Cauza T‑558/08
Eni SpA
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență – Înțelegeri – Piața cerii de parafină – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE – Stabilirea prețurilor – Dovada încălcării – Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor – Egalitate de tratament – Circumstanțe agravante – Încălcare repetată – Obligația de motivare – Circumstanțe atenuante – Participare extrem de redusă – Încălcare săvârșită din neglijență – Dreptul la apărare – Fond”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 12 decembrie 2014
1. Înțelegeri – Acorduri între întreprinderi – Noțiune – Concurs de voințe în privința comportamentului care urmează să fie adoptat pe piață – Includere – Continuarea negocierilor cu privire la anumite elemente ale restricției – Irelevanță
[art. 81 alin. (1) CE]
2. Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Coordonare și cooperare incompatibile cu obligația fiecărei întreprinderi de a‑și stabili în mod autonom comportamentul pe piață – Schimb de informații între concurenți – Obiect sau efect anticoncurențial – Prezumție – Condiții
[art. 81 alin. (1) CE]
3. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Probă – Probă furnizată de un anumit număr de manifestări diferite ale încălcării – Admisibilitate – Recurgere la o serie de indicii – Nivelul necesar al forței probante în raport cu fiecare dintre indicii – Mijloace de probă scrise – Criterii – Caracterul credibil al probelor prezentate – Obligații în materie de probă ale întreprinderilor care contestă existența încălcării
[art. 81 alin. (1) CE]
4. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Drepturi fundamentale – Prezumția de nevinovăție – Procedură în materie de concurență – Aplicabilitate – Domeniu de aplicare – Consecințe
[art. 81 alin. (1) CE]
5. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Forța probantă a depozițiilor voluntare incriminatoare față de o întreprindere, care sunt efectuate de principalii participanți la o înțelegere cu scopul de a beneficia de aplicarea Comunicării privind cooperarea – Declarație contrară intereselor întreprinderii menționate – Valoare probatorie ridicată
[art. 81 alin. (1) CE; Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei]
6. Înțelegeri – Acorduri între întreprinderi – Noțiune – Participare la reuniuni având un obiect anticoncurențial – Includere – Condiție – Lipsa unei distanțări față de deciziile luate – Criterii de apreciere
[art. 81 alin. (1) CE]
7. Concurență – Procedură administrativă – Decizia Comisiei de constatare a unei încălcări care constă în încheierea unui acord anticoncurențial – Decizie care se bazează pe mijloace de probă scrise – Lipsa interesului comercial al acordului menționat pentru o întreprindere sancționată – Irelevanță
[art. 81 alin. (1) CE]
8. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Domeniu de aplicare
[art. 229 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și art. 31]
9. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Stabilirea amenzii în mod proporțional cu elementele de apreciere a gravității încălcării
[art. 81 alin. (1) CE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 49 alin. (3); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
10. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Principiul egalității de tratament – Diferențe între întreprinderi care se află într‑o situație diferită din punct de vedere obiectiv – Admisibilitate
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
11. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Rol pasiv – Participare substanțial redusă – Sustragere efectivă de la aplicarea înțelegerii – Criterii de apreciere
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 98/C 9/03 a Comisiei, pct. 3 prima liniuță, și Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 29 a treia liniuță)
12. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Aprecierea obligației de motivare în funcție de împrejurările cauzei
(art. 253 CE)
13. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe agravante – Încălcări repetate – Societate‑mamă care nu a fost sancționată printr‑o decizie anterioară adoptată împotriva unei filiale și nici nu a fost destinatară a unei comunicări privind obiecțiunile în acest cadru – Excludere
[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 28 prima liniuță)
14. Concurență – Norme ale Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în proporție de 100 % de aceasta – Prezumție refragabilă – Obligații în materia probelor ale societății care intenționează să răstoarne această prezumție
(art. 81 CE)
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 25-27 și 133)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 28, 29, 149 și 150)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 30, 34-45, 65, 116, 143 și 251)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 31-33)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 46-51, 63 și 86)
6. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 69, 70, 104 și 106)
7. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 111-113)
8. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 160-162 și 314)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 165-170, 175 și 186)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 181-185)
11. Potrivit punctului 29 a treia liniuță din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, cuantumul de bază al amenzii poate fi redus atunci când Comisia constată existența unor circumstanțe atenuante, printre altele, atunci când întreprinderea în cauză face dovada că participarea sa la încălcare este extrem de redusă și demonstrează astfel că, în perioada în care a fost parte la acordurile ilicite, s‑a sustras efectiv de la aplicarea acestora adoptând un comportament concurențial pe piață. Potrivit aceluiași punct, simplul fapt că o întreprindere a participat la o încălcare pentru o perioadă mai scurtă decât alte întreprinderi nu este considerat circumstanță atenuantă, deoarece această circumstanță este deja reflectată în cuantumul de bază: Aceste două elemente constituie condiții cumulative. Potrivit aceluiași punct, simplul fapt că o întreprindere a participat la o încălcare pentru o perioadă mai scurtă decât alte întreprinderi nu este considerat circumstanță atenuantă, deoarece această circumstanță este deja reflectată în cuantumul de bază.
În contextul punctului 3 prima liniuță din Liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 și al articolului 65 alineatul (5) din Tratatul CECO, „rolul exclusiv pasiv sau imitativ” al unei întreprinderi în săvârșirea încălcării putea constitui o circumstanță atenuantă. Noțiunea „participare extrem de redusă” cuprinsă în Orientările din 2006 trebuie interpretată în mod analog noțiunii „rol exclusiv pasiv” cuprinse în Liniile directoare din 1998.
Astfel, rolul pasiv implica adoptarea de către întreprinderea în cauză a unei „atitudini rezervate”, cu alte cuvinte, lipsa participării active la elaborarea acordului sau a acordurilor anticoncurențiale. De asemenea, dintre elementele de natură să evidențieze rolul pasiv al unei întreprinderi în cadrul unei înțelegeri pot fi luate în considerare caracterul mult mai sporadic al participărilor acesteia la reuniuni în raport cu membrii obișnuiți ai înțelegerii, precum și intrarea tardivă a întreprinderii pe piața care a făcut obiectul încălcării, independent de durata participării la aceasta, sau, de asemenea, existența unor declarații exprese în acest sens din partea reprezentanților întreprinderilor terțe care au participat la încălcare. În plus, faptul că alte întreprinderi participante la una și aceeași înțelegere au putut să fie mai active decât un anumit participant nu implică totuși că acesta din urmă a avut un rol exclusiv pasiv sau imitativ. De fapt, numai pasivitatea totală ar putea fi luată în considerare, iar aceasta trebuie dovedită de partea care o invocă. Or, o asemenea pasivitate totală nu poate fi dedusă din faptul că întreprinderea incriminată nu a organizat ea însăși reuniuni secrete anticoncurențiale.
Pe de altă parte, faptul că o întreprindere a cărei participare la o acțiune concertată cu concurenții săi în materie de prețuri este dovedită nu s‑a comportat pe piață într‑un mod conform cu aranjamentele convenite cu concurenții săi nu constituie în mod necesar un element care trebuie luat în considerare ca circumstanță atenuantă în determinarea cuantumului amenzii care urmează să fie aplicată. Astfel, o întreprindere care, în pofida concertării cu concurenții săi, desfășoară o politică mai mult sau mai puțin independentă pe piață poate pur și simplu să încerce să utilizeze înțelegerea în favoarea sa. În acest context, trebuie să se verifice dacă asemenea împrejurări sunt de natură să dovedească faptul că, în perioada în care reclamanta a aderat la acordurile ilicite, s‑a sustras în mod efectiv de la aplicarea acestora prin adoptarea unui comportament concurențial pe piață sau, cel puțin, că a încălcat în mod clar și în mare măsură obligațiile privind punerea în aplicare a înțelegerii, astfel încât a perturbat însăși funcționarea acesteia.
(a se vedea punctele 189-191, 195, 196, 215, 216, 245 și 246)
12. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 234)
13. Potrivit punctului 28 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, cuantumul de bază al amenzii poate fi majorat atunci când Comisia constată existența unor circumstanțe agravante. Una dintre circumstanțele agravante constă în încălcarea repetată.
Nu se poate admite în temeiul principiului respectării dreptului la apărare posibilitatea ca, în cadrul stabilirii existenței circumstanței agravante a încălcării repetate, Comisia să considere că în sarcina unei societăți trebuie să se stabilească răspunderea pentru o încălcare anterioară, pentru care nu a fost sancționată printr‑o decizie a Comisiei, în condițiile în care nu a fost destinatara unei comunicări privind obiecțiunile în cadrul stabilirii existenței acelei încălcări. Astfel, o asemenea societate nu a fost în măsură, în cursul procedurii care a determinat adoptarea deciziei prin care a fost constatată încălcarea anterioară, să își prezinte argumentele pentru a contesta, în ceea ce o privește, eventuala existență a unei unități economice cu alte societăți vizate de decizia anterioară. O asemenea concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, chiar dacă este adevărat că principiul proporționalității impune ca timpul scurs între încălcarea în cauză și o încălcare anterioară a normelor de concurență să fie luat în considerare pentru aprecierea tendinței întreprinderii de a se sustrage de la aceste norme, Comisia nu poate fi ținută de un eventual termen de prescripție pentru a constata existența unei încălcări repetate și că, prin urmare, o astfel de constatare poate fi efectuată după ce au trecut mulți ani de la data stabilirii existenței unei încălcări, într‑un moment în care întreprinderii în cauză i‑ar fi, în orice caz, imposibil să conteste existența unei astfel de unități economice.
În sfârșit, nu se poate admite ca, în cazul deținerii aproape integrale a capitalului unei filiale, societatea‑mamă să fie de asemenea destinatară a avertismentului adresat filialei ca rezultat al unei decizii anterioare a Comisiei care o sancționează pentru o încălcare a dreptului concurenței. Astfel, chiar dacă este adevărat că se poate considera în mod rezonabil că o societate‑mamă are efectiv cunoștință de o decizie anterioară adresată de Comisie filialei sale, al cărei capital îl deține aproape integral, faptul că are cunoștință de această împrejurare nu poate compensa lipsa din decizia anterioară a constatării existenței unei unități economice între o asemenea societate‑mamă și filiala sa, pentru stabilirea în sarcina societății‑mamă respective a răspunderii pentru încălcarea anterioară și pentru majorarea cuantumului amenzilor care îi sunt aplicate ca urmare a încălcării repetate.
(a se vedea punctele 274 și 295-298)
14. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 282-285)