Cauza C‑357/09 PPU
Said Shamilovich Kadzoev (Huchbarov)
(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Administrativen sad Sofia‑grad)
„Vizele, dreptul de azil, imigrarea și alte politici referitoare la libera circulație a persoanelor – Directiva 2008/115/CE – Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Articolul 15 alineatele (4)-(6) – Termen de luare în custodie publică – Luarea în considerare a duratei de suspendare a executării unei decizii de îndepărtare – Noțiunea «posibilitate rezonabilă a îndepărtării»”
Sumarul hotărârii
1. Vize, azil, imigrare – Politica de imigrare – Returnare a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Luare în custodie publică în scopul îndepărtării – Durată maximă – Calcul – Includere a perioadei de luare în custodie publică împlinite în cadrul unei proceduri de îndepărtare inițiate înainte de intrarea în vigoare a regimului prevăzut de Directiva 2008/115
[Directiva nr. 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 15 alin. (5) și (6)]
2. Vize, azil, imigrare – Politica de imigrare – Returnare a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Luare în custodie publică în scopul îndepărtării – Durată maximă – Calcul – Excludere a perioadei împlinite într‑un centru de plasament temporar în temeiul dispozițiilor naționale și comunitare privind solicitanții de azil
(Directiva nr. 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 15)
3. Vize, azil, imigrare – Politica de imigrare – Returnare a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Luare în custodie publică în scopul îndepărtării – Durată maximă – Calcul – Ordin de returnare forțată care face obiectul unei căi de atac – Includerea perioadei de luare în custodie publică împlinite în timpul procedurii căii de atac
[Directiva nr. 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 15 alin. (5) și (6)]
4. Vize, azil, imigrare – Politica de imigrare – Returnare a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Luare în custodie publică în scopul îndepărtării – Control jurisdicțional – Termen maxim de luare în custodie publică expirat – Luarea în considerare de către instanță a posibilităților rezonabile de îndepărtare – Excludere
[Directiva nr. 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 15 alin. (4) și (6)]
5. Vize, azil, imigrare – Politica de imigrare – Returnare a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Luare în custodie publică în scopul îndepărtării – Posibilitate rezonabilă a îndepărtării – Noțiune
[Directiva nr. 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 15 alin. (4), (5) și (6)]
6. Vize, azil, imigrare – Politica de imigrare – Returnare a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală – Luare în custodie publică în scopul îndepărtării – Termen maxim de luare în custodie publică expirat – Posibilitatea de a nu elibera imediat persoana aflată în custodie publică – Inexistență
[Directiva nr. 2008/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 15 alin. (4) și (6)]
1. Articolul 15 alineatele (5) și (6) din Directiva 2008/115 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că durata maximă a luării în custodie publică prevăzută la acest articol trebuie să includă perioada de luare în custodie publică împlinită în cadrul unei proceduri de îndepărtare inițiate înainte ca regimul acestei directive să fie aplicabil.
(a se vedea punctul 39 și dispozitiv 1)
2. Perioada în care o persoană a fost plasată într‑un centru de plasament temporar pe baza unei decizii adoptate în temeiul dispozițiilor naționale și al celor comunitare privind solicitanții de azil nu trebuie considerată o luare în custodie publică în scopul îndepărtării în sensul articolului 15 din Directiva 2008/115 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală.
Astfel, luarea în custodie publică în scopul îndepărtării guvernată de Directiva 2008/115 și luarea în custodie publică dispusă împotriva unui solicitant de azil, în special în temeiul Directivei 2003/9 de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre și al Directivei 2005/85 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat, precum și al dispozițiilor naționale aplicabile, intră sub incidența unor regimuri juridice diferite.
Cu toate acestea, dacă un solicitant de azil rămâne plasat în regim de custodie publică în scopul îndepărtării, în timp ce sunt pendinte proceduri de azil inițiate în urma solicitărilor sale de azil, perioada de luare în custodie publică corespunzătoare perioadei în care erau pendinte respectivele proceduri de azil trebuie luată în considerare la calculul perioadei de luare în custodie publică în scopul îndepărtării, prevăzută la articolul 15 alineatele (5) și (6) din Directiva 2008/115.
(a se vedea punctele 45, 47 și 48 și dispozitiv 2)
3. Articolul 15 alineatele (5) și (6) din Directiva 2008/115 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că perioada de suspendare a executării ordinului de returnare forțată, în temeiul unei căi de atac formulate de persoana interesată împotriva acestui ordin, este luată în considerare pentru calculul perioadei de luare în custodie publică în scopul îndepărtării atunci când, pe durata acestei proceduri, persoana interesată a continuat să se afle într‑un centru de plasament temporar.
Astfel, în caz contrar, durata luării în custodie publică în scopul îndepărtării ar putea varia, eventual în mod considerabil, de la un caz la altul în același stat membru sau de la un stat membru la altul, datorită particularităților și circumstanțelor proprii procedurilor judiciare naționale, ceea ce ar fi contrar obiectivului urmărit de articolul 15 alineatele (5) și (6) din Directiva 2008/115, care este acela de a garanta o durată maximă a custodiei publice comună statelor membre.
(a se vedea punctele 54 și 57 și dispozitiv 3)
4. Articolul 15 alineatul (4) din Directiva 2008/115 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că nu este aplicabil atunci când posibilitățile de prelungire a termenelor de luare în custodie publică, prevăzute la articolul 15 alineatul (6) din directiva menționată, au fost epuizate la momentul controlului jurisdicțional al măsurii de luare în custodie publică a persoanei în cauză.
(a se vedea punctul 62 și dispozitiv 4)
5. Articolul 15 alineatul (4) din Directiva 2008/115 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că numai o posibilitate reală ca măsura îndepărtării să fie pusă în aplicare cu succes în termenele stabilite la alineatele (5) și (6) ale aceluiași articol corespunde unei posibilități rezonabile a îndepărtării, iar aceasta nu există atunci când pare puțin probabil ca persoana interesată să fie primită într‑o țară terță, având în vedere termenele menționate.
(a se vedea punctul 67 și dispozitiv 5)
6. Articolul 15 alineatele (4) și (6) din Directiva 2008/115 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că nu permite, atunci când perioada maximă de luare în custodie publică prevăzută de această directivă a expirat, ca persoana interesată să nu fie eliberată imediat pentru motivul că nu este în posesia unor documente valabile, că are un comportament agresiv și că nu dispune de mijloace de subzistență proprii și nici de o locuință sau de mijloace furnizate de statul membru în acest scop.
(a se vedea punctul 71 și dispozitiv 6)