Acțiune introdusă la 31 octombrie 2023 – UH/Comisia

(Cauza T-1052/23)

Limba de procedură: engleza

Părți

Reclamantă: UH (reprezentant: A. Van der Hauwaert, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea, în temeiul articolului 263 TFUE, a Deciziei Comisiei Europene din 1 septembrie 2023 [Ref. Ares2023)5982056], notificată reclamantei la 4 septembrie 2023;

cu titlu subsidiar, anularea, în temeiul articolului 261 TFUE și al articolului 143 alineatul (9) din Regulamentul financiar din 2018¹ , a sancțiunii de publicare și de înregistrare impuse prin decizia atacată; și

în orice caz, obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă nouă motive.

Primul motiv se întemeiază pe faptul că împrejurarea că ordonatorul de credite nu a ținut seama de susținerile reclamantei în fața Curții de Apel din Bruxelles a încălcat dreptul reclamantei la o apărare adecvată și completă.

se susține că ordonatorul de credite ar fi refuzat dreptul reclamantei la o apărare adecvată și completă atunci când a refuzat să ia în considerare observațiile reclamantei formulate în cadrul procedurii în fața Curții de Apel din Bruxelles.

Al doilea motiv se întemeiază pe o eroare de fapt în ceea ce privește pretinsa abatere profesională gravă.

reclamanta afirmă că ordonatorul de credite a săvârșit o eroare de fapt atunci când a concluzionat că (i) nu exista un consorțiu și că (ii) aceasta a solicitat celorlalți membri ai consorțiului să semneze un acord de consorțiu antedatat.

Al treilea motiv se întemeiază pe o eroare de drept în ceea ce privește pretinsa abatere profesională gravă.

în acest sens, se susține că ordonatorul de credite nu a demonstrat că presupusele fapte constituie o abatere profesională gravă.

Al patrulea motiv se întemeiază pe faptul că termenul de excludere a reclamantei pentru pretinsa abatere profesională gravă s-a stins (prescripție).

ordonatorul de credite ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când a decis să excludă reclamanta pe baza unor pretinse acte care au avut loc cu destul de mult timp în urmă astfel încât impunerea de sancțiuni pentru aceste acte s-a prescris.

Al cincilea motiv se întemeiază pe o eroare de fapt și de drept în ceea ce privește decizia de înregistrare.

reclamanta susține că nu există niciun temei de fapt sau de drept pentru aplicarea unei sancțiuni de înregistrare.

Al șaselea motiv se întemeiază pe o eroare de fapt în ceea ce privește pretinsa încălcare a obligațiilor principale.

ordonatorul de credite ar fi săvârșit o eroare de fapt prin susținerea că reclamanta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile principale.

Al șaptelea motiv se întemeiază pe faptul că termenul de excludere a reclamantei pentru pretinsa încălcare a obligațiilor principale s-a stins (prescripție).

ordonatorul de credite ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când a decis să excludă reclamanta pe baza unor pretinse încălcări ale unor obligații principale care au avut loc cu destul de mult timp în urmă astfel încât impunerea de sancțiuni pentru aceste acte s-a prescris.

Al optulea motiv se întemeiază pe neaplicarea principiului proporționalității în ceea ce privește publicarea.

ordonatorul de credite nu ar fi aplicat principiul proporționalității, astfel cum se prevede la articolul 109 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 966/2012¹ și la articolul 106 alineatul (16) din Regulamentul (CE) nr. 966/2012, astfel cum a fost modificat, în ceea ce privește decizia de publicare a excluderii.

Al nouălea motiv se întemeiază pe neaplicarea articolului 106 alineatul (16) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 966/2012, astfel cum a fost modificat, în ceea ce privește informarea.

ordonatorul de credite nu a aplicat articolul 106 alineatul (16) din Regulamentul nr. 966/2012, astfel cum a fost modificat, deoarece nu a inclus în informarea avută în vedere o declarație conform căreia nu a existat o hotărâre definitivă.

____________

¹     Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO 2018, L 193, p. 1).

¹     Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO 2012, L 298, p. 1).