul de bază. Cererile de rambursare acopereau perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 30 septembrie 2010. Comisia a împărțit perioada de anchetă pentru care a fost solicitată rambursarea în două subperioade: de la 1 octombrie 2008 la 30 septembrie 2009 (denumită în continuare „PE1”) și de la 1 octombrie 2009 la 30 septembrie 2010 (denumită în continuare „PE2”), PE2 fiind identică cu perioada anchetei de reexaminare.
16 La 9 noiembrie 2011, Comisia a informat reclamantele cu privire la concluziile sale privind cererile de rambursare corespunzătoare PE1. În ceea ce privește PE2, Comisia a indicat reclamantelor să se raporteze la documentul de informare generală, stabilit în cadrul reexaminării intermediare.
17 Prin e‑mailul din 26 ianuarie 2012, reclamantele au solicitat comunicarea calculului marjei de dumping astfel cum este menționat în regulamentul atacat. Prin e‑mailul de la aceeași dată, Comisia a răspuns că le va transmite detaliile calculului menționat în cadrul cererilor de rambursare referitoare la PE2.
18 La 6 iunie 2012, Comisia a comunicat reclamantelor documentul de informare finală în cadrul anchetei de rambursare, care cuprindea printre altele un calcul al marjei de dumping pentru PE2.
Procedura și concluziile părților
19 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 10 aprilie 2012, reclamantele au introdus prezenta acțiune.
20 Prin înscrisurile depuse la grefa Tribunalului la 1 iunie 2012 și, respectiv, la 18 iulie 2011, Comisia și Euroalliages au formulat cereri de intervenție în prezenta cauză în susținerea concluziilor Consiliului.
21 Prin înscrisurile depuse la grefa Tribunalului la 6 august 2012 și la 21 septembrie 2012, precum și la 1 martie 2014, reclamantele au solicitat ca, în aplicarea articolului 116 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, anumite elemente confidențiale din cerere, din memoriul în apărare, din replică și din observațiile Comisiei să fie excluse din comunicarea către Euroalliages. În vederea acestei comunicări, reclamantele, Consiliul și Comisia au prezentat o versiune neconfidențială a memoriilor în discuție.
22 Prin Ordonanțele din 5 septembrie 2012, președintele Camerei a patra a Tribunalului a admis cererile de intervenție a Comisiei și a Euroalliages.
23 Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a doua, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.
24 Printr‑o măsură de organizare a procedurii, Comisia a fost invitată să prezinte un document. Părțile au dat curs acestei solicitări în termenul stabilit.
25 Au fost ascultate pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de Tribunal în ședința din 28 martie 2014.
26 Reclamantele solicită Tribunalului:
– anularea regulamentului atacat în măsura în care le privește;
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
27 Consiliul solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
28 Comisia solicită Tribunalului respingerea acțiunii.
29 Euroalliages solicită Tribunalului:
– respingerea motivelor invocate de reclamante;
– obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
30 În susținerea cererii lor de anulare, reclamantele invocă trei motive.
31 În cadrul primului motiv, reclamantele susțin că Comisia și Consiliul (denumite în continuare „instituțiile”), primo, au încălcat articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 2 alineatul (12) prima teză din același regulament, secundo, au săvârșit o eroare de drept și au depășit puterea lor de apreciere în cadrul aplicării articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază și, tertio, le‑au încălcat dreptul la apărare. În esență, acestea contestă faptul că Consiliul a omis, în regulamentul atacat, să calculeze în mod exact marja de dumping.
32 În cadrul celui de al doilea motiv, reclamantele invocă o eroare vădită de apreciere săvârșită de instituții în privința calculării prețului de export pentru a stabili marja de dumping în cursul anchetei de reexaminare.
33 În cadrul celui de al treilea motiv, reclamantele invocă încălcarea articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază și o eroare vădită de apreciere. În esență, acestea contestă concluzia instituțiilor potrivit căreia modificarea împrejurărilor, invocată în susținerea cererii lor de reexaminare, nu avea caracter durabil.
34 Cu titlu introductiv, Tribunalul consideră necesară stabilirea condițiilor potrivit cărora trebuie să se efectueze examinarea celor trei motive invocate de reclamante în susținerea prezentei acțiuni. În acest sens, trebuie arătat că regulamentul atacat a fost adoptat la finalul unei reexaminări intermediare în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, ale cărui prevederi au ca obiect definirea condițiilor de deschidere și a obiectivelor procedurii, în cadrul unei astfel de reexaminări (Hotărârea din 17 noiembrie 2009, MTZ Polyfilms/Consiliul, T‑143/06, Rep., EU:T:2009:441, punctul 40).
35 În această privință, trebuie amintit mai întâi că, potrivit articolului 11 alineatul (3) primul paragraf din regulamentul de bază, necesitatea menținerii măsurilor poate fi examinată printre altele la cererea unui exportator, a unui importator sau a producătorilor din Comunitate, cerere care conține suficiente elemente de probă care stabilesc necesitatea unei reexaminări intermediare. În speță, cererea a fost formulată de reclamante, în calitate de exportatori. În plus, părțile nu contestă că cererea menționată privea exclusiv dumpingul.
36 În continuare, rezultă din dispozițiile articolului 11 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul de bază că, în esență, atunci când cererea este formulată de un exportator sau de un importator și când aceasta privește exclusiv dumpingul, necesitatea reexaminării intermediare impune ca cererea menționată să conțină suficiente elemente de probă care să demonstreze că menținerea măsurii nu mai este necesară pentru a contrabalansa dumpingul.
37 În sfârșit, reiese din jurisprudență că, în ceea ce privește tratarea unei cereri de reexaminare, care privește exclusiv dumpingul, Consiliul poate, în temeiul dispozițiilor menționate, să constate prezența unor modificări semnificative a circumstanțelor referitoare la dumping și este îndreptățit, după ce a confirmat caracterul durabil al acestor modificări, să concluzioneze că se impune modificarea taxei antidumping în cauză (Hotărârea MTZ Polyfilms/Consiliul, punctul 34 de mai sus, EU:T:2009:441, punctul 41).
38 Din perspectiva precizărilor cuprinse la punctele 34-37 de mai sus, este necesar, într‑o primă etapă, să se examineze împreună primul și al treilea motiv, în măsura în care reproșează Consiliului în esență încălcarea, primo, a dispozițiilor articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, secundo, a dispozițiilor articolului 11 alineatul (9) din acest regulament coroborat cu articolul 2 alineatul (12) din același regulament și, tertio, a dreptului la apărare al reclamantelor. Într‑o a doua etapă, va fi examinat, în lumina concluziilor deduse cu privire la primul și la al treilea motiv, cel de al doilea motiv, care se referă la calcularea prețului de export, în cadrul stabilirii marjei de dumping.
