Acțiune introdusă la 11 ianuarie 2010 - Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Parlamentul European și Consiliul

(Cauza T-18/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Inuit Tapiriit Kanatami (Ottawa, Canada), Nattivak Hunters & Trappers Association (Qikiqtarjuaq, Canada), Pangnirtung Hunters' and Trappers' Organisation (Pangnirtung, Canada), Jaypootie Moesesie (Qikiqtarjuaq, Canada), Allen Kooneeliusie (Qikiqtarjuaq, Canada), Toomasie Newkingnak (Qikiqtarjuaq, Canada), David Kuptana (Ulukhaktok, Canada), Karliin Aariak (Iqaluit, Canada), Efstathios Andreas Agathos (Atena, Grecia), Canadian Seal Marketing Group (Quebec, Canada), Ta Ma Su Seal Products (Cap-aux-Meules, Canada), Fur Institute of Canada (Ottowa, Canada), NuTan Furs, Inc (Catalina, Canada), Inuit Circumpolar Conference Greenland (ICC) (Nuuk, Canada), Johannes Egede (Nuuk, Canada), Kalaallit Nunaanni Aalisartut Piniartullu Kattuffiat (KNAPK) (Nuuk, Canada) (reprezentanți: J. Bouckaert, M. van der Woude și H. Viaene, avocați)

Pârâți: Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamanților

Admiterea cererii;

anularea Regulamentului nr. 1007/2009 conform articolului 263 TFUE;

obligarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante;

suportarea de către Parlamentului European și de către Consiliul Uniunii Europene a propriilor cheltuieli de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanții, vânători și trapeuri inuiți de foci, persoane implicate în alte activități referitoare la produse derivate din focă, organizații reprezentând interesele inuiților, precum și alte persoane și societăți care activează în domeniul transformării produselor derivate din focă, solicită anularea Regulamentului (CE) nr. 1007/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind comerțul cu produse derivate din focă¹ care prevede restricții la comercializarea de produse derivate din focă pe piața Uniunii Europene.

Reclamanții invocă trei motive în susținerea acțiunii.

În primul rând, reclamanții susțin că Parlamentul European și Consiliul au săvârșit o eroare de drept utilizând articolul 95 CE (devenit articolul 114 TFUE) drept temei juridic pentru adoptarea regulamentului contestat. În această privință, reclamanții afirmă că jurisprudența constantă a Curții confirmă faptul că măsurile prevăzute la articolul 95 CE trebuie să aibă efectiv ca obiect îmbunătățirea condițiilor de stabilire și de funcționare a pieței interne, iar simplul fapt că au un efect asupra stabilirii acesteia nu este suficient pentru ca articolul 95 CE să devină aplicabil. În opinia reclamanților, regulamentul contestat nu conduce la o astfel de îmbunătățire astfel cum impune jurisprudența Curții, ci, dimpotrivă, va elimina efectiv orice posibilitate de creare a unei piețe interne a produselor derivate din focă cuprinse în domeniul de aplicare al regulamentului.

În al doilea rând, reclamanții susțin că pârâții au săvârșit o eroare de drept prin încălcarea principiilor subsidiarității și proporționalității, astfel cum sunt consacrate la articolul 5 TUE și detaliate în Protocolul cu privire la aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității. Reclamanții afirmă că pârâții nu demonstrează de ce este necesară o intervenție la nivelul Uniunii Europene și subliniază să numai două state membre au introdus deja o interdicție privind produsele derivate din focă. Mai mult, reclamanții susțin că, chiar dacă o acțiune la nivelul Uniunii Europene ar îndeplini cerința subsidiarității, măsuri mai puțin energice ar fi fost suficiente pentru atingerea obiectivelor urmărite de regulament. Reclamanții contestă faptul că pârâții au optat pentru o interdicție aproape totală privind comerțul cu produse derivate din focă, în loc să adopte soluții alternative mai puțin restrictive, cum ar fi cerințele de etichetare.

În al treilea rând, reclamanții susțin că regulamentul contestat limitează în mod nejustificat posibilitățile lor de subzistență prin limitarea activităților lor economice la metodele tradiționale de vânătoare și de subzistență. Aceștia arată că, în pofida acestei ingerințe directe în modul lor de viață cotidian, ei nu au fost niciodată ascultați nici de Consiliu, nici de Parlament. Mai mult, reclamanții susțin că pârâții nu apreciat comparativ interesul comunității inuite de a supraviețui în Arctica și convingerile morale ale unor cetățeni ai Uniunii și, în consecință, au încălcat articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO) și articolul 8 din CEDO coroborate cu articolele 9 și 10 din CEDO, astfel cum au fost explicate în jurisprudența Curții, precum și dreptul lor fundamental de a fi ascultați.

____________

¹ - JO L 286, p. 36.