Cauza C‑302/18
X
împotriva
Belgische Staat
(cerere de decizie preliminară formulată de Raad voor Vreemdelingenbetwistingen)
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 3 octombrie 2019
„Trimitere preliminară – Politica privind imigrarea – Statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung – Directiva 2003/109/CE – Condiții pentru dobândirea statutului de rezident pe termen lung – Articolul 5 alineatul (1) litera (a) – Resurse stabile, regulate și suficiente”
Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung – Directiva 2003/109 – Dobândirea statutului de rezident pe termen lung – Condiție – Resurse stabile, regulate și suficiente – Noțiune – Resurse puse la dispoziție de către un terț – Includere – Condiții
[Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b) și (c); Directiva 2003/109 a Consiliului, art. 5 alin. (1) lit. (a)]
(a se vedea punctele 26-31, 34-36, 40-44 și dispozitivul)
Rezumat
Pentru a dovedi că dispune de resurse stabile, regulate și suficiente, solicitantul statutului de rezident pe termen lung poate invoca și resursele puse la dispoziția sa de către un terț
În Hotărârea X (C‑302/18), pronunțată la 3 octombrie 2019, Curtea a interpretat Directiva 2003/109(1) în măsura în care aceasta prevede că statele membre cer resortisanților țărilor terțe, pentru a obține statutul de rezident pe termen lung, să facă dovada că dispun pentru ei și pentru membrii familiei lor care se află în întreținerea lor de resurse stabile, regulate și suficiente pentru a satisface nevoile proprii și pe cele ale membrilor familiei lor fără a recurge la sistemul de ajutor social al statului membru în cauză(2). Curtea a statuat că noțiunea de „resurse” nu privește numai resursele proprii ale solicitantului statutului de rezident pe termen lung, ci poate acoperi și resursele puse la dispoziția acestui solicitant de către un terț, cu condiția ca, ținând seama de situația individuală a solicitantului în cauză, acestea să fie stabile, regulate și suficiente.
Această hotărâre se înscrie în cadrul unui litigiu între X, un cetățean camerunez, pe de o parte, și Belgische Staat (statul belgian), pe de altă parte, în legătură cu respingerea unei cereri de autorizare a stabilirii și de obținere a statutului de rezident pe termen lung. În cererea sa, X s‑a prevalat de resursele fratelui său și a prezentat un angajament semnat de acesta din urmă în care preciza că va garanta că X, precum și membrii familiei sale aflați în întreținerea sa, dispun de mijloace de subzistență stabile, regulate și suficiente. Cererea a fost respinsă pentru motivul că X nu dispune de resurse proprii și că, simplul fapt că se află în întreținerea fratelui său, nu înseamnă că dispune de un venit regulat și stabil.
Curtea, după ce a constatat că noțiunea de „resurse”, vizată de dispoziția în cauză, este o noțiune autonomă de drept al Uniunii, a arătat că modul de redactare a dispoziției amintite nu permite, singur, să se stabilească nici natura, nici proveniența resurselor vizate în cuprinsul acestei dispoziții. Astfel, anumite versiuni lingvistice ale directivei folosesc un termen echivalent cuvântului „resurse”, în timp ce altele utilizează termeni echivalenți noțiunii de „venituri”. Prin urmare, Curtea a efectuat o interpretare întemeiată atât pe obiectivul directivei, cât și pe contextul în care se înscrie dispoziția în cauză și a reținut, printre altele, că directiva nu permite, în principiu, impunerea unor condiții suplimentare referitoare la proveniența resurselor vizate de dispoziția în cauză.
În continuare, Curtea a statuat că rezultă și din examinarea modului de redactare, a obiectivului și a contextului dispoziției vizate din Directiva 2003/109, având în vedere dispozițiile comparabile ale Directivelor 2004/38(3) și 2003/86(4), că proveniența resurselor vizate de această primă dispoziție nu este un criteriu determinant pentru statul membru în cauză în scopul de a verifica dacă acestea sunt stabile, regulate și suficiente. Astfel, chiar dacă au un conținut diferit, condițiile privind „resursele” vizate în Directiva 2003/109 și în Directiva 2004/38 pot fi interpretate în mod analog, în sensul că nu exclud posibilitatea ca persoana interesată să se poată prevala de resurse care provin de la un terț, membru al familiei sale. Pe de altă parte, rezultă din Directiva 2003/86 că nu proveniența resurselor, ci caracterul lor stabil și constant, ținând seama de situația individuală a persoanei interesate, este decisiv.
În sfârșit, Curtea a adăugat că revine autorității competente naționale sarcina de a analiza dacă resursele care provin de la un terț sau de la un membru de familie al solicitantului trebuie să fie considerate stabile, regulate și suficiente. În această privință, pot fi luate în considerare caracterul obligatoriu din punct de vedere juridic al unui angajament de preluarea a cheltuielilor de către un terț sau de către un membru al familiei solicitantului, legătura de familie dintre solicitant și membrul sau membrii de familie dispuși să îi preia cheltuielile, precum și natura și caracterul permanent al resurselor acestora din urmă.