Cu privire la primul și la cel de al treilea motiv, luate împreună, întemeiate pe încălcarea articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază și a articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, coroborat cu articolul 2 alineatul (12) din același regulament, precum și pe încălcarea dreptului la apărare
39 În cadrul primului și al celui de al treilea motiv, luate împreună, reclamantele invocă încălcarea, în primul rând, a articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, în al doilea rând, a articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, coroborat cu articolul 2 alineatul (12) din același regulament, și, în al treilea rând, dreptul la apărare al acestora.
Cu privire la încălcarea articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază
40 Reclamantele invocă, în susținerea primului și a celui de al treilea motiv, încălcarea articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. În esență, acestea ridică două obiecții, referitoare, în primul rând, la faptul că instituțiile ar fi săvârșit o eroare de drept cu privire la întinderea puterii lor de apreciere în temeiul articolului menționat și, pe de altă parte, la faptul că instituțiile ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere considerând, în ceea ce privește marja de dumping, că nu a existat o modificare a circumstanțelor durabilă.
– Cu privire la prima obiecție, formulată în cadrul primului motiv, întemeiată pe o eroare de drept săvârșită de instituții cu privire la întinderea puterii lor de apreciere în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază
41 Reclamantele susțin în esență faptul că instituțiile, prin faptul că nu au calculat în mod exact marja de dumping, în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, pentru motivul că modificarea circumstanțelor pe care o invocă nu avea caracter durabil, au săvârșit o eroare de drept și au depășit limitele puterii lor de apreciere în cadrul evaluărilor prospective, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază.
42 Consiliul și Comisia contestă argumentele reclamantelor.
43 În primul rând, astfel cum s‑a arătat la punctele 34 și 37 de mai sus, reiese din prevederile articolului 11 alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf din regulamentul de bază că obiectivul reexaminării intermediare este de a verifica necesitatea menținerii măsurilor antidumping și că, în acest sens, în cazul în care cererea de reexaminare a unui exportator privește exclusiv dumpingul, este necesar ca instituțiile să evalueze într‑o primă etapă necesitatea menținerii măsurii existente și, în acest temei, să constate existența unei modificări nu numai semnificative, ci și durabile, referitoare la dumping (a se vedea în acest sens Hotărârea MTZ Polyfilms/Consiliul, punctul 34 de mai sus, EU:T:2009:441, punctul 41). Abia într‑o a doua etapă, odată ce evaluarea necesității de a se menține măsurile existente a fost realizată și în măsura în care instituțiile au decis să modifice măsurile existente, acestea sunt obligate în determinarea noilor măsuri de dispozițiile articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, care le conferă puterea și obligația explicite de a aplica, în principiu, aceeași metodă ca cea utilizată în cadrul anchetei inițiale, care a avut ca rezultat impunerea taxei antidumping (Hotărârea MTZ Polyfilms/Consiliul, punctul 34 de mai sus, EU:T:2009:441, punctul 49).
44 În al doilea rând, potrivit unei jurisprudențe constante, astfel cum se amintește în considerentul (11) al regulamentului atacat, în domeniul politicii comerciale comune și în special în domeniul măsurilor de protecție comercială, instituțiile dispun de o largă putere de apreciere datorită complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care acestea trebuie să le examineze. Controlul jurisdicțional al unei asemenea aprecieri trebuie să se limiteze astfel la verificarea respectării regulilor de procedură, a exactității materiale a faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a absenței oricărei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a absenței oricărui abuz de putere (Hotărârea din 16 februarie 2012, Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, C‑191/09 P și C‑200/09 P, EU:C:2012:78, punctul 63; a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2007, Ikea Wholesale, C‑351/04, Rep., EU:C:2007:547, punctele 40 și 41).
45 Aceste considerații se aplică printre altele în privința aprecierilor pe care instituțiile le efectuează în cadrul procedurilor de reexaminare. În ceea ce privește o reexaminare intermediară, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia poate în special, în ipoteza în care cererea de reexaminare privește exclusiv dumpingul, să examineze dacă circumstanțele referitoare la dumping s‑au schimbat semnificativ sau dacă măsurile existente au produs efectele scontate pentru a propune abrogarea, modificarea sau menținerea taxei antidumping stabilite la finalul anchetei inițiale.
46 În al treilea rând, este necesar să se observe că articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază nu prevede metode sau modalități specifice care se impun instituțiilor pentru a realiza verificările prevăzute de această dispoziție. Potrivit modului de redactare a articolului 11 alineatul (3) al treilea paragraf din regulament, pentru a stabili dacă circumstanțele cu privire la dumping și prejudiciu s‑au modificat semnificativ, se ține seama doar de „toate elementele de probă pertinente și documentate în mod corespunzător”.
47 În al patrulea rând, trebuie arătat că controlul pe care Comisia trebuie să îl efectueze în această privință o determină să efectueze nu numai o analiză retrospectivă a evoluției situației considerate, începând cu instituirea măsurii definitive inițiale, pentru a evalua necesitatea menținerii acestei măsuri sau a modificării sale în scopul de a contrabalansa dumpingul care stă la baza prejudiciului, ci și o analiză prospectivă a evoluției probabile a situației, începând cu adoptarea măsurii de reexaminare, pentru a evalua incidența probabilă a unei eliminări sau a unei modificări a măsurii menționate.
48 În ceea ce privește dumpingul, rezultă din dispozițiile articolului 11 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul de bază și în special din utilizarea termenului „menținere” că, în cadrul examinării prospective, este necesar ca instituția în cauză să controleze, în lumina elementelor de probă prezentate de autorul cererii de reexaminare, dacă dumpingul nu va reapărea sau nu va crește din nou în viitor, astfel încât nu mai sunt necesare măsuri pentru a‑l contrabalansa. Cu alte cuvinte, după cum s‑a arătat la punctul 36 de mai sus, în cadrul unei reexaminări intermediare, în ceea ce privește dumpingul, solicitantul trebuie să dovedească faptul că circumstanțele care au stat la baza dumpingului s‑au modificat în mod durabil.
