Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Nacional (Spania) la 4 martie 2022 – Procedură penală împotriva lui Juan

(Cauza C-164/22)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Nacional

Partea din procedura principală

Juan

Cealaltă parte: Ministerio Fiscal

Întrebările preliminare

Există în prezenta cauză o situație de „bis in idem”, în sensul articolului 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și al articolului 54 din Convenția de punere în aplicare a acordului Schengen, pentru motivul că este vorba despre aceeași situație de fapt, ținând seama de întinderea pe care jurisprudența europeană o conferă acestei noțiuni, sau, dimpotrivă, această apreciere intră în sarcina instanței de trimitere, în conformitate cu principiile enunțate în prezenta decizie, printre care necesitatea unei contopiri a pedepselor și stabilirea unei limite de pedeapsă în conformitate cu criteriul proporționalității, pentru motivul că este vorba despre o infracțiune unică și continuată?

În ipoteza în care se consideră că nu există o situație de „bis in idem”, pentru motivul că nu există o identitate deplină între fapte, conform criteriilor enunțate în prezenta decizie:

Având în vedere circumstanțele din prezenta cauză, limitările aduse efectelor hotărârilor pronunțate în alte state membre ale Uniunii, prevăzute în mod expres la articolul 14 alineatul 2 din Ley Orgánica 7/2014 de 12 de noviembre, sobre intercambio de información de antecedentes penales y consideración de resoluciones judiciales penales en la Unión Europea, de transposición de la normativa europea [Legea organică nr. 7/2014 din 12 noiembrie 2014 privind schimbul de informații cu privire la cazierul judiciar și luarea în considerare a hotărârilor judecătorești în materie penală în Uniunea Europeană și de transpunere a reglementării europene] sunt compatibile cu Decizia-cadru 2008/675/JAI1 a Consiliului din 24 iulie 2008 privind luarea în considerare a condamnărilor între statele membre ale Uniunii Europene în cadrul unui nou proces penal, precum și cu articolul 45 și cu articolul 49 alineatul (3) din cartă și cu principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în cadrul Uniunii?

Inexistența în dreptul spaniol a unei proceduri sau a unui mecanism care să permită recunoașterea hotărârilor pronunțate de instanțele din alte state membre ale Uniunii, precum și contopirea și adaptarea sau limitarea pedepselor, astfel încât să se garanteze proporționalitatea acestora, într o situație în care o hotărâre străină care trebuie să fie executată în Spania și care se raportează la fapte care prezintă o legătură de continuitate sau de conexitate pe plan infracțional cu alte fapte judecate în Spania și în privința cărora a fost de asemenea pronunțată o hotărâre de condamnare, este contrară articolului 45 și articolului 49 alineatul (3) din cartă, coroborate cu articolul 4 alineatul (6) din Decizia-cadru 2002/584/JAI1 din 13 iunie 2002 și cu articolul 8 alineatele (1) și (2) din Decizia-cadru 2008/909/JAI2 a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană și, în general, principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești pe teritoriul Uniunii Europene?

____________

1     Decizia Cadru 2008/675/JAI a Consiliului din 24 iulie 2008 privind luarea în considerare a condamnărilor în statele membre ale Uniunii Europene în cadrul unui nou proces penal (JO 2008, L 220, p. 32).

1     Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Declarații ale anumitor state membre cu privire la adoptarea deciziei‑cadru (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).

1     Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (JO 2008, L 327, p. 27).