HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)
14 mai 2013(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare figurative reprezentând un pui – Marcă națională figurativă anterioară reprezentând un pui – Motiv relativ de refuz – Similitudine între produse și servicii – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”
În cauza T‑249/11,
Sanco, SA, cu sediul în Barcelona (Spania), reprezentată de A. Segura Roda, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de J. Crespo Carrillo, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI fiind
Marsalman, SL, cu sediul în Barcelona,
având ca obiect o acțiune în anulare formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 17 februarie 2011 (cauza R 1073/2010‑2) privind o procedură de opoziție între Sanco, SA și Marsalman, SL,
TRIBUNALUL (Camera întâi),
compus din domnii J. Azizi (raportor), președinte, S. Frimodt Nielsen și E. Buttigieg, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 10 mai 2011,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 14 septembrie 2011,
având în vedere lipsa unei cereri de stabilire a unei ședințe prezentate de părți în termenul de o lună de la comunicarea terminării procedurii scrise și hotărând, în consecință, pe baza raportului judecătorului raportor și în aplicarea articolului 135a din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 18 februarie 2008, Marsalman, SL a introdus o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ următor:
3 Produsele și serviciile pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte din clasele 29, 35 și 39 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și cu modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 29: „Pui”;
– clasa 35: „Servicii de publicitate, reprezentanțe comerciale, servicii de franciză, export și import; servicii de vânzare cu ridicata și cu amănuntul de orice fel de produse alimentare și servicii de vânzare prin rețelele informatice mondiale de orice tip de produse alimentare”;
– clasa 39: „Servicii de transport, depozitare și distribuire de pui”.
4 Cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 28/2008 din 14 iulie 2008.
5 La 14 octombrie 2008, reclamanta, Sanco, SA, a formulat opoziție, în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009), împotriva înregistrării mărcii solicitate pentru produsele și serviciile menționate la punctul 3 de mai sus.
6 Opoziția se întemeia pe marca spaniolă figurativă anterioară reprodusă în continuare:
7 Această marcă desemna produse care fac parte din clasele 29 și 31 și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 29: „Carne, păsări și vânat; extracte de carne”;
– clasa 31: „Animale vii”.
8 Motivul invocat în susținerea opoziției era cel prevăzut la articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 207/2009].
9 La 13 aprilie 2010, divizia de opoziție a admis în parte opoziția, refuzând înregistrarea mărcii solicitate pentru „puii” din clasa 29 și pentru „serviciile de vânzare cu ridicata și cu amănuntul de orice fel de produse alimentare și serviciile de vânzare prin rețelele informatice mondiale de orice tip de produse alimentare” din clasa 35. În schimb, divizia de opoziție a respins opoziția pentru „serviciile de publicitate, reprezentanțe comerciale, serviciile de franciză, export și import” din clasa 35 și „serviciile de transport, depozitare și distribuire de pui” din clasa 39.
10 La 14 iunie 2010, reclamanta a formulat o cale de atac la OAPI, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009, împotriva deciziei diviziei de opoziție în măsura în care aceasta respingea în parte opoziția.
11 Prin decizia din 17 februarie 2011 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a OAPI a respins calea de atac și a confirmat decizia diviziei de opoziție în privința respingerii în parte a opoziției. Camera de recurs a considerat că publicul relevant se compune atât din consumatorul mediu aparținând unui public general, cât și din cel aparținând unui public specializat. Pe de altă parte, camera de recurs a considerat că serviciile acoperite de marca solicitată, și anume „serviciile de publicitate, reprezentanțe comerciale, servicii de franciză, export și import” și „serviciile de transport, depozitare și distribuire de pui”, nu erau asemănătoare cu produsele acoperite de marca anterioară, și anume „carne, păsări și vânat; extracte de carne” și „animale vii”. Ținând seama de lipsa similitudinii dintre produsele și serviciile acoperite de semnele în litigiu, camera de recurs a reținut că nu există un risc de confuzie între marca solicitată și marca națională figurativă anterioară, fără a fi necesar să efectueze o comparare a semnelor în litigiu.
Concluziile părților
12 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate și respingerea înregistrării mărcii solicitate pentru toate produsele și serviciile pe care le vizează;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
13 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
1. Cu privire la cererea de anulare a deciziei atacate
Considerații introductive
14 În decizia atacată, camera de recurs a considerat în esență că, în lipsa unei similitudini între produsele protejate prin marca anterioară și „serviciile de publicitate, reprezentanțele comerciale, serviciile de franciză, exportul și importul” și „serviciile de transport, depozitare și distribuire de pui” vizate de marca solicitată, nu exista un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 între mărcile în cauză, fără a fi necesar să efectueze o comparare a semnelor în cauză (punctele 22 și 25 din decizia atacată). Reclamanta consideră că decizia atacată a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, deoarece între produsele desemnate de marca anterioară și serviciile amintite vizate de marca solicitată exista o similitudine.
15 În această privință, trebuie amintit faptul că, potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară.
16 Rezultă că, în lipsa identității sau a similitudinii produselor și serviciilor desemnate de semnele în cauză, nu poate exista un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea Curții din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, Rec., p. I‑5507, punctul 22).
17 În plus, trebuie amintit că constituie un risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Astfel cum s‑a recunoscut potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția pe care o are publicul relevant asupra semnelor și asupra produselor sau serviciilor în discuție și ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau a serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, Rec., p. II‑2821, punctele 30-33 și jurisprudența citată].
18 Rezultă că un grad scăzut de similitudine între produsele și serviciile acoperite de semnele în cauză poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între semne și invers (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea Curții din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, Rec., p. I‑3819, punctul 19).
19 Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se observe că numai în măsura în care se stabilește că nu există nicio similitudine între produsele și serviciile vizate de mărcile în cauză se poate reține absența unui risc de confuzie între mărcile respective, fără a fi necesar să se efectueze o apreciere globală, ținând seama de toți factorii pertinenți, de percepția publicului relevant asupra semnelor și asupra produselor sau serviciilor în cauză.
20 În prezenta cauză, se impune, așadar, să se stabilească în ce măsură camera de recurs a putut să considere, fără să greșească, că produsele și serviciile vizate de mărcile în cauză nu prezentau nicio similitudine, astfel încât era exclus orice risc de confuzie între mărcile în cauză, fără ca ea să efectueze o apreciere globală a riscului de confuzie.
Cu privire la compararea produselor și serviciilor în cauză
Considerații de principiu
21 Pentru a aprecia similitudinea dintre produsele sau serviciile în cauză, s‑a constatat, potrivit unei jurisprudențe constante, că trebuie să se ia în considerare toți factorii pertinenți ce caracterizează raportul dintre acestea. Acești factori includ în special natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor concurent sau complementar. Se poate ține seama și de alți factori, precum canalele de distribuție a produselor respective [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2007, El Corte Inglès/OAPI – Bolaños Sabri (PiraÑAM diseño original Juan Bolaños), T‑443/05, Rep., p. II‑2579, punctul 37 și jurisprudența citată].
22 În ceea ce privește în mod specific complementaritatea produselor și serviciilor, trebuie amintit că produsele sau serviciile complementare sunt cele între care există o strânsă legătură, în sensul că unul este indispensabil sau important pentru utilizarea celuilalt, astfel încât consumatorii pot crede că răspunderea fabricării acestor produse sau a prestării acestor servicii revine aceleiași întreprinderi [Hotărârea Tribunalului PiraÑAM diseño original Juan Bolaños, punctul 21 de mai sus, punctul 48, și Hotărârea Tribunalului din 22 ianuarie 2009, Commercy/OAPI – easyGroup IP Licensing (easyHotel), T‑316/07, Rep., p. II‑43, punctul 57 și jurisprudența citată]. Astfel, pentru a aprecia caracterul complementar al produselor și serviciilor, trebuie, în cele din urmă, să se ia în considerare percepția publicului asupra importanței unui produs sau a unui serviciu pentru utilizarea celuilalt produs sau serviciu.
23 Prin urmare, aprecierea similitudinii dintre produse și servicii din perspectiva caracterului lor concurent sau complementar presupune ca, mai întâi, să fie definit consumatorul produselor și serviciilor respective.
– Cu privire la publicul relevant
24 În cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, este necesar să se ia în considerare consumatorul mediu al categoriei de produse sau de servicii vizate, normal informat și suficient de atent și de avizat [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 13 februarie 2007, Mundipharma/OAPI – Altana Pharma (RESPICUR), T‑256/04, Rep., p. II‑449, punctul 42 și jurisprudența citată].
25 Publicul relevant pentru aprecierea riscului de confuzie este constituit din utilizatorii susceptibili să utilizeze atât produsele sau serviciile vizate de marca anterioară, cât și pe cele vizate de marca solicitată [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 24 mai 2011, ancotel/OAPI – Acotel (ancotel), T‑408/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 38 și jurisprudența citată].
26 În prezenta cauză, camera de recurs a considerat că serviciile de publicitate, de reprezentare comercială, de franciză, de export și import, precum și serviciile de transport, de depozitare și de distribuire de pui desemnează servicii destinate unui public general, pe de o parte, și unui public specializat, pe de altă parte. Ea a subliniat în continuare că unele dintre aceste servicii se adresează în general întreprinderilor comerciale. Prin urmare, a concluzionat că publicul relevant pentru aprecierea riscului de confuzie este constituit atât din consumatorul mediu aparținând publicului general, cât și din cel aparținând unui public mai specializat (a se vedea punctul 19 din decizia atacată).
27 Tribunalul consideră că în mod întemeiat camera de recurs a apreciat că serviciile menționate mai sus se adresau unor profesioniști. Aceștia sunt într‑adevăr susceptibili să solicite astfel de servicii. În plus, nu poate fi exclus ca unele dintre aceste servicii să fie destinate publicului larg. Pe de altă parte, în ceea ce privește „carnea, păsările și vânatul, extractele de carne” și „animalele vii”, trebuie să se observe că, deși acestea sunt produse de către profesioniști și deși creșterea de animale vii reprezintă în principal atributul unor profesioniști, aceste produse sunt achiziționate atât de persoanele particulare, cât și de profesioniști.
28 În consecință, în prezenta cauză, camera de recurs a considerat fără a greși că publicul relevant al produselor și serviciilor în cauză cuprindea atât profesioniști, cât și persoane particulare.
– Cu privire la similitudinea dintre produsele în cauză și serviciile de publicitate, de reprezentare comercială, de franciză, precum și de export și import
29 În decizia atacată, camera de recurs a considerat că nu există similitudine între, pe de o parte, „carnea, păsările și vânatul, extractele de carne” și „animalele vii”, vizate de marca anterioară și, pe de altă parte, „serviciile de publicitate, reprezentanțele comerciale, serviciile de franciză, exportul și importul” vizate de marca solicitată.
30 Reclamanta contestă această apreciere pentru motivul că serviciile și produsele în discuție ar fi în legătură și că publicul relevant ar putea să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. OAPI contestă această apreciere și face trimitere, în esență, la raționamentul expus în decizia atacată.
31 În această privință, Tribunalul observă, mai întâi, că în mod întemeiat camera de recurs a considerat că păsările, carnea și vânatul, extractele de carne și animalele vii se disting de serviciile de publicitate, de reprezentare comercială, de franciză, precum și de export și import, prin natura, destinația și utilizarea lor. Produsele și serviciile sus‑menționate nu sunt nici interschimbabile, nici concurente, fapt necontestat, de altfel, de reclamantă.
32 În ceea ce privește canalele de comercializare, camera de recurs a considerat, fără ca reclamanta să conteste, că acestea erau diferite, întrucât era puțin probabil, chiar imposibil, ca o fermă sau o instalație avicolă să fie utilizată pentru a propune întreprinderilor servicii de publicitate, de reprezentare comercială, de franciză sau de export și import. Camera de recurs putea să considere fără a greși că, în privința acestor produse și servicii, canalele de comercializare erau distincte.
33 Totuși, astfel cum s‑a arătat la punctul 21 de mai sus, la aprecierea similitudinii între produse și servicii se impune de asemenea să se ia în considerare caracterul complementar al produselor și serviciilor respective.
34 În această privință, camera de recurs a considerat că produsele vizate de marca anterioară și serviciile de publicitate, de reprezentare comercială, de franciză, precum și de export și import nu sunt nici complementare, deoarece natura, utilizarea și canalele de distribuție ale unor produse precum puii și animalele vii nu aveau niciun raport cu aceste servicii, fapt pe care consumatorul l‑ar percepe cu ușurință (a se vedea punctul 23 din decizia atacată).
35 Astfel, camera de recurs a apreciat că, din punctul de vedere al publicului relevant, produsele și serviciile în discuție nu sunt complementare, pentru că nu există niciun raport între natura, utilizarea și canalele de distribuție ale acestora.
36 Totuși, astfel cum s‑a arătat la punctul 22 de mai sus, complementaritatea produselor și serviciilor în contextul unui risc de confuzie nu se apreciază pe baza existenței pentru publicul relevant a unui raport între produsele și serviciile în cauză din punctul de vedere al naturii, al utilizării sau al canalelor de distribuție ale acestora, ci pe baza existenței unei legături strânse între produsele și serviciile respective, cu alte cuvinte a caracterului indispensabil sau important al unuia pentru utilizarea celuilalt, astfel încât publicul respectiv ar putea crede că răspunderea fabricării acestor produse sau a prestării acestor servicii revine aceleiași întreprinderi.
37 În consecință, camera de recurs nu putea să respingă existența unei complementarități a produselor și serviciilor vizate pentru simplul motiv că nu exista niciun raport între natura, utilizarea și canalele de distribuție ale acestora. Astfel, procedând în această modalitate, camera de recurs a luat în considerare, din nou, natura, utilizarea și canalele de distribuție ale produselor și serviciilor în cauză fără să se pronunțe asupra importanței unuia pentru utilizarea celuilalt din punctul de vedere al publicului relevant.
38 În ceea ce privește în special raportul dintre utilizarea produselor respective și cea a serviciilor respective, menționat de camera de recurs, este necesar să se observe că acest criteriu nu permite să se aprecieze pe deplin caracterul indispensabil sau important al produselor și serviciilor respective unul pentru celălalt, apreciere pe care o impune analiza complementarității produselor și serviciilor respective. Astfel, faptul că utilizarea unui produs sau serviciu nu este în legătură cu utilizarea unui alt produs sau serviciu nu înseamnă că întotdeauna utilizarea unuia nu este importantă sau indispensabilă pentru utilizarea celuilalt.
39 Astfel, trebuie constatat că, în speță, camera de recurs nu a examinat corect în special aspectul dacă, din punctul de vedere al cumpărătorului profesionist de pui sau de carne, serviciile de publicitate, de reprezentare comercială, de franciză sau de export și import erau importante la achiziționarea puilor sau a cărnii în așa măsură încât ar putea crede că răspunderea fabricării acestor produse sau a prestării acestor servicii revine aceleiași întreprinderi.
40 Această insuficiență caracteristică analizei efectuate de camera de recurs este pusă în evidență de susținerea OAPI în fața Tribunalului potrivit căreia un producător de carne putea să furnizeze clienților săi un serviciu de import și export pentru produsele proprii. Astfel, dacă acesta este cazul, nu poate fi exclus ca publicul relevant al produselor respective să considere că, pentru achiziționarea acestor produse, serviciul de import și export este important, astfel încât va considera că aceste produse și acest serviciu provin de la aceeași întreprindere. Împrejurarea invocată de OAPI potrivit căreia acest serviciu de import și de export nu ar fi furnizat cu titlu oneros și nu ar fi oferit terților nu influențează această apreciere. Astfel, pe de o parte, nu s‑a demonstrat că, în ipoteza invocată de OAPI, serviciul respectiv ar fi oferit gratuit sau că ar face mai degrabă parte integrantă din vânzarea propusă. Pe de altă parte și în orice caz, este important să se aprecieze percepția publicului relevant cu privire la existența unei legături suficient de strânse între produsele și serviciile respective. Or, în speță, camera de recurs a omis să aprecieze acești parametri.
41 Prin urmare, trebuie constatat că, prin neluarea în considerare a acestor parametri, camera de recurs a săvârșit o eroare la aprecierea caracterului complementar al produselor vizate de marca anterioară cu serviciile de publicitate, de reprezentare comercială, de franciză, precum și de export și import vizate de marca solicitată.
42 Această eroare are drept consecință faptul că, în speță, camera de recurs nu a luat în considerare toți factorii pertinenți pentru aprecierea similitudinii dintre produsele și serviciile în discuție. În lipsa unei analize care să țină seama de toți factorii pertinenți pentru aprecierea existenței unei similitudini între produsele și serviciile în cauză, decizia atacată trebuie anulată cu privire la acest aspect.
– Cu privire la similitudinea dintre produsele în cauză și serviciile de transport, de depozitare și de distribuire de pui
43 În decizia atacată, camera de recurs a considerat că nu există similitudine între „serviciile de transport, depozitare și distribuire de pui” vizate de marca solicitată și „carnea, păsările și vânatul, extractele de carne” și „animalele vii” vizate de marca anterioară.
44 Reclamanta contestă această apreciere considerând că, dată fiind legătura dintre piețele produselor și serviciilor în cauză, ar fi puțin probabil ca o marcă să poată desemna unul dintre aceste servicii independent de produs.
45 În această privință, Tribunalul observă mai întâi că reclamanta nu contestă aprecierea camerei de recurs potrivit căreia produsele și serviciile redate la punctul 43 de mai sus sunt distincte prin natura, obiectul și destinația lor. Această apreciere a camerei de recurs trebuie confirmată. Astfel, serviciile de transport, de depozitare și de distribuire de pui nu au aceeași natură, aceeași finalitate sau aceeași utilizare precum păsările, carnea, vânatul, extractele de carne și animalele vii. Pe de altă parte, produsele și serviciile în cauză nu sunt concurente sau interschimbabile. Astfel, respectivele servicii nu pot înlocui carnea sau animalele vii.
46 Camera de recurs a dedus din faptul că produsele și serviciile respective sunt distincte prin natura, obiectul și destinația lor că întreprinderile specializate în transporturi și întreprinderile specializate în fabricarea produselor vizate de marca anterioară erau de asemenea diferite (a se vedea punctul 24 din decizia atacată).
47 Tribunalul observă însă că împrejurarea că producția de carne, păsări, vânat, extracte de carne, precum și creșterea de animale vii și furnizarea de servicii de transport, depozitare și distribuire de pui necesită o specializare nu înseamnă în mod necesar că întreprinderile care oferă respectivele servicii sunt distincte de cele care asigură producerea acestor produse. Astfel, după cum a indicat camera de recurs în decizia atacată, este posibil ca întreprinderile active în domeniul producției de pui și de animale vii să transporte, să depoziteze sau să își distribuie mărfurile pe cont propriu (a se vedea punctul 24 din decizia atacată).
48 În plus, pentru a evalua complementaritatea produselor și serviciilor respective, nu trebuie să se aprecieze specializarea întreprinderilor, ci dacă consumatorii produselor și serviciilor pot crede că răspunderea fabricării acestor produse sau a prestării acestor servicii revine aceleiași întreprinderi, dată fiind legătura între respectivele produse și servicii. În consecință, existența unor întreprinderi specializate în producerea de produse din marca solicitată și în furnizarea de servicii de transport, de depozitare și de distribuție de pui nu este suficientă pentru a stabili că respectivele produse și servicii nu sunt complementare.
49 Camera de recurs a considerat de asemenea că publicul relevant al respectivelor produse și servicii este diferit dată fiind specializarea întreprinderilor în discuție, astfel încât nu ar exista o legătură industrială sau comercială între respectivele întreprinderi. Mai exact, aceasta a considerat că, ținând seama de caracterul lor specific, serviciile de transport, de depozitare și de distribuire de pui se adresează în general întreprinderilor și profesioniștilor dintr‑un sector foarte precis. Camera de recurs a dedus de aici că acest public era diferit de cel căruia îi sunt propuse produsele mărcii anterioare, ceea ce ar înlătura de la bun început ipoteza unei legături industriale sau comerciale între respectivele întreprinderi (a se vedea punctul 24 din decizia atacată). OAPI a susținut această abordare în răspunsul său.
50 În această privință, Tribunalul observă că serviciile de transport, de depozitare și de distribuire de pui vizate de marca solicitată sunt servicii care se adresează unui public profesionist. În schimb, produsele vizate de marca anterioară sunt destinate atât publicului larg, cât și profesioniștilor. Astfel, deși carnea, păsările, vânatul și extractele de carne sunt produse destinate publicului larg, ele se pot adresa și cumpărătorilor profesioniști. În ceea ce le privește, animalele vii, printre care puii, se adresează în principal profesioniștilor.
51 În măsura în care aceste produse se adresează unui public profesionist, în mod eronat a considerat camera de recurs că acest public este diferit de publicul serviciilor de transport, de depozitare și de distribuire de pui. Astfel, un public de profesioniști poate să achiziționeze atât produsele în cauză, cât și serviciile menționate mai sus.
52 Pe de altă parte, în ceea ce privește existența unei legături strânse între respectivele produse și servicii, este necesar să se observe că, pentru utilizarea unui serviciu de transport, de depozitare și de distribuire de pui, este necesar să se dețină puii care trebuie transportați, depozitați și distribuiți. În acest sens, puii sunt indispensabili pentru utilizarea serviciilor de transport, de depozitare și de distribuire de pui. În mod contrar, pentru un crescător de pui, este important să dispună de un serviciu de transport, de depozitare și de distribuire pentru puii săi. Din acest punct de vedere, există o legătură strânsă între serviciile de transport, de depozitare și de distribuire de pui ale mărcii solicitate și puii vizați de marca anterioară. Dat fiind faptul că termenul „pui” desemnează și carnea de animal, această legătură nu există numai pentru animalele vii, ci și pentru carnea de pasăre desemnată prin marca anterioară.
53 În plus, consumatorul profesionist al acestor produse și servicii, și anume o întreprindere care achiziționează pui cu ridicata, care are nevoie și de servicii de transport, de depozitare și de distribuire de pui, poate crede că răspunderea fabricării acestor produse sau a prestării acestor servicii revine aceleiași întreprinderi. Astfel, deoarece anumiți producători oferă și un serviciu de transport, cumpărătorul de pui poate crede că răspunderea fabricării acestor produse și a prestării acestor servicii revine aceleiași întreprinderi.
54 OAPI contestă existența unei similitudini între produsele și serviciile în cauză pentru motive asemănătoare celor prezentate la punctul 40 de mai sus. Astfel, acesta apreciază că, atunci când un producător de pui transportă, depozitează și își distribuie propriii pui, serviciile de transport, de depozitare și de distribuire nu sunt servicii prestate unor terți contra unei remunerații, ci este vorba numai despre servicii „interne” sau accesorii în raport cu producția de pui, astfel încât producătorul în discuție nu va fi prezent pe piața serviciilor de transport, de depozitare și de distribuire de pui. În susținerea acestui argument, OAPI face, pe de o parte, o analogie cu necesitatea de a dovedi o utilizare publică a unei mărci pentru a demonstra utilizarea efectivă a acesteia și invocă, pe de altă parte, aprecierea Tribunalului din Hotărârea din 7 februarie 2006, Alecansan/OAPI – CompUSA (COMP USA) (T‑202/03, nepublicată în Recueil, punctul 47).
55 În această privință, Tribunalul observă mai întâi, prin analogie cu cele prezentate la punctul 40 de mai sus, că, în speță, camera de recurs nu și‑a dezvoltat deloc afirmația potrivit căreia atunci când producătorii transportă, depozitează și își distribuie propriii pui nu este vorba despre un serviciu prestat unor terți contra unei remunerații. Or, din faptul că o întreprindere care se ocupă cu creșterea de pui oferă totodată un serviciu de transport de pui nu se poate deduce că acest serviciu este prestat fără remunerație. În plus, dintr‑o astfel de ofertă comună nu se poate deduce că întreprinderea care oferă aceste servicii complementare nu este pe piața serviciilor de transport de pui. Astfel, faptul că un producător de pui oferă servicii de transport pentru puii săi înseamnă că acesta este în concurență cu întreprinderile care oferă servicii de transport de pui. Prin urmare, acest producător este prezent pe respectiva piață.
56 În continuare și cu titlu mai important, trebuie să se arate că, în vederea aprecierii similitudinii dintre produsele și serviciile respective, caracterul lor complementar nu se apreciază în funcție de caracterul „intern” sau extern al produselor și serviciilor în sensul argumentației dezvoltate de OAPI (a se vedea punctul 54 de mai sus), ci în funcție de percepția publicului relevant că răspunderea fabricării acestor produse și a prestării acestor servicii revine aceleiași întreprinderi sau unor întreprinderi distincte (a se vedea punctul 22 de mai sus). Abordarea urmată de camera de recurs și susținută de OAPI pentru a se pronunța asupra complementarității dintre produsele și serviciile în cauză este, așadar, eronată.
57 Cu titlu pur ilustrativ pentru eroarea din abordarea reținută de OAPI, este necesar să se observe că, în prezenta cauză, aceasta ar conduce la a considera că, atunci când o întreprindere care urmărește să cumpere pui, dar și să își procure transportul acestora, are de a face, pe de o parte, cu un producător de pui prezent pe piață sub o anumită marcă și, pe de altă parte, cu un prestator de servicii de transport de pui prezent pe această piață cu o marcă identică cu cea a producătorului menționat, nu există riscul ca această întreprindere să considere că respectivele produse și servicii provin de la aceeași întreprindere, deoarece atunci când un producător de pui oferă un serviciu de transport, acest serviciu nu este decât un serviciu accesoriu sau „intern” în raport cu producția de pui și acesta nu se află, așadar, pe piața transportului de pui. Astfel, potrivit abordării susținute de OAPI, nu ar exista nicio similitudine între producția de pui și serviciile de transport, de depozitare și de distribuire de pui, astfel încât pentru aceste produse și servicii ar putea coexista mărci identice, fără risc de confuzie pentru consumatorii acestor produse și servicii.
58 Or, pentru motivele prezentate la punctul 53 de mai sus, cumpărătorul cu ridicata de pui care are nevoie și de un serviciu de transport de pui poate considera că există o legătură importantă între producția de pui și serviciile de transport, de depozitare și de distribuție de pui, astfel încât consumatorul respectivelor produse și servicii va considera că provin de la aceeași întreprindere.
59 Dat fiind faptul că prezența pe piață astfel cum a fost definită de OAPI în prezenta cauză (a se vedea punctul 54 de mai sus) nu poate fi luată în considerare, trebuie să se respingă analogia cu regulile în materia utilizării efective a unei mărci anterioare în contextul unei opoziții.
60 În plus, în măsura în care OAPI invocă cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea COMP USA, citată anterior, trebuie să se constate că aceasta se distinge de prezenta cauză prin aceea că privea produse și servicii informatice vândute la distanță. În plus, spre deosebire de respectiva cauză, în care s‑a considerat că expedierea fizică a programelor de calculator și a calculatoarelor achiziționate sau închiriate de la o întreprindere care își oferă bunurile prin intermediul internetului nu era decât executarea unui contract de vânzare la distanță sau un contract de servicii fără legătură cu serviciile de transport (Hotărârea COMP USA, citată anterior, punctul 47), nu se poate considera, în lipsa unei demonstrații făcute de OAPI în acest sens, că transportul, depozitarea și distribuirea de pui nu este decât executarea unei vânzări de pui sau a unui contract de servicii fără legătură cu serviciile de transport, de depozitare și de distribuire de pui.
61 Prin urmare, camera de recurs nu putea să excludă de la bun început existența unei complementarități între produsele mărcii anterioare și serviciile de transport, de depozitare și de distribuire de pui. O astfel de complementaritate trebuia constatată cel puțin pentru puii și serviciile de transport, de depozitare și de distribuire de pui.
62 Pentru a aprecia similitudinea dintre produsele și serviciile în cauză, camera de recurs trebuia să țină seama de toți factorii pertinenți ce caracterizează raportul dintre produsele și serviciile în cauză. Astfel, în pofida diferenței dintre, pe de o parte, carnea de pui și puii vii și, pe de altă parte, serviciile de transport, de depozitare și de distribuire de pui, în ceea ce privește natura, destinația, utilizarea acestora și caracterul lor concurent, camera de recurs ar fi trebuit să le recunoască un anumit caracter complementar. Ținând seama de toți factorii pertinenți pentru a aprecia similitudinea respectivelor produse și servicii, rezultă că în mod eronat camera de recurs a considerat că între respectivele produse și servicii nu există nicio similitudine.
63 Prin urmare, se impune anularea deciziei atacate și în măsura în care se consideră că produsele mărcii anterioare nu au nicio similitudine cu serviciile de transport, de depozitare și de distribuire de pui vizate de marca solicitată.
2. Cu privire la cererea referitoare la refuzul înregistrării mărcii comunitare solicitate
64 Reclamanta solicită Tribunalului să pronunțe o hotărâre prin care să respingă înregistrarea mărcii comunitare solicitate pentru toate produsele și serviciile vizate de marca solicitată.
65 În această privință, trebuie să se observe că controlul jurisdicțional pe care îl exercită Tribunalul este un control de legalitate. În caz de eroare, acesta poate să anuleze decizia camerei de recurs și, dacă se solicită aceasta, să o modifice. Nu este de competența Tribunalului să înregistreze sau să nu înregistreze o marcă. Astfel, în temeiul articolului 266 TFUE și al articolului 65 alineatul (6) din Regulamentul nr. 207/2009, OAPI are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru executarea unei eventuale hotărâri de anulare pronunțate de instanța Uniunii. Nu este de competența Tribunalului să adreseze OAPI somații, dar acestuia din urmă îi revine obligația de a acționa în conformitate cu dispozitivul și cu motivele hotărârilor pronunțate de Tribunal [a se vedea Hotărârea Tribunalului din 21 iunie 2012, Kavaklidere‑Europe/OAPI – Yakult Honsha (Yakut), T‑276/09, punctul 17 și jurisprudența citată].
66 În măsura în care concluziile reclamantei trebuie interpretate în sensul că se solicită Tribunalului să oblige OAPI să nu înregistreze marca solicitată pentru toate produsele și serviciile vizate de aceasta, acest capăt de cerere trebuie declarat inadmisibil.
67 În măsura în care concluziile reclamantei trebuie interpretate în sensul că se solicită Tribunalului să modifice decizia atacată astfel încât Tribunalul să substituie decizia atacată printr‑o decizie în care să se declare că marca solicitată nu putea fi înregistrată pentru serviciile a căror înregistrare nu fusese refuzată încă în decizia diviziei de opoziție, trebuie să se amintească faptul că competența de modificare recunoscută Tribunalului nu are ca efect să confere acestuia posibilitatea de a substitui prin propria apreciere pe cea a camerei de recurs și, cu atât mai puțin, de a proceda la o apreciere cu privire la care camera respectivă nu s‑a pronunțat încă (Hotărârea Curții din 5 iulie 2011, Edwin/OAPI, C‑263/09 P, Rep., p. I‑5853, punctul 72).
68 Exercitarea competenței de modificare trebuie, așadar, în principiu, să fie limitată la situațiile în care Tribunalul, după ce a controlat aprecierea făcută de camera de recurs, este în măsură să determine, pe baza elementelor de fapt și de drept astfel cum acestea sunt stabilite, care este decizia pe care camera de recurs era obligată să o adopte (Hotărârea Edwin/OAPI, punctul 67 de mai sus, punctul 72).
69 Or, nu aceasta este situația în prezenta cauză. Astfel, eroarea metodologică săvârșită la aprecierea similitudinii produselor și serviciilor prezentată la punctul 29 și următoarele prin neluarea în considerare în mod adecvat a complementarității lor are drept consecință faptul că Tribunalul va trebui să procedeze la o apreciere cu privire la care camera respectivă nu s‑a pronunțat încă. În plus, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 43 și următoarelor, o similitudine, chiar redusă, trebuie să fie recunoscută între anumite produse și servicii în cauză, ceea ce înseamnă că, în speță, camera de recurs ar fi trebuit să procedeze la o analiză a similitudinii între mărcile în cauză și la o analiză globală a riscului de confuzie, ceea ce a omis să facă.
70 Prin urmare, este necesar să se respingă concluziile reclamantei prin care solicită Tribunalului să respingă înregistrarea mărcii comunitare, chiar dacă acestea trebuie interpretate ca fiind o cerere de modificare.
Cu privire la cheltuielile de judecată
71 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
72 Întrucât OAPI a căzut în pretenții în mod substanțial, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu concluziile reclamantei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 17 februarie 2011 (cauza R 1073/2010‑2).
2) Respinge în rest acțiunea.
3) Obligă OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
Azizi | Frimodt Nielsen | Buttigieg |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 14 mai 2013.
Semnături