ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

19 decembrie 2013

Cauza T‑32/13 P

Mario Paulo da Silva Tenreiro

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Recrutare – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Numire în postul de director al Direcției A «Justiție civilă» din cadrul Direcției generale «Justiție» a Comisiei – Respingerea candidaturii reclamantului – Numirea unui alt candidat – Abuz de putere – Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit neîntemeiat”

Obiectul:      Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 14 noiembrie 2012, da Silva Tenreiro/Comisia (F‑120/11), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul. Domnul Mario Paulo da Silva Tenreiro suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul ordonanței

Acțiune în anulare – Motive – Abuz de putere – Noțiune

Noțiunea de abuz de putere are un conținut precis, care se referă la exercitarea de către o autoritate administrativă a competenței sale într‑un alt scop decât cel în care i‑a fost conferită. O decizie reprezintă un abuz de putere numai dacă rezultă din indicii obiective, pertinente și concordante că a fost adoptată în scopul de a atinge alte obiective decât cele declarate. În această privință, nu este suficient ca o persoană să invoce anumite fapte în susținerea pretențiilor sale, ci trebuie de asemenea ca aceasta să prezinte indicii suficient de precise, de obiective și de concordante, de natură să susțină veridicitatea acestor pretenții sau, cel puțin, caracterul plauzibil al acestora, în caz contrar nefiind posibilă repunerea în discuție a exactității materiale a afirmațiilor instituției în cauză. Astfel, aprecierea globală a indiciilor privind un abuz de putere nu se poate baza pe simple susțineri, pe indicii insuficient de precise sau care nu sunt nici obiective, nici pertinente.

(a se vedea punctele 31-33)

Trimitere la:

Tribunal 5 iulie 2000, Samper/Parlamentul, T‑111/99, RecFP p. I‑A‑135 și II‑611, punctul 64; Tribunal 2 decembrie 2008, Karatzoglou/AER, T‑471/04, RepFP, p. I‑A‑2‑79 și II‑A‑2‑485, punctul 49; Tribunal 5 octombrie 2009, de Brito Sequeira Carvalho/Comisia, T‑40/07 P și T‑62/07 P, RepFP, p. I‑B‑1‑89 și II‑B‑1‑551, punctele 172 și 173