Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 3 martie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de Primera Instancia n° 38 de Barcelona- Spania) – Marc Gómez del Moral Guasch/Bankia SA
(Cauza C-125/18)1
(Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Directiva 93/13/CEE – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Contract de împrumut ipotecar – Rată variabilă a dobânzii – Indice de referință aplicat împrumuturilor ipotecare ale caselor de economii – Indice care decurge dintr-un act cu putere de lege sau dintr-un act administrativ – Introducere unilaterală de către profesionist a unei asemenea clauze – Controlul transparenței exercitat de instanța națională – Consecințele constatării caracterului abuziv al clauzei)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Juzgado de Primera Instancia n° 38 de Barcelona
Părțile din procedura principală
Reclamant: Marc Gómez del Moral Guasch
Pârâtă: Bankia SA
Dispozitivul
Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că intră în domeniul de aplicare al acestei directive clauza dintr-un contract de împrumut ipotecar încheiat între un consumator și un profesionist, care prevede că rata dobânzii aplicabile împrumutului se bazează pe unul dintre indicii de referință oficiali prevăzuți de reglementarea națională care pot fi aplicați de instituțiile de credit împrumuturilor ipotecare, atunci când această reglementare nu prevede nici aplicarea imperativă a acestui indice, independent de alegerea părților, nici aplicarea supletivă a acestuia, în lipsa unui acord diferit între aceleași părți.
Directiva 93/13, în special articolul 4 alineatul (2) și articolul 8 din aceasta, trebuie interpretată în sensul că o instanță a unui stat membru este obligată să controleze caracterul clar și inteligibil al unei clauze contractuale privind obiectul principal al contractului, independent de transpunerea articolului 4 alineatul (2) din această directivă în ordinea juridică a acestui stat membru.
Directiva 93/13, în special articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 din aceasta, trebuie interpretată în sensul că, pentru a respecta cerința de transparență a unei clauze contractuale prin care se stabilește o rată variabilă a dobânzii în cadrul unui contract de împrumut ipotecar, această clauză trebuie nu numai să fie inteligibilă pe plan formal și gramatical, ci și să permită ca un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, să fie în măsură să înțeleagă funcționarea concretă a modului de calcul al acestei rate și să evalueze, astfel, pe baza unor criterii precise și inteligibile, consecințele economice, potențial semnificative, care rezultă dintr-o asemenea clauză privind obligațiile sale financiare. Constituie elemente deosebit de pertinente pentru aprecierea pe care instanța națională trebuie să o efectueze în această privință, pe de o parte, împrejurarea că elementele principale referitoare la calcularea acestei rate sunt ușor accesibile oricărei persoane care intenționează să contracteze un împrumut ipotecar, ca urmare a publicării modului de calcul al ratei respective, precum și, pe de altă parte, furnizarea de informații cu privire la evoluția trecută a indicelui pe baza căruia se calculează aceeași rată.
Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13, trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca, în cazul nulității unei clauze contractuale abuzive prin care se stabilește un indice de referință pentru calcularea dobânzilor variabile ale unui împrumut, instanța națională să substituie acest indice cu un indiciu legal, aplicabil în lipsa unui acord contrar al părților la contract, în măsura în care contractul de împrumut ipotecar în cauză nu poate continua să existe în cazul eliminării clauzei abuzive menționate, iar anularea în ansamblu a acestui contract ar expune consumatorul la consecințe deosebit de prejudiciabile.
____________
1 JO C 152, 30.4.2018.