Language of document : ECLI:EU:C:2010:80

Cauza C‑310/08

London Borough of Harrow

împotriva

Nimco Hassan Ibrahim

și

Secretary of State for the Home Department

[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)]

„Libera circulație a persoanelor – Dreptul de ședere al unui resortisant al unui stat terț, care este soțul unui resortisant al unui stat membru, și al copiilor acestora, ei înșiși resortisanți ai unui stat membru – Încetarea activității salariate a resortisantului unui stat membru urmată de plecarea sa din statul membru gazdă – Înscrierea copiilor într‑o instituție de învățământ – Lipsa mijloacelor de subzistență – Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 – Articolul 12 – Directiva 2004/38/CE”

Sumarul hotărârii

1.        Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Drept de acces al copiilor unui lucrător la sistemul de învățământ organizat de statul membru gazdă – Drept de ședere pentru a urma cursurile în sistemul de învățământ general

(Regulamentul nr. 1612/68 al Consiliului, art. 12)

2.        Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Dreptul de ședere al membrilor familiei – Copiii unui resortisant al unui stat membru care lucrează sau a lucrat în statul membru gazdă – Părinte în îngrijirea căruia se află în fapt acești copii

(Regulamentul nr. 1612/68 al Consiliului, art. 10 și 12; Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului)

1.        Copiii unui cetățean al Uniunii Europene care s‑au stabilit într‑un stat membru atunci când părintele lor își exercita dreptul de ședere în calitate de lucrător migrant în acest stat membru au dreptul să rămână în acest stat pentru a urma cursurile în sistemul de învățământ general, conform articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității. Faptul că părinții acestor copii au divorțat între timp, precum și că numai unul dintre părinți este cetățean al Uniunii și că acest părinte nu mai este lucrător migrant în statul membru gazdă nu are niciun efect în această privință.

(a se vedea punctul 29)

2.        Copiii unui resortisant al unui stat membru care lucrează sau a lucrat în statul membru gazdă și părintele în îngrijirea căruia se află în fapt aceștia se pot prevala în acest din urmă stat de un drept de ședere numai în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 1612/68 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2434/92, fără ca un astfel de drept să fie supus condiției ca aceștia să dispună de suficiente resurse și să dețină asigurări medicale complete în acest stat.

Astfel, dreptul pe care articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 îl recunoaște copilului unui lucrător migrant de a continua școala, în cele mai bune condiții, în statul membru gazdă presupune în mod obligatoriu ca respectivul copil să aibă dreptul de a fi însoțit de persoana care asigură în fapt îngrijirea sa și, prin urmare, ca această persoană să fie în măsură să locuiască împreună cu el în statul membru respectiv pe durata studiilor. Aplicarea articolului menționat trebuie să fie realizată în mod autonom față de dispozițiile dreptului Uniunii care reglementează condițiile de exercitare a dreptului de ședere în alt stat membru. O astfel de autonomie a articolului 12 în raport cu articolul 10 din același regulament a trebuie să subziste în relație cu dispozițiile Directivei 2004/38 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221, 68/360, 72/194, 73/148, 75/34, 75/35, 90/364, 90/365 și 93/96. O soluție contrară ar fi de natură să compromită obiectivul integrării familiei lucrătorului migrant în societatea din statul membru gazdă, astfel cum prevede al cincilea considerent al Regulamentului nr. 1612/68. Pentru ca o astfel de integrare să poată reuși, copilul unui lucrător, resortisant al unui stat membru, trebuie să aibă în mod necesar posibilitatea de a merge la școală și de a face studii în statul membru gazdă și, după caz, de a le finaliza cu succes.

În ceea ce privește condiția ca persoanele interesate să dispună de suficiente resurse și să dețină asigurări medicale complete în statul membru gazdă, aceasta nu figurează la articolul 12 din Regulamentul nr. 1612/68 care nu poate fi interpretat în mod restrictiv și, în orice caz, nici să fie lipsit de efectul său util. Nici Directiva 2004/38 nu subordonează, în anumite situații, dreptul de ședere în statul membru gazdă al copiilor care își continuă studiile și al părintelui în îngrijirea căruia se află în fapt copiii condiției ca aceștia din urmă să dispună de suficiente resurse și să dețină asigurări medicale complete.

(a se vedea punctele 31, 42, 43, 52, 56 și 59 și dispozitivul)