Language of document : ECLI:EU:F:2015:154

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

16 decembrie 2015

Cauza F‑118/14

Wolfgang Bärwinkel

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică – Funcționari – Reforma statutului – Norme tranzitorii privind încadrarea în posturile‑tip – Articolul 30 alineatul (3) din anexa XIII la statut – Noțiunea de act care lezează – Decizie de recunoaștere a exercitării de către anumiți funcționari a unor responsabilități speciale – Neincludere a numelui reclamantului în prima listă de 34 de funcționari recunoscuți ca având responsabilități speciale – Cerințe aferente etapei precontencioase – Lipsa reclamației în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut – Articolul 81 din Regulamentul de procedură”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Bärwinkel solicită, în esență, anularea Deciziei nr. 6/14 a Secretarului general al Consiliului Uniunii Europene din 1 ianuarie 2014 referitoare la clasarea funcționarilor de gradul AD 9-AD 14 cărora li s‑au încredințat responsabilități speciale în posturi de tip „șef de unitate sau echivalent” sau „consilier sau echivalent” anterior datei de 31 decembrie 2015 și a deciziei Secretarului general al Consiliului din 13 ianuarie 2014 prin care 34 de funcționari din cadrul acestei instituții sunt clasați în postul‑tip „șef de unitate sau echivalent” în conformitate cu Decizia nr. 6/14

Decizia:      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Act cu aplicabilitate generală – Acțiune a unui funcționar împotriva deciziei unei instituții privind dispozițiile de punere în aplicare a articolului 30 alineatul (3) din anexa XIII la statut – Inadmisibilitate

[Statutul funcționarilor, art. 90 și 91 și anexa XIII, art. 30 alin. (3)]

2.      Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Refuzul înscrierii în lista funcționarilor recunoscuți ca exercitând responsabilități speciale în cadrul unei instituții – Neînscriere care rezultă dintr‑o modificare a statutului având ca efect plafonarea carierelor administratorilor de gradul AD 12 – Excludere

[Statutul funcționarilor, art. 45 și art. 90 alin. (1) și anexa XIII, art. 30 alin. (3)]

3.      Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Decizie de recunoaștere a exercitării de către anumiți funcționari a unor responsabilități speciale – Reclamație îndreptată împotriva neînscrierii persoanei interesate în lista funcționarilor recunoscuți astfel – Inadmisibilitate

[art. 336 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 45, 90 și 91 alin. (1) și anexa XIII, art. 30 alin. (2)-(4)]

1.      Având în vedere că un funcționar sau un agent nu este abilitat să acționeze în interesul legii sau al instituțiilor și nu poate invoca, în susținerea unei acțiuni, decât obiecțiuni care sunt de natură personală, concluziile având ca obiect anularea unei decizii a unei dispoziții privind dispozițiile de punere în aplicare a articolului 30 alineatul (3) din anexa XIII la statut, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1023/2013, trebuie să fie respinse ca fiind vădit inadmisibile, independent de faptul că funcționarul sau agentul respectiv a intenționat să conteste această decizie în reclamația sa și că autoritatea împuternicită să facă numiri a respins respectiva reclamație pe fond.

Astfel, respectiva decizie este un act cu aplicabilitate generală și nu conține o luare de poziție definitivă a administrației cu privire la situația individuală a persoanei interesate. În consecință, această decizie nu constituie o decizie care să o afecteze în mod direct și individual.

(a se vedea punctele 40 și 41)

Trimitere la:

Curte: Ordonanța din 8 martie 2007, Strack/Comisia, C‑237/06 P, EU:C:2007:156, punctul 64

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea din 21 iulie 1998, Mellett/Curtea de Justiție, T‑66/96 și T‑221/97, EU:T:1998:187, punctul 83, și Hotărârea din 29 noiembrie 2006, Agne‑Dapper și alții/Comisia și alții, T‑35/05, T‑61/05, T‑107/05, T‑108/05 și T‑139/05, EU:T:2006:365, punctul 56

2.      În ceea ce privește decizia administrației de a încadra anumiți funcționari din această instituție în postul‑tip „șef de unitate sau echivalent” introdus prin Regulamentul nr. 1023/2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, în aplicarea unei decizii interne privind dispozițiile de punere în aplicare a articolului 30 alineatul (3) din anexa XIII la statut, astfel cum a fost modificat prin regulamentul menționat, în măsura în care lista funcționarilor pe care o întocmește nu conține numele unui funcționar cu gradul AD 13, decizia respectivă nu poate fi considerată ca fiind o decizie a autorității împuternicite să facă numiri prin care se refuză a se acorda acestuia beneficiul regimului derogatoriu al articolului 30 alineatul (3) din anexa XIII la noul statut sau o deciziei a respectivei autorități care a afectat eligibilitatea în privința carierei a funcționarului în cauză, privându‑l de posibilitatea de a fi promovat în gradul AD 14 sub incidența statutului modificat.

O asemenea concluzie este coroborată, pe de o parte, cu faptul că, în cazul unui act cu caracter general menit să fie pus în aplicare prin intermediul unei serii de decizii individuale care afectează numeroși funcționari din cadrul unei instituții, neaplicarea acestei măsuri de ordin general la un caz particular nu poate fi considerată ca fiind o decizie, chiar și implicită, de respingere precum cea prevăzută la articolul 90 alineatul (1) din statut.

Pe de altă parte, în materie de promovare, un funcționar al cărui nume nu figurează pe lista anuală a funcționarilor promovați poate introduce o reclamație îndreptată direct împotriva acestei liste, deoarece, ca urmare a obligației autorității împuternicite să facă numiri de a proceda în fiecare an la un exercițiu de promovare, neincluderea numelui unui funcționar în această listă unică înseamnă că autoritatea respectivă, care este obligată să procedeze la o analiză comparativă a meritelor ansamblului funcționarilor săi, a refuzat să promoveze persoana interesată pentru exercițiul de promovare în cauză, ceea ce echivalează cu o apreciere definitivă a autorității respective cu privire la situația acestuia.

Cu toate acestea, alta este situația regimului derogatoriu de la articolul 30 alineatul (3) din anexa XIII la statutul modificat care, de altfel, se dovedește a facultativ și nu necesită o analiză comparativă a meritelor precum cea prevăzută la articolul 45 din statut. Astfel, în primul rând, prin faptul că în această dispoziție se recurge la termenii „poate fi încadrat”, legiuitorul Uniunii a conferit fiecărei autorități împuternicite să facă numiri doar posibilitatea de a face sau de a nu face uz de acest regim derogatoriu, limitând în același timp posibilitatea de a exercita această posibilitate în timp, din moment ce decizia sau deciziile autorității împuternicite să facă numiri trebuie să intervină înaintea datei de 31 decembrie 2015, precum și ca număr, din moment ce poate beneficia numai un număr de funcționari corespunzător unui procentaj de 5 % din numărul funcționarilor din grupa de funcții AD aflați în activitate la 31 decembrie 2013.

În al doilea rând, utilizarea în cadrul deciziei interne privind dispozițiile de punere în aplicare a articolului 30 alineatul (3) din anexa XIII la statutul modificat a termenilor „poate identifica”, „poate încadra” și „la orice moment între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2015” indică în mod clar că autoritatea împuternicită să facă numiri nu hotărâse, în cadrul acestei decizii, să impună obligația de a face uz de regimul derogatoriu de la articolul 30 alineatul (3) din anexa XIII din noul statut și nici să procedeze astfel prin intermediul unei decizii unice de încadrare.

(a se vedea punctele 47-51)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea din 16 octombrie 1980, Hochstrass/Curtea de Justiție, 147/79, EU:C:1980:238, punctul 3

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea din 19 octombrie 2006, Buendía Sierra/Comisia, T‑311/04, EU:T:2006:329, punctul 108 și jurisprudența citată

3.      În ceea ce privește regimul derogatoriu în materia de promovare a administratorilor cu gradul AD 12 sau cu un grad mai mare prevăzut la articolul 30 alineatul (3) din anexa XIII la statut, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1023/2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, în cazul în care un funcționar dorea să obțină beneficiul regimului menționat, avea obligația nu de a formula o reclamație împotriva neînscrierii sale în lista funcționarilor care beneficiază de regimul menționat și care sunt încadrați în postul‑tip „șef de unitate sau echivalent”, ci de a formula o cerere în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut adresată autorității împuternicite să facă numiri, cerere care trebuia formulată, în orice caz, înainte de expirarea termenului prevăzut prin această dispoziție, și anume la 31 decembrie 2015.

Astfel, această posibilitate de încadrare derogatorie, prevăzută la articolul 30 alineatul (3) anexa XIII la statutul modificat poate fi utilizată până la 31 decembrie 2015. În plus, spre deosebire de încadrarea obligatorie prevăzută la articolul 30 alineatul (2) din anexa XIII la statutul modificat, această posibilitate de încadrare derogatorie nu este legată de posturile și de funcțiile funcționarilor, astfel cum au fost ocupate și, respectiv, exercitate la data de 31 decembrie 2013, ci, dimpotrivă, este legată de responsabilitățile, care trebuie să fie „speciale”, astfel cum sunt exercitate la data la care autoritatea împuternicită să facă numiri face uz de această posibilitate, cu sublinierea că, în temeiul alineatului (4) al articolului 30 din anexa XIII la statutul modificat, în cazul unei schimbări a funcțiilor corespunzătoare altui post‑tip, această încadrare facultativă nu mai este valabilă.

(a se vedea punctele 55 și 56)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța din 16 iulie 2015, FG/Comisia, F‑20/15, EU:F:2015:93, punctele 31 și 66