49 În consecință, reexaminarea intermediară a unei cereri privind dumpingul necesită atât o examinare retrospectivă, cât și o examinare prospectivă, ambele trebuind să demonstreze că nu mai este necesar să se mențină măsura în vigoare. Astfel cum reiese din considerațiile expuse la punctul 43 de mai sus, necesitatea de a efectua o reexaminare a unei măsuri în vigoare este condiționată de constatarea, pe de o parte, că circumstanțele privind dumpingul s‑au modificat semnificativ și, pe de altă parte, că aceste modificări au caracter durabil. Prin urmare, este suficient ca una dintre aceste condiții cumulative să nu fie îndeplinită pentru ca instituțiile să poată concluziona că trebuie să se mențină respectiva măsură în vigoare.
50 În această privință, trebuie arătat că articolul 11 alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf nu conține nicio indicație referitoare la ordinea în care trebuie efectuate aceste două examinări. Reiese din jurisprudență că în esență efectul util al articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază este asigurat în mare parte prin faptul că instituțiile dispun de o largă putere de apreciere, inclusiv de posibilitatea de a recurge la o evaluare în perspectivă în cadrul examinării necesității de a menține măsurile existente (Hotărârea MTZ Polyfilms/Consiliul, punctul 34 de mai sus, EU:T:2009:441, punctul 48). Rezultă că, dacă evaluarea nu demonstrează necesitatea menținerii măsurilor, este inutil ca instituțiile să efectueze o evaluare retrospectivă detaliată și, prin urmare, în ceea ce privește dumpingul, ca acestea să efectueze un calcul detaliat al marjei de dumping.
51 Rezultă din considerațiile expuse la punctele 43-50 de mai sus că, având în vedere puterea largă de apreciere de care dispun instituțiile în ceea ce privește o reexaminare intermediară, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, limitată la dumping, acestea pot, în cazul în care consideră oportun, să înceapă cu examinarea prospectivă și apoi, în ipoteza în care concluzionează că modificarea circumstanțelor invocată de autorul cererii de reexaminare și care a condus la o reducere sau la o înlăturare a dumpingului constatat la finalul procedurii de anchetă inițială nu este durabilă, să omită, în cadrul procedurii de reexaminare, să calculeze în mod exact marja de dumping.
52 În speță, astfel cum reiese din considerentul (11) al regulamentului atacat, în cadrul acestei analize prospective au examinat instituțiile argumentele reclamantelor prin care acestea urmăreau să demonstreze că, în ceea ce privește caracterul durabil al modificării circumstanțelor pe care o invocau și care privea exclusiv dumpingul, se justifica o reducere sau o eliminare a măsurii în vigoare.
53 Având în vedere larga putere de apreciere de care dispuneau instituțiile în aprecierea cererii de reexaminare intermediară a măsurii în cauză în speță, trebuie să se constate că acestea erau îndreptățite să efectueze de la bun început o examinare prospectivă a cererii menționate și, prin urmare, din moment ce aceasta privea exclusiv dumpingul, să aprecieze dacă modificarea circumstanțelor invocată, care se referea la dumping, avea caracter durabil. În măsura în care, astfel cum reiese din considerentul (54) al regulamentului atacat, instituțiile au concluzionat că modificarea circumstanțelor invocată, care privea exclusiv dumpingul, nu era durabilă, acestea au considerat, fără a săvârși o eroare de drept și fără a depăși limitele puterii lor de apreciere, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, precum și fără să fi efectuat în prealabil un calcul exact al marjei de dumping, că măsurile în cauză trebuiau menținute.
54 Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de argumentele reclamantelor.
55 În primul rând, în ceea ce privește argumentele reclamantelor referitoare la etapele succesive care alcătuiesc o reexaminare intermediară, acestea susțin că există două etape principale care trebuie să fie efectuate într‑o anumită ordine, și anume, într‑o primă etapă, în temeiul constatării existenței unei modificări a circumstanțelor, stabilirea noii marje de dumping, care necesită un calcul exact al marjei menționate, apoi, într‑o a doua etapă, aprecierea caracterului durabil al respectivei modificări. În acest scop, trebuie să se constate că argumentele menționate sunt contrazise în mod direct de considerațiile expuse la punctele 43-50 de mai sus, precum și de concluzia la care se ajunge la punctul 51 de mai sus, astfel încât se impune respingerea lor ca neîntemeiate.
56 În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că instituțiile nu și‑ar fi îndeplinit obligația de a examina necesitatea de a modifica nivelul măsurii în vigoare, dat fiind că, dacă dumpingul exista în cursul perioadei anchetei de reexaminare, nivelul acestuia era inferior, trebuie să se constate că acesta este contrazis în mod direct de considerațiile expuse la punctele 35 și 43 de mai sus. Astfel, pe de o parte, obiectivul reexaminării intermediare este de a verifica necesitatea de a menține măsurile antidumping și, pe de altă parte, examinarea menționată impune, pentru a conduce eventual la o decizie de modificare a taxei antidumping impuse inițial, constatarea, pe baza elementelor de probă prezentate de autorul cererii de reexaminare, nu numai a unei modificări substanțiale a circumstanțelor privind dumpingul, ci și a faptului că o astfel de modificare are caracter durabil. Or, în speță, din moment ce instituțiile concluzionaseră în sensul lipsei unui astfel de caracter durabil, faptul că dumpingul ar fi putut, astfel cum susțin reclamantele, în perioada reexaminării, să aibă un nivel inferior celui constatat la finalul procedurii de anchetă inițială nu poate fi suficient pentru a întemeia o modificare a măsurii în vigoare.
57 În al treilea rând, în ceea ce privește argumentele reclamantelor referitoare la Hotărârea MTZ Polyfilms/Consiliul, punctul 34 de mai sus (EU:T:2009:441), și anume în special că, pe de o parte, punctul 49 din hotărârea menționată nu ar putea, având în vedere dispozițiile articolului 11 alineatul (9) și ale articolului 2 din regulamentul de bază, să fie interpretat în sensul că permite instituțiilor să nu stabilească în mod exact marja de dumping atunci când concluzionează că modificarea circumstanțelor nu are caracter durabil, și, pe de altă parte, că respectivelor concluzii ale instituțiilor, în temeiul unei astfel de interpretări, în anchete de reexaminare nu ar fi deseori nici imparțiale, nici obiective, acestea nu pot fi admise.
