Cauza T‑419/14

The Goldman Sachs Group, Inc.

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a cablurilor electrice – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE – Încălcare unică și continuă – Imputabilitatea încălcării – Prezumție – Eroare de apreciere – Prezumția de nevinovăție – Securitate juridică – Principiul răspunderii personale – Competență de fond”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 12 iulie 2018

1.      Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în totalitate sau în cvasitotalitate de aceasta – Societate‑mamă care se află într‑o situație analogă – Societate‑mamă care are posibilitatea să exercite toate drepturile de vot asociate acțiunilor filialei sale

[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

2.      Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în totalitate sau în cvasitotalitate de aceasta – Obligații în materia probelor ale societății care dorește să răstoarne această prezumție – Elemente insuficiente pentru răsturnarea prezumției

(art. 101 TFUE)

3.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Trimitere generală la elementele prezentate în cuprinsul unui prim motiv în susținerea unui al doilea motiv – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art.76 lit. (d)]

4.      Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Exercitare a unei influențe decisive asupra comportamentului filialei care poate fi dedusă dintr‑o serie de indicii referitoare la legăturile economice, organizatorice și juridice cu societatea sa mamă – Control jurisdicțional – Întindere

[art. 101 alin. (1) TFUE]

5.      Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Exercitare a unei influențe decisive asupra comportamentului filialei care poate fi dedusă dintr‑o serie de indicii referitoare la legăturile economice, organizatorice și juridice cu societatea sa mamă – Împrejurări care permit atestarea existenței unei influențe decisive – Control efectiv al consiliului de administrație al filialei – Primire regulată de informații privind strategia comercială a filialei – Comportament al unui proprietar industrial

[art. 101 alin. (1) TFUE]

6.      Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în totalitate sau în cvasitotalitate de aceasta – Caracter refragabil – Societate‑mamă care se comportă ca un simplu investitor financiar

[art. 101 alin. (1) TFUE]

7.      Concurență – Amenzi – Decizie de aplicare a unor amenzi – Obligația de motivare – Conținut – Indicarea motivelor care au determinat Comisia să stabilească în sarcina unei societăți‑mamă răspunderea în solidar pentru plata amenzii aplicate filialelor sale

(art. 296 TFUE)

8.      Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în totalitate sau în cvasitotalitate de aceasta – Încălcarea principiului răspunderii personale – Inexistență – Încălcarea prezumției de nevinovăție – Inexistență

(art. 101 TFUE)

9.      Concurență – Amenzi – Răspundere solidară pentru plată – Obligația Comisiei de a determina cotele‑părți ale codebitorilor solidari – Inexistență

[art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2)]

10.    Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Acces la dosar – Întindere

[art. 101 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (1)]

11.    Concurență – Procedură administrativă – Obligațiile Comisiei – Respectarea unui termen rezonabil – Anularea, din cauza duratei excesive a procedurii, a deciziei prin care se constată o încălcare – Condiție – Atingere adusă dreptului la apărare al întreprinderilor în cauză – Apreciere în raport cu întreaga procedură – Inexistență

[art. 101 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (1); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului]

12.    Concurență – Amenzi – Răspundere solidară pentru plată – Întindere – Imputarea comportamentului ilicit al filialei societății‑mamă a acesteia – Efecte în privința societății‑mamă în cazul anulării sau al reformării deciziei Comisiei

[art. 101 alin. (1) TFUE]

1.      În cazul particular în care o societate‑mamă deține integral capitalul filialei sale care a săvârșit o încălcare a normelor de concurență ale Uniunii, pe de o parte, această societate‑mamă poate exercita o influență decisivă asupra comportