Cauza T‑35/06

Honig-Verband eV

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Acțiune în anulare – Regulamentul (CE) nr. 1854/2005 – Indicație geografică protejată – «Miel de Provence» – Act cu aplicabilitate generală – Neîndeplinirea condiției de a fi vizat în mod individual – Inadmisibilitate”

Sumarul ordonanței

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc în mod direct și individual

(art. 230 al patrulea paragraf CE și art. 249 al doilea paragraf CE; Regulamentul nr. 2081/92 al Consiliului, art. 7; Regulamentul nr. 1854/2005 al Comisiei)

Este inadmisibilă acțiunea în anulare îndreptată de o asociație de producători de miere, stabilită în Germania, împotriva Regulamentului nr. 1854/2005 de completare a anexei la Regulamentul nr. 2400/96 în ceea ce privește înregistrarea unei denumiri în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate” prevăzut în Regulamentul nr. 2081/92, în măsura în care privește înregistrarea, ca indicație geografică protejată, a denumirii „Miel de Provence”.

Pe de o parte, într‑adevăr, acest regulament constituie o măsură de aplicabilitate generală în sensul articolului 249 al doilea paragraf CE, dat fiind că, recunoscând tuturor întreprinderilor ale căror produse îndeplinesc cerințele geografice și de calitate prevăzute dreptul de a le comercializa sub denumirea menționată și refuzând acest drept tuturor întreprinderilor ale căror produse nu îndeplinesc aceste condiții, care sunt identice pentru toate întreprinderile, acesta este aplicabil unor situații determinate în mod obiectiv și își produce efectele juridice față de categorii de persoane avute în vedere în mod abstract.

Pe de altă parte, deși nu este exclus ca o dispoziție care, prin natura sa și prin domeniul său de aplicare, are un caracter normativ să poată privi în mod individual o persoană fizică sau juridică atunci când aceasta aduce atingere respectivei persoane în temeiul anumitor calități care îi sunt specifice sau al unei situații de fapt care o particularizează în raport cu orice altă persoană și, prin urmare, o individualizează ca și cum ar fi destinatara deciziei, acesta nu este cazul în speță.

În primul rând, în cadrul procedurii de opoziție prevăzute de Regulamentul nr. 2081/92, garanțiile procedurale recunoscute în favoarea particularilor privesc numai răspunderea statelor membre și nu se exercită față de Comisie, astfel încât regulamentul menționat nu stabilește, la nivel comunitar, garanții procedurale specifice în favoarea particularilor și asociația menționată nu poate, prin urmare, invoca aceste garanții procedurale.

În al doilea rând, faptul că un act cu aplicabilitate generală poate produce efecte concrete diferite pentru diversele subiecte de drept cărora li se aplică nu este de natură să le particularizeze în raport cu orice alți operatori vizați, din moment ce, astfel cum este cazul în speță, aplicarea acestui act se efectuează în temeiul unei situații determinate în mod obiectiv.

În al treilea rând, împrejurarea că o reclamantă se găsește, la momentul adoptării unui regulament privind înregistrarea unei denumiri de origine, într‑o situație în care trebuie să își adapteze structura de producție pentru a îndeplini condițiile prevăzute de acesta nu este suficientă pentru ca aceasta să fie vizată în mod individual într‑un mod analog celui în care ar fi vizat destinatarul actului.

(a se vedea punctele 39, 41-43, 47, 53, 54, 57, 61 și 62)