ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

5 mai 2011

Cauza T‑402/09 P

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Reglementare privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională ale funcționarilor Comunităților Europene – Procedura de recunoaștere a originii profesionale a unei boli – Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”

Obiectul: Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 20 iulie 2009, Marcuccio/Comisia (F‑86/07, RepFP, p. I‑A‑1‑271 și II‑A‑1‑1467), prin care se urmărește anularea acestei ordonanțe

Decizia: Respinge recursul în parte ca vădit inadmisibil și în parte ca vădit nefondat. Îl obligă pe domnul Luigi Marcuccio să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cadrul recursului.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Acțiune – Acțiune în despăgubire – Cerere de anulare a deciziei precontencioase de respingere a cererii de despăgubiri

(Statutul funcționarilor, art. 90 și art. 91)

2.      Funcționari – Hărțuire morală – Noțiune – Comportament prin care, din punct de vedere obiectiv, se urmărește discreditarea persoanei interesate sau degradarea condițiilor sale de muncă

[Statutul funcționarilor, art. 12a alin. (3)]

3.      Funcționari – Hărțuire morală – Sarcina probei – Obligația persoanei interesate de a prezenta un început de probă

[Statutul funcționarilor, art. 12a alin. (3)]

4.      Recurs – Motive – Controlul exercitat de Tribunal cu privire la aprecierea probelor efectuată de Tribunalul Funcției Publice – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

(Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11)

5.      Recurs – Motive – Controlul exercitat de Tribunal cu privire la aprecierea informațiilor – Excludere

[art. 256 alin. (2) TFUE]

1.      În materie de funcție publică, respingerea implicită a unei cereri de despăgubire introduse la autoritatea împuternicită să facă numiri are drept efect exclusiv să permită părții care susține că a suferit un prejudiciu să sesizeze instanța Uniunii cu o cerere introductivă de despăgubire, fără a afecta soluția pronunțată de Tribunalul Funcției Publice cu privire la inadmisibilitatea cererii de anulare a acestei respingeri.

(a se vedea punctul 23)

Trimitere la:

Tribunal: 6 martie 2001, Ojha/Comisia, T‑77/99, RecFP, p. I‑A‑61 și II‑293, punctul 68

2.      Constituie hărțuire morală comportamentul prin care, din punct de vedere obiectiv, se urmărește discreditarea persoanei interesate sau degradarea condițiilor sale de muncă.

(a se vedea punctul 35)

Trimitere la:

Tribunal: 16 mai 2006, Magone/Comisia, T‑73/05, RecFP, p. I‑A‑2‑107 și II‑A‑2‑485, punctul 79

3.      Funcționarul care pretinde că a fost victima unei hărțuiri morale trebuie să prezinte un început de probă cu privire la această hărțuire.

(a se vedea punctul 39)

4.      În temeiul articolului 11 din anexa I la Statutul Curții de Justiție, recursul la Tribunal se limitează la chestiuni de drept. În consecință, Tribunalul Funcției Publice este singurul competent să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile aflate la dosar, și să aprecieze aceste fapte. Constatarea faptelor nu constituie, așadar, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă prezentate în fața Tribunalului Funcției Publice, o chestiune de drept supusă, ca atare, controlului instanței de recurs.

(a se vedea punctul 43)

Trimitere la:

Curte: 2 octombrie 2001, BEI/Hautem, C‑449/99 P, Rec., p. I‑6733, punctul 44; 5 iunie 2003, O’Hannrachain/Parlamentul European, C‑121/01 P, Rec., p. I‑5539, punctul 35; 27 aprilie 2006, L/Comisia, C‑230/05 P, RecFP, p. I‑B‑2‑7 și II‑B‑2‑45, punctul 45

5.      În calitate de primă instanță și în ceea ce privește cererile de măsuri de organizare a procedurii sau de cercetare judecătorească formulate de o parte la un litigiu, numai Tribunalul Funcției Publice este competent să se pronunțe asupra eventualei necesități de a completa informațiile de care dispune în legătură cu cauzele cu care este sesizat.

(a se vedea punctul 50)

Trimitere la:

Curte: 10 iulie 2001, Ismeri Europa/Curtea de Conturi, C‑315/99 P, Rec., p. I‑5281, punctul 19