Cauza C‑594/16

Enzo Buccioni

împotriva

Banca d’Italia

(cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato)

„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Directiva 2013/36/UE – Articolul 53 alineatul (1) – Obligația de a păstra secretul profesional, care revine autorităților naționale de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit – Instituție de credit care se află în lichidare forțată – Divulgare a unor informații confidențiale în cadrul unor acțiuni în instanțe civile sau comerciale”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 13 septembrie 2018

1.        Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanism unic de supraveghere – Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit – Schimb de informații între autorități competente – Obligația de a păstra secretul profesional – Obiect

[Directiva 2013/36 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 53 alin. (1)]

2.        Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanism unic de supraveghere – Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit – Schimb de informații între autorități competente – Obligația de a păstra secretul profesional – Întindere – Divulgarea unor informații unui terț care dorește să inițieze o acțiune în instanță civilă sau comercială având ca obiect protecția unor interese patrimoniale afectate ca urmare a lichidării forțate a unei instituții de credit – Lipsa încălcării – Condiții

[Directiva 2013/36 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 53 alin. (1)]

1.      Punerea în aplicare eficientă a regimului de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit pe care legiuitorul Uniunii l‑a instituit prin adoptarea Directivei 2013/36, întemeiat pe o supraveghere exercitată în interiorul unui stat membru și pe schimbul de informații dintre autoritățile competente din mai multe state membre, astfel cum este descris succint la punctele precedente, impune ca atât instituțiile de credit supravegheate, cât și autoritățile competente să poată să fie sigure că informațiile confidențiale oferite își vor păstra, în principiu, caracterul confidențial (a se vedea prin analogie Hotărârea din 19 iunie 2018, Baumeister, C‑15/16, EU:C:2018:464, punctul 31). Astfel, lipsa unei asemenea încrederi ar fi de natură să compromită transmiterea fără piedici a informațiilor confidențiale necesare pentru exercitarea supravegherii prudențiale (a se vedea prin analogie Hotărârea din 19 iunie 2018, Baumeister, C‑15/16, EU:C:2018:464, punctul 32). Așadar, articolul 53 alineatul (1) din Directiva 2013/36 impune, ca normă generală, o obligație de a păstra secretul profesional pentru a proteja nu doar interesele specifice ale instituțiilor de credit vizate în mod direct, ci și interesul general legat în special de stabilitatea sistemului financiar în cadrul Uniunii (a se vedea prin analogie Hotărârea din 19 iunie 2018, Baumeister, C‑15/16, EU:C:2018:464, punctul 33). În sfârșit, cazurile specifice în care principiul general de interzicere a divulgării informațiilor confidențiale deținute de autoritățile competente – prevăzut la articolul 53 alineatul (1) din Directiva 2013/36 – nu împiedică, în mod excepțional, transmiterea sau utilizarea lor sunt enunțate în mod exhaustiv în această directivă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 19 iunie 2018, Baumeister, C‑15/16, EU:C:2018:464, punctul 38).

(a se vedea punctele 27-30)

2.      Articolul 53 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune divulgării unor informații confidențiale de către autoritățile competente ale statelor membre unei persoane care face o cerere în acest sens, pentru a putea introduce o acțiune în instanță civilă sau comercială având ca obiect protecția intereselor patrimoniale care i‑ar fi fost afectate în urma lichidării forțate a unei instituții de credit. Cu toate acestea, cererea de divulgare trebuie să se refere la informații despre care solicitantul prezintă indicii precise și concordante care permit să se presupună în mod plauzibil că sunt relevante pentru o acțiune în instanță civilă sau comercială, al cărei obiect trebuie să fie concret identificat de solicitant și în afara căreia informațiile în discuție nu pot fi utilizate. Autorităților și instanțelor competente le revine sarcina de a pune în balanță interesul solicitantului de a dispune de informațiile în discuție și interesele legate de păstrarea confidențialității informațiilor acoperite de obligația de a păstra secretul profesional, înainte de a divulga fiecare dintre informațiile confidențiale solicitate.

(a se vedea punctul 40 și dispozitivul)