58 Pe de o parte, argumentele menționate sunt contrazise în mod direct de concluzia formulată la punctul 51 de mai sus.
59 Pe de altă parte, nici în înscrisurile prezentate, nici în cadrul ședinței, ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal, reclamantele nu au explicat pentru ce motiv, în opinia lor, interpretarea punctului 49 din Hotărârea MTZ Polyfilms/Consiliul, punctul 34 de mai sus (EU:T:2009:441), astfel cum este amintită la punctul 57 de mai sus, pe care acestea o contestă, ar antrena o lipsă de obiectivitate și de imparțialitate în anchetele de reexaminare viitoare. În orice caz, se impune să se constate că un astfel de argument ar trebui respins ca neîntemeiat. Astfel, trebuie amintit că o procedură de reexaminare este diferită, în principiu, de procedura anchetei inițiale, care este reglementată de alte dispoziții ale regulamentului de bază [a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 ianuarie 2005, Europe Chemi‑Con (Deutschland)/Consiliul, C‑422/02 P, Rec., EU:C:2005:56, punctul 49, și Hotărârea din 11 februarie 2010, Hoesch Metals and Alloys, C‑373/08, Rep., EU:C:2010:68, punctul 65], Curtea hotărând deja că unele dintre aceste dispoziții nu au vocație să se aplice procedurii de reexaminare, având în vedere economia generală și obiectivele sistemului (a se vedea în acest sens Hotărârea Hoesch Metals and Alloys, EU:C:2010:68, punctul 77).
60 Diferența obiectivă dintre aceste două tipuri de proceduri constă în faptul că importurile supuse unei proceduri de reexaminare sunt cele care au făcut deja obiectul instituirii unor măsuri antidumping definitive și cu privire la care, în principiu, au fost aduse probe suficiente în sensul stabilirii faptului că eliminarea acestor măsuri ar favoriza probabil continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului. În schimb, atunci când importurile sunt supuse unei anchete inițiale, obiectul acesteia este tocmai să stabilească existența, gradul și efectul oricărui dumping invocat [Hotărârea Europe Chemi‑Con (Deutschland)/Consiliul, punctul 59 de mai sus, (EU:C:2005:56, punctul 50)].
61 Prin urmare, având în vedere diferențele dintre procedura inițială și cea de reexaminare, nu se poate reproșa instituțiilor că au dat dovadă de o lipsă de obiectivitate și de imparțialitate atunci când, în cadrul unei anchete de reexaminare, efectuează o reexaminare intermediară începând cu evaluarea prospectivă.
62 În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că concluziile instituțiilor cu privire la cererea de reexaminare a reclamantelor ar compromite obiectivele articolului 11 alineatul (1) din regulamentul de bază, trebuie să se observe că obiectivele menționate nu pot fi în niciun fel afectate de dispozițiile articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, astfel cum au fost interpretate la punctele 43-50 de mai sus.
63 Astfel, obiectivul articolului 11 alineatul (1) din regulamentul de bază este de a asigura că o măsură antidumping nu rămâne în vigoare decât atât timp cât este necesar pentru a contrabalansa dumpingul. În ceea ce privește articolul 11 alineatul (3) din același regulament, obiectivul acestuia este, după cum se menționează la punctul 43 de mai sus, de a verifica necesitatea menținerii măsurilor antidumping. Prin urmare, trebuie constatat că, în speță, din moment ce au considerat că modificarea circumstanțelor nu era durabilă, instituțiile erau îndreptățite, fără a compromite în vreun fel obiectivul urmărit de articolul 11 alineatul (1) din regulamentul de bază, să concluzioneze că menținerea măsurii în vigoare era necesară.
64 În al cincilea rând, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe împrejurarea că respectivele concluzii privind dumpingul au fost plasate în regulamentul atacat, sub titlul consacrat examinării „caracterul[ui] durabil al circumstanțelor modificate”, acesta nu poate fi admis. Astfel, un asemenea argument este lipsit de relevanță pentru a dovedi eroarea de drept sau faptul că instituțiile au depășit limitele puterii lor de apreciere. De altfel, aceasta este situația în speță, cu atât mai mult cu cât este cert că Consiliul nu a efectuat un calcul exact al marjei de dumping, pentru motivul că, după cum s‑a arătat la punctul 53 de mai sus, acesta considera că modificarea circumstanțelor invocată în ceea ce privește dumpingul nu era durabilă.
65 Având în vedere considerațiile care precedă, se impune respingerea ca neîntemeiată a primei obiecții, formulată în cadrul primului motiv.
– Cu privire la a doua obiecție, formulată în cadrul celui de al treilea motiv, întemeiată pe o eroare vădită de apreciere întrucât instituțiile ar fi concluzionat, în ceea ce privește marja de dumping, în sensul lipsei caracterului durabil al circumstanțelor modificate
66 În primul rând, reclamantele apreciază că instituțiile ar fi trebuit să ia în considerare cele patru elemente de probă pe care le‑au prezentat referitor la caracterul durabil al modificării circumstanțelor, și anume, primo, concluziile la finalul procedurii de rambursare referitoare la PE1, potrivit cărora marja de dumping a reclamantelor era nulă, secundo, faptul că prețurile de export medii ponderate ar reflecta amplu taxa antidumping de 22,7 %, impusă la finalul anchetei inițiale, tertio, faptul că prețurile de export erau net superioare în perioada anchetei de reexaminare față de perioada anchetei inițiale și, quarto, faptul că marja de dumping era substanțial redusă în perioada anchetei de reexaminare, deoarece, astfel cum se arată în considerentul (38) al regulamentului atacat, aceasta se ridica la „aproximativ 13 %” sau, în cazul în care Tribunalul ar constata eroarea vădită de apreciere săvârșită în calcularea prețului de export, astfel cum a fost invocată în cadrul celui de al doilea motiv, la un nivel de sub 10 %.
67 În al doilea rând, reclamantele susțin că considerentul (42) al regulamentului atacat este afectat de o eroare vădită de apreciere. Astfel, potrivit acestora, instituțiile au concluzionat în acest considerent în sensul volatilității extreme a prețurilor de export, care le‑a împiedicat să constate caracterul durabil al modificării circumstanțelor. Această volatilitate nu ar fi împiedicat totuși instituțiile să concluzioneze, pe de o parte, în sensul lipsei unui dumping în cursul PE1 și, pe de altă parte, că prețurile de export în cursul PE2 erau semnificativ mai mari decât cele observate în cursul anchetei inițiale.
68 Consiliul și Comisia contestă argumentele reclamantelor.
69 În ceea ce privește în special examinarea prospectivă, referitor la dumping, astfel cum rezultă din constatările enunțate la punctul 46 de mai sus, în absența unei metode sau a unor modalități specifice care se impun instituțiilor pentru a realiza verificările prevăzute la articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, instituțiile menționate trebuie, în această etapă a analizei cererii de reexaminare intermediară, care urmărește să stabilească dacă se impune modificarea taxei antidumping, să țină seama doar de „toate elementele de probă pertinente și documentate […] corespunzător”. Prin urmare, instituțiile trebuie să se pronunțe doar în lumina tuturor elementelor de probă, astfel cum sunt prezentate de solicitant în susținerea cererii de reexaminare cu privire la caracterul durabil al modificărilor semnificative ale unor circumstanțe pe care le invocă.
70 În speță, trebuie amintit că, în cererea de reexaminare intermediară formulată, reclamantele au arătat că modificarea circumstanțelor care a condus la pretinsa reducere a marjei de dumping era durabilă pentru patru motive, pe care Consiliul le‑a respins la finalul unei analize care figurează în considerentele (41)-(53) ale regulamentului atacat.
71 În acest temei, primo, reclamantele susțineau că structura vânzărilor lor evoluase de la regulamentul inițial. Astfel, pe de o parte, importurile în Uniune ar fi fost încredințate filialei elvețiene a RFAI și, pe de altă parte, această nouă structură a vânzărilor ar fi fost asociată cu explorarea de noi piețe în expansiune. Reclamantele arătau că această modificare structurală contribuise la creșterea prețurilor de export ale ferosiliciului pe toate piețele de export, inclusiv pe cea a Uniunii. Cu toate acestea, în considerentele (42) și (43) ale regulamentului atacat, Consiliul a apreciat că reclamantele nu prezentaseră elemente de probă concrete care să demonstreze legătura dintre noua structură corporativă, explorarea de noi piețe în expansiune și creșterea prețurilor pe piața Uniunii. Dimpotrivă, potrivit Consiliului, ancheta ar fi stabilit că prețurile de export fuseseră extrem de volatile atât în perioada anchetei de reexaminare, cât și în cursul PE1 și că acestea urmaseră prețurile pieței mondiale. Prin urmare, a concluzionat că reclamantele nu au prezentat dovada suficientă că nu numai că această modificare structurală era la originea pretinsei creșteri a prețurilor pe piață, ci și că respectiva creștere ar fi susceptibilă să rămână la un nivel similar in viitor.
72 Secundo, reclamantele afirmau, pe de o parte, că prețurile de export către piețele unor țări terțe erau comparabile cu prețurile lor de vânzare în Uniune sau chiar superioare acestora și că fuseseră făcute investiții considerabile pentru o mai bună aprovizionare a acestor piețe. Reducerea sau eliminarea măsurilor antidumping nu le‑ar încuraja, prin urmare, să își crească exporturile către Uniune sau să își reducă prețurile. Pe de altă parte, acestea susțineau că noile puncte de desfacere se aflau pe alte piețe decât cea a Uniunii. Cu toate acestea, în considerentele (45) și (46) ale regulamentului atacat, Consiliul a considerat mai întâi că, în măsura în care dumpingul persistase în perioada anchetei de reexaminare și în care Uniunea rămânea una dintre piețele tradiționale ale reclamantelor, acestea din urmă nu furnizaseră nicio dovadă substanțială în susținerea afirmațiilor lor cu privire la strategiile de piață îndreptate către țări terțe și, în continuare, că prețurile de vânzare la export pe piața internațională erau volatile, astfel încât nu putea fi luată în considerare eliminarea sau reducerea măsurilor în vigoare.
73 Tertio, reclamantele susțineau că piața internă rusă rămânea una dintre principalele lor piețe și că cererea de produse similare în Rusia trebuia să crească. Cu toate acestea, în considerentele (48) și (50) ale regulamentului atacat, Consiliul a considerat mai întâi că, pe de o parte, chiar presupunând că aceste afirmații sunt întemeiate, în cursul anchetei de reexaminare reclamantele au practicat totuși o marjă de dumping considerabilă și prețuri instabile și, pe de altă parte, volumele vândute de reclamante în Uniune în perioada anchetei de reexaminare nu sugerează că acestea părăsiseră această piață sau că intenționau să o părăsească în viitorul apropiat. În continuare, Consiliul a arătat că reclamantele nu prezentaseră nicio informație concludentă pentru a susține afirmația că, pe de o parte, cererea pentru produsul în cauză era susceptibilă să crească și că, pe de altă parte, prețurile de export ale grupului căruia îi aparțineau reclamantele trebuiau să crească mult mai repede decât costul de producție.
74 Quarto, reclamantele arătau în cele din urmă că lucraseră la capacitate maximă timp de mai mulți ani, că nu intenționau să își crească capacitatea de producție de ferosiliciu și că nu exista niciun indiciu în sens contrar. Cu toate acestea, în considerentele (52) și (53) ale regulamentului atacat, Consiliul a considerat în esență că aceste afirmații erau contrazise de anumite informații obținute de instituții. Astfel, pe de o parte, acestea din urmă ar fi constatat o reluare importantă a capacităților de producție ale reclamantelor, după criza financiară din anul 2009, în raport cu anul 2007, și, pe de altă parte, înseși reclamantele ar fi raportat o creștere a capacităților menționate, într‑un interval cuprins între 10 % și 20 %, față de perioada anterioară crizei financiare din anul 2009. Ca răspuns la argumentul reclamantelor potrivit căruia acestea ar fi anticipat criza financiară din anul 2009 și, în acest temei, și‑ar fi redus capacitățile de producție, Consiliul susține că respectiva criză financiară care a intervenit în anul 2009 nu putea să fi avut urmări asupra capacității de producție a reclamantelor începând din anul 2007.
75 În încheierea examinării de către Consiliu a celor patru motive invocate de reclamante pentru a demonstra caracterul durabil al modificării circumstanțelor pe care acestea o invocau, în considerentul (54) al regulamentului atacat, Consiliul a constatat că nu existau suficiente elemente de probă care să demonstreze faptul că eventuala modificare a circumstanțelor privind politica de prețuri a reclamantelor era durabilă. Prin urmare, acesta a ajuns la concluzia că ar fi prematur și, prin urmare, nejustificat să se reducă taxa în vigoare în acest moment.
76 Având în vedere concluziile Consiliului, astfel cum au fost expuse la punctele 71-75 de mai sus, cu privire la lipsa caracterului durabil al modificării circumstanțelor pe care reclamantele o invocau, acestea reproșează Consiliului în susținerea acțiunii lor, în primul rând, că nu a luat în considerare, în temeiul examinării caracterului durabil al modificării invocate de acestea, elementele de probă menționate la punctul 66 de mai sus.
77 Astfel cum reiese din considerațiile expuse la punctul 36 de mai sus, revenea reclamantelor obligația să prezinte elemente de probă suficiente pentru a demonstra că modificarea circumstanțelor aflată la originea pretinsei reduceri a dumpingului avea caracter durabil. Or, trebuie constatat că, deși elementele de probă menționate la punctul 66 de mai sus sunt susceptibile de a fi luate în considerare în cadrul analizei unor modificări a circumstanțelor, acestea nu pot, în sine, să demonstreze caracterul durabil al modificării circumstanțelor invocate. Astfel, niciunul dintre elementele menționate, și anume, mai întâi, nivelul marjei de dumping calculat la finalul procedurii de rambursare în cursul PE1, în continuare, nivelul prețurilor de export observat cel mult în cursul procedurii de reexaminare și, în cele din urmă, evaluarea aproximativă a marjei de dumping în cursul procedurii de reexaminare, nu permite să se aprecieze, nici, a fortiori, să se demonstreze caracterul durabil al modificării circumstanțelor invocate. Prin urmare, în lipsa unor elemente de probă suficiente privind caracterul durabil al modificării menționate, reclamantele nu au demonstrat că instituțiile au considerat în mod eronat că modificarea circumstanțelor invocată nu era durabilă în sensul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază. În consecință, nici primul argument expus în susținerea celei de a doua obiecții, formulată în cadrul celui de al treilea motiv, nu este de natură să demonstreze că analiza prospectivă efectuată de Consiliu în considerentele (41)-(53) ale regulamentului atacat, în urma căreia acesta a ajuns la concluzia că reclamantele nu au prezentat suficiente dovezi cu privire la caracterul durabil al modificării circumstanțelor invocate, este afectată de o eroare vădită de apreciere. Rezultă că, fără a fi necesar să se stabilească dacă elementele respective au fost sau nu au fost luate în considerare de Consiliu, acest argument trebuie respins.
78 În al doilea rând, reclamantele susțin că considerentul (42) al regulamentului atacat, referitor la consecințele deduse de instituții din volatilitatea prețurilor cu privire la caracterul durabil al modificării circumstanțelor invocate, ar fi afectat de o eroare vădită de apreciere. În acest scop, trebuie să se constate că argumentele invocate de reclamante pentru a justifica existența unei astfel de erori – și anume că volatilitatea menționată nu ar fi împiedicat instituțiile să concluzioneze, pe de o parte, în sensul lipsei unui dumping în cursul PE1 și, pe de altă parte, că prețurile de export în cursul PE2 erau semnificativ mai mari decât cele observate în cursul anchetei inițiale – nu conțin informații pe baza cărora să se poată aprecia și, a fortiori, să se poată demonstra, în vederea cererii de reexaminare intermediară, caracterul durabil al modificării circumstanțelor invocate.
79 Astfel, pe de o parte, procedura de rambursare prevăzută la articolul 11 alineatul (8) din regulamentul de bază permite să se solicite rambursarea taxelor deja achitate dacă se demonstrează că marja de dumping pe baza căreia au fost achitate taxele a fost eliminată sau redusă la un nivel inferior nivelului taxei în vigoare. Aceasta are, așadar, un caracter exclusiv retrospectiv, din moment ce se aplică punctual situațiilor în care o taxă antidumping a fost achitată în timp ce importul în cauză nu făcea obiectul niciunui dumping sau făcea obiectul unui dumping de un nivel mai scăzut. Prin urmare, în speță, în lipsa unor elemente de probă suplimentare prezentate de reclamante, concluziile deduse de instituții cu privire la cererile de rambursare referitoare la PE1 nu pot influența aprecierea caracterului durabil al modificării circumstanțelor invocate în vederea cererii de reexaminare intermediară.
80 Pe de altă parte, trebuie să se constate că, în ceea ce privește PE2, care este identică cu perioada anchetei de reexaminare, în considerentele (42) și (43) ale regulamentului atacat, instituțiile nu s‑au limitat să constate că, în această perioadă, prețurile de export fuseseră semnificativ mai mari decât prețurile observate în perioada anchetei inițiale, ci au adăugat în mod expres că, în pofida nivelului mai ridicat al prețurilor menționate, acestea fuseseră totuși „extrem de volatile”, astfel încât nu era posibil să se considere că, „în viitor, prețurile […] de export către [Uniune] vor fi ridicate și că acestea nu vor avea drept rezultat dumpingul”. Prin urmare, în lipsa unor elemente de probă care să demonstreze că, în pofida caracterului extrem de volatil al prețurilor de export, modificarea circumstanțelor invocată avea un caracter durabil, în sensul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, reclamantele reproșează în mod eronat instituțiilor că au concluzionat în sensul lipsei caracterului durabil al modificării menționate. Prezentul argument trebuie, așadar, respins ca neîntemeiat.
81 În măsura în care argumentele expuse în susținerea celei de a doua obiecții formulate în cadrul celui de al treilea motiv nu pot fi admise, obiecția menționată trebuie respinsă în totalitate.
82 Având în vedere concluziile formulate la punctele 65 și 81 de mai sus, primul și al treilea motiv trebuie respinse ca neîntemeiate, în măsura în care reclamantele susțin în cadrul acestora încălcarea articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază.
Cu privire la încălcarea articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 2 alineatul (12) din același regulament
83 Reclamantele susțin în cadrul primului motiv că, prin faptul că au omis să stabilească un cuantum exact pentru marja de dumping, instituțiile au încălcat articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 2 alineatul (12) prima teză din același regulament.
84 În această privință, reclamantele explică, în primul rând, că articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază face trimitere la articolul 2 alineatul (12) din același regulament, care cuprinde în prima sa teză o normă imperativă care definește marja de dumping. În al doilea rând, acestea susțin că, în regulamentul atacat, în loc să stabilească o marjă de dumping exactă, instituțiile s‑au concentrat pe aspectul dacă reclamantele continuau să vândă la prețuri de dumping. În al treilea rând, instituțiile nu ar fi încercat să demonstreze existența unei modificări a circumstanțelor, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, care le‑ar fi permis să beneficieze de o excepție, de strictă interpretare, de la norma prevăzută la articolul menționat, potrivit căreia instituțiile au obligația de a stabili cuantumul marjei de dumping, dat fiind că această stabilire ar putea fi considerată o metodă în sensul dispoziției menționate. În al patrulea rând, în mod eronat au indicat instituțiile, în considerentul (38) al regulamentului atacat, că nu erau obligate să adopte o poziție definitivă cu privire la metoda adecvată de calcul al marjei de dumping, și anume că nu trebuiau să aleagă între metoda utilizată în cursul anchetei inițiale și noua metodă de calcul utilizată în documentul de informare generală, cu încălcarea articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază.
85 În replică, reclamantele arată că noțiunea de caracter durabil nu este stabilită în regulamentul de bază și, în consecință, respectiva noțiune și concluziile întemeiate pe aceasta nu sunt susceptibile să afecteze aplicabilitatea cerințelor explicite și imperative, precum cele care figurează la articolul 11 alineatul (9) și la articolul 2 alineatul (12) din regulamentul de bază, și anume obligația instituțiilor de a stabili o marjă de dumping la finalul reexaminării intermediare.
86 Consiliul și Comisia contestă argumentele reclamantelor.
87 În primul rând, este necesar să se arate că, în considerentul (38) al regulamentului atacat, Consiliul a afirmat că era inutil să adopte o poziție cu privire la aspectul necesității de a calcula în mod exact marja de dumping. Astfel, Consiliul a arătat printre altele că nu existau suficiente elemente de probă pentru a considera că, în ceea ce privește marja de dumping, modificarea circumstanțelor din perioada anchetei inițiale avea caracter durabil.
88 În al doilea rând în esență problema ridicată de reclamante este dacă abordarea Consiliului, în considerentul (38) al regulamentului atacat, constituie o încălcare a articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 2 alineatul (12) din același regulament. Prin urmare, este necesar să se stabilească dacă aceste din urmă dispoziții se opun unei abordări care, în schimb, astfel cum s‑a constatat la punctul 50 de mai sus, este autorizată în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din respectivul regulament.
89 În acest temei, trebuie amintit că articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază privește metoda de calcul al marjei de dumping. În special, în temeiul articolului 2 alineatul (12) din regulamentul de bază, marja de dumping reprezintă suma cu care valoarea normală depășește prețul de export.
90 În ceea ce privește raportul dintre articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază și articolul 11 alineatul (9) din același regulament, pe de o parte, trebuie arătat că modificările circumstanțelor vizate de fiecare dintre dispozițiile menționate diferă prin obiectul lor. Astfel, modificarea circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază privește dumpingul și prejudiciul. În schimb, modificarea circumstanțelor vizată de dispozițiile articolului 11 alineatul (9) din regulamentul menționat privește parametrii aplicați în special în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatele (11) și (12) din același regulament, în temeiul metodei reținute, în cadrul anchetei inițiale care a condus la impunerea taxei, pentru a calcula marja de dumping. Modificarea circumstanțelor constatată, în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, poate rezulta printre altele din pierderea fiabilității unui asemenea parametru utilizat în cursul anchetei inițiale.
91 Pe de altă parte, astfel cum s‑a amintit la punctele 43, 44 și 50 de mai sus, în cadrul examinării necesității menținerii măsurilor existente, instituțiile dispun de o largă putere de apreciere, inclusiv de posibilitatea de a recurge la o evaluare prospectivă. Doar odată ce evaluarea acestei necesități a fost realizată și instituțiile au decis să modifice măsurile existente, acestea sunt obligate în determinarea noilor măsuri de dispozițiile articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, care impun să aplice metoda prevăzută la articolul 2 din același regulament.
92 Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 49 din Hotărârea MTZ Polyfilms/Consiliul, punctul 34 de mai sus (EU:T:2009:441), după cum se menționează la punctul 43 de mai sus, articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază se aplică odată ce s‑a constatat existența unei modificări a circumstanțelor durabile, în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază și odată ce s‑a stabilit, în temeiul dispozițiilor menționate, modificarea măsurilor existente, astfel încât este necesar să se recalculeze cuantumul marjei de dumping. În schimb, atunci când instituțiile au concluzionat în sensul lipsei unei modificări a circumstanțelor durabile, articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază nu se aplică. În consecință, în speță, din moment ce instituțiile au concluzionat în sensul lipsei caracterului durabil al modificării circumstanțelor invocate de reclamante, această din urmă dispoziție nu se aplică și, în orice caz, invocarea sa nu invalidează abordarea Consiliului, astfel cum este descrisă în considerentul (38) al regulamentului atacat.
93 Prin urmare, în mod evident eronat reproșează reclamantele instituțiilor că, pe de o parte, nu au stabilit în mod exact marja de dumping la finalul reexaminării intermediare și că, pe de altă parte, nu au ales între metoda de calcul utilizată în cursul anchetei inițiale și cea utilizată în documentul de informare generală. Astfel, argumentele menționate se bazează pe dispozițiile articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, în timp ce dispozițiile respective nu sunt aplicabile în speță.
94 Pe de altă parte, trebuie să se considere că împrejurarea că noțiunea de caracter durabil nu este menționată explicit la articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază este lipsită de relevanță pentru aspectul dacă articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 2 alineatul (12) din același regulament impune instituțiilor o obligație de a calcula în mod exact o marjă de dumping la finalul reexaminării intermediare. Astfel, după cum reiese din interpretarea dispozițiilor articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, precum au fost dezvoltate la punctele 43-50 de mai sus, această dispoziție trebuie interpretată, în ceea ce privește dumpingul, ca permițând instituțiilor să efectueze o examinare atât retrospectivă, cât și prospectivă. După cum reiese din considerațiile expuse la punctele 50 și 51 de mai sus, dacă, la finalul examinării prospective, instituțiile concluzionează în sensul lipsei caracterului durabil al modificării circumstanțelor, acestea pot omite să stabilească în mod exact marja de dumping.
95 Având în vedere toate considerațiile precedente, este necesar să se respingă primul motiv ca neîntemeiat, în măsura în care reclamantele invocă încălcarea articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 2 alineatul (12) din același regulament.
Cu privire la încălcarea dreptului la apărare
96 Reclamantele susțin că Consiliul și Comisia le‑au încălcat dreptul la apărare în măsura în care, la data formulării prezentei acțiuni, Comisia nu le comunicase calculul final al marjei de dumping, dat fiind că respectivul calcul ar fi servit drept bază pentru concluziile referitoare atât la continuarea și la existența dumpingului, cât și la caracterul durabil al modificării circumstanțelor, precum și pentru concluziile finale ale reexaminării intermediare parțiale. Acestea explică faptul că, în cazul în care Comisia ar fi comunicat calculul menționat, aceasta le‑ar fi permis să își apere mai bine drepturile în ceea ce privește calcularea dumpingului și constatările referitoare la dumping în ansamblul lor, inclusiv argumentul privind metoda de calcul utilizată în cursul anchetei inițiale, fapt care ar fi putut avea o influență semnificativă asupra situației lor juridice.
97 Consiliul contestă argumentația reclamantelor.
98 Potrivit jurisprudenței, cerințele care decurg din respectarea dreptului la apărare se impun nu numai în cadrul procedurilor susceptibile să conducă la aplicarea unor sancțiuni, ci și în cadrul procedurilor de anchetă care precedă adoptarea regulamentelor antidumping, care pot afecta întreprinderile în cauză în mod direct și individual și pot implica pentru acestea consecințe nefavorabile (Hotărârea din 27 iunie 1991, Al‑Jubail Fertilizer/Consiliul, C‑49/88, Rec., EU:C:1991:276, punctul 15). În special, întreprinderilor interesate trebuie să li se fi oferit posibilitatea, în cursul procedurii administrative, să își exprime în mod util punctul de vedere asupra realității și a pertinenței faptelor și a circumstanțelor invocate și asupra elementelor de probă reținute de Comisie în susținerea afirmației sale privind existența unei practici de dumping și a prejudiciului care ar rezulta din aceasta (Hotărârea Al‑Jubail Fertilizer/Consiliul, citată anterior, EU:C:1991:276, punctul 17). Aceste cerințe au fost detaliate și la articolul 20 din regulamentul de bază, al cărui alineat (2) prevede că reclamanții, importatorii și exportatorii, precum și asociațiile lor reprezentative și reprezentanții țării exportatoare „pot cere o informare finală cu privire la faptele și la considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande instituirea de măsuri definitive”.
99 În speță, este suficient să se constate că respectivul calcul final al marjei de dumping nu constituia o considerație sau un fapt esențial. Astfel, după cum s‑a arătat la punctul 87 de mai sus, Consiliul a indicat, în considerentul (38) al regulamentului atacat, că nu este necesar să se adopte o poziție cu privire la aspectul necesității de a calcula o marjă de dumping individuală pentru fiecare dintre reclamante, din moment ce, în orice caz, nu existau suficiente elemente de probă în prezent pentru a considera că, în ceea ce privește marja de dumping, modificarea circumstanțelor din perioada anchetei inițiale avea un caracter durabil. Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 76 și 78 de mai sus, întrucât reclamantele nu au prezentat elemente care să demonstreze că modificarea circumstanțelor invocată era durabilă, această constatare a Consiliului nu este afectată de nelegalitate, astfel încât acesta era îndreptățit, fără a fi necesar să se calculeze în mod exact marja de dumping, să decidă menținerea măsurilor în vigoare. Prin urmare, trebuie să se constate că, presupunând chiar dovedită pretinsa încălcare a dreptului la apărare invocată de reclamante, încălcarea menționată referindu‑se la modul de calcul al marjei de dumping, aceasta nu poate conduce la o anulare a regulamentului atacat, din moment ce, astfel cum s‑a arătat mai sus, Consiliul și‑a întemeiat decizia pe constatarea lipsei caracterului durabil al modificării circumstanțelor invocate.
100 În plus, trebuie observat că Comisia a comunicat reclamantelor calculul marjei de dumping, la 28 octombrie 2011, în documentul de informare generală. Reclamantele au prezentat observațiile lor cu privire la acest document prin scrisoarea din 14 noiembrie 2011. În aceste observații, o parte substanțială a argumentației este consacrată de reclamante calculului marjei de dumping. În consecință, este necesar să se considere că reclamantele și‑au exercitat dreptul la apărare, chiar dacă Consiliul a decis în cele din urmă să nu stabilească în mod definitiv marja de dumping.
101 Având în vedere considerațiile ce precedă, este necesar să se respingă primul motiv ca neîntemeiat, în măsura în care reclamantele invocă încălcarea dreptului lor la apărare.
102 Având în vedere concluziile formulate la punctele 82, 95 și 101 de mai sus, primul și al treilea motiv trebuie respinse în totalitate.
Cu privire la al doilea motiv, privind calculul prețului de export
103 Reclamantele susțin, în esență, că instituțiile au săvârșit o eroare vădită de apreciere, pe de o parte, prin faptul că au afirmat că, în sensul jurisprudenței, nu formau cu RFAI o entitate economică unică și, pe de altă parte și în consecință, prin faptul că au considerat că o ajustare a prețului de export, care corespundea cu costurile de vânzare, cu cheltuielile administrative și cu alte cheltuieli generale, precum și cu marja de profit a RFAI, trebuia să fie efectuată conform articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.
104 Consiliul și Euroalliages contestă argumentația reclamantelor.
105 Din moment ce, astfel cum s‑a arătat mai sus, în mod întemeiat au omis instituțiile să stabilească în mod exact marja de dumping, trebuie să se constate că al doilea motiv este inoperant. Astfel, al doilea motiv este întemeiat, în esență, pe o nelegalitate care ar afecta calculul prețului de export, în cadrul stabilirii marjei de dumping.
106 Prin urmare, se impune ca al doilea motiv să fie respins ca inoperant.
107 Având în vedere concluziile formulate la punctele 102 și 106 de mai sus, acțiunea trebuie respinsă în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
108 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantele au căzut în pretenții, se impune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Consiliului.
109 Pe de altă parte, potrivit articolului 87 alineatul (4) din Regulamentul de procedură, instituțiile care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, Comisia, care a intervenit în susținerea concluziilor Consiliului, va suporta propriile cheltuieli de judecată.
110 În sfârșit, Euroalliages suportă propriile cheltuieli de judecată, conform articolului 87 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul de procedură.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Chelyabinsk electrometallurgical integrated plant OAO (CHEMK) și Kuzneckie ferrosplavy OAO (KF) suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.
3) Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.
4) Euroalliages suportă propriile cheltuieli de judecată.
Martins Ribeiro | Gervasoni | Madise |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 28 aprilie 2015.
Semnături
Cuprins
Cadrul juridic
Istoricul cauzei
Procedura și concluziile părților
În drept
Cu privire la primul și la cel de al treilea motiv, luate împreună, întemeiate pe încălcarea articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază și a articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, coroborat cu articolul 2 alineatul (12) din același regulament, precum și pe încălcarea dreptului la apărare
Cu privire la încălcarea articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază
– Cu privire la prima obiecție, formulată în cadrul primului motiv, întemeiată pe o eroare de drept săvârșită de instituții cu privire la întinderea puterii lor de apreciere în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază
– Cu privire la a doua obiecție, formulată în cadrul celui de al treilea motiv, întemeiată pe o eroare vădită de apreciere întrucât instituțiile ar fi concluzionat, în ceea ce privește marja de dumping, în sensul lipsei caracterului durabil al circumstanțelor modificate
Cu privire la încălcarea articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 2 alineatul (12) din același regulament
Cu privire la încălcarea dreptului la apărare
Cu privire la al doilea motiv, privind calculul prețului de export
Cu privire la cheltuielile de judecată