ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

20 iulie 2009

Cauza F‑86/07

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Hărțuire morală – Solicitarea unei anchete – Inadmisibilitate vădită – Acțiune în mod vădit nefondată”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Marcuccio solicită, în esență, anularea deciziei Comisiei de respingere a cererii sale având ca obiect efectuarea unei anchete privind hărțuirea morală pe care ar fi suferit‑o în perioada în care a fost repartizat în cadrul Delegației Comisiei din Angola și obligarea Comisiei să îi acorde despăgubiri ca urmare a prejudiciului rezultat din această pretinsă hărțuire morală

Decizia: Respinge acțiunea, în parte ca vădit inadmisibilă și în parte ca vădit nefondată. Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Act pregătitor – Raport al Biroului de investigații și disciplină – Inadmisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Obligația de asistență care incumbă administrației – Conținut

(Statutul funcționarilor, art. 24)

1.      În domeniul acțiunilor formulate de funcționari, actele pregătitoare ale unei decizii finale nu sunt acte care lezează și nu pot fi, așadar, atacate decât pe cale incidentă, în cadrul unei acțiuni formulate împotriva actelor anulabile. Dacă anumite măsuri cu caracter strict pregătitor pot leza funcționarul în măsura în care pot influența conținutul unui act atacabil ulterior, aceste măsuri nu pot face obiectul unei acțiuni independente și trebuie să fie contestate prin intermediul unei acțiuni îndreptate împotriva acestui act.

Întrucât raportul Biroului de investigații și disciplină nu reprezintă decât o măsură pregătitoare a unei decizii finale pe care autoritatea împuternicită să facă numiri ar fi trebuit să o adopte într‑un caz specific, capetele de cerere având ca obiect anularea raportului menționat trebuie să fie respinse ca vădit inadmisibile.

(a se vedea punctele 39 și 40)

Trimitere la:

Curte: 7 aprilie 1965, Weighardt/Comisia, 11/64, Rec., p. 365, 383; 11 iulie 1968, Van Eick/Comisia, 35/67, Rec., p. 481, 500; 14 februarie 1989, Bossi/Comisia, 346/87, Rec., p. 303, punctul 23

Tribunalul de Primă Instanță: 6 aprilie 2006, Camós Grau/Comisia, T‑309/03, Rec., p. II‑1173, punctele 46-58

2.      În temeiul obligației de asistență care îi revine, administrația trebuie, în prezența unui incident incompatibil cu ordinea și cu liniștea serviciului, să intervină cu toată energia necesară și să răspundă cu rapiditatea și cu solicitudinea impuse de împrejurările din speță pentru stabilirea faptelor și pentru adoptarea, în cunoștință de cauză, a măsurilor adecvate. În această privință, este suficient ca funcționarul care solicită protecția instituției sale să prezinte un început de probă cu privire la realitatea atacurilor al căror obiect afirmă că este. În prezența unor astfel de elemente, revine instituției în cauză sarcina de a adopta măsurile adecvate, în special procedând la o anchetă pentru a stabili faptele aflate la originea plângerii, în colaborare cu autorul acesteia.

(a se vedea punctul 47)

Trimitere la:

Curte: 26 ianuarie 1989, Koutchoumoff/Comisia, 224/87, Rec., p. 99, punctele 15 și 16

Tribunalul Funcției Publice: 17 octombrie 2007, Mascheroni/Comisia, F‑63/06, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 36