Language of document : ECLI:EU:C:2015:454

Cauza C‑183/14

Radu Florin Salomie
și

Nicolae Vasile Oltean

împotriva

Direcției Generale a Finanțelor Publice Cluj

(cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Cluj)

„Trimitere preliminară – Taxă pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolele 167, 168, 179 și 213 – Recalificare de către administrația fiscală națională a unei operațiuni drept activitate economică supusă TVA‑ului – Principiul securității juridice – Principiul protecției încrederii legitime – Reglementare națională care condiționează exercitarea dreptului de deducere de înregistrarea în scopuri de TVA a operatorului vizat și de depunerea unui decont de taxă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 9 iulie 2015

1.        Dreptul Uniunii Europene – Principii – Securitate juridică – Reglementare care poate avea consecințe financiare

2.        Dreptul Uniunii Europene – Principii – Securitate juridică și protecția particularilor – Reglementare națională care intervine într‑un domeniu guvernat de dreptul Uniunii – Necesitatea unei formulări neechivoce

3.        Dreptul Uniunii Europene – Principii – Protecția încrederii legitime – Condiții – Asigurări precise din partea administrației

4.        Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte – Practică administrativă a autorităților fiscale constând în recalificarea, în urma unui control fiscal, a unei operațiuni în activitate economică supusă taxei pe valoarea adăugată și în aplicarea unor majorări – Admisibilitate – Încălcarea principiilor securității juridice și încrederii legitime –Inexistență – Obligația de respectare a principiului proporționalității – Verificare care incumbă instanței naționale

5.        Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte – Reglementare națională care supune anumitor condiții deducerea taxei datorate sau achitate în amonte pentru bunurile și serviciile utilizate în cadrul operațiunilor taxate, în cazul înregistrării tardive a persoanei impozabile – Întrunirea condițiilor de fond ale dreptului de deducere și înregistrarea persoanei impozabile în scopuri d e taxă pe valoarea adăugată – Inadmisibilitate

(Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 167, 213 și 214)

1.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 31)

2.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 32)

3.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 45)

4.        Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime nu se opun ca o administrație fiscală națională să decidă, în urma unui control fiscal, să supună anumite operațiuni taxei pe valoarea adăugată și să impună plata unor majorări, cu condiția ca această decizie să se întemeieze pe reguli clare și precise, iar practica acestei administrații să nu fi fost de natură să creeze în percepția unui operator economic prudent și avizat o încredere rezonabilă în neaplicarea acestei taxe unor astfel de operațiuni, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale. Majorările aplicate în astfel de împrejurări trebuie să respecte principiul proporționalității.

(a se vedea punctul 53 și dispozitiv 1)

5.        Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată datorate sau achitate în amonte pentru bunuri și servicii utilizate în cadrul operațiunilor taxate îi este refuzat persoanei impozabile, care trebuie în schimb să achite taxa pe care ar fi trebuit să o perceapă, pentru simplul motiv că nu era înregistrată în scopuri de taxă pe valoarea adăugată atunci când a efectuat aceste operațiuni, și aceasta atât timp cât nu este înregistrată în mod legal în scopuri de taxă pe valoarea adăugată și nu a fost depus decontul taxei datorate.

Astfel, dreptul de deducere constituie un principiu fundamental al sistemului comun al taxei pe valoarea adăugată, care, în principiu, nu poate fi limitat și se exercită imediat pentru totalitatea taxelor aplicate operațiunilor efectuate în amonte. Pe de altă parte, principiul neutralității taxei pe valoarea adăugată impune ca deducerea taxei în amonte să fie acordată dacă cerințele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerințe de formă au fost omise de persoanele impozabile. În consecință, în cazul în care administrația fiscală dispune de informațiile necesare pentru a stabili că cerințele de fond sunt îndeplinite, aceasta nu poate impune, în ceea ce privește dreptul persoanei impozabile de a deduce această taxă, condiții suplimentare care pot avea ca efect anihilarea exercitării acestui drept. În această privință, înregistrarea în scopuri de taxă pe valoarea adăugată prevăzută la articolul 214 din Directiva 2006/112, precum și obligația persoanei impozabile de a declara când își începe, când își modifică sau când își încetează activitatea, prevăzută la articolul 213 din această directivă, nu constituie decât cerințe de formă în scopul controlului, care nu pot pune în discuție în special dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile materiale care dau naștere acestui drept. În cea ce privește faptul de a sancționa nerespectarea de către persoana impozabilă a obligațiilor contabile și a celor privind declarațiile cu refuzul dreptului de deducere, acesta depășește în mod evident ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de asigurare a executării corecte a acestor obligații, din moment ce dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să impună, dacă este cazul, o amendă sau o sancțiune pecuniară proporțională cu gravitatea încălcării.

(a se vedea punctele 56, 58-60, 63, 65 și dispozitiv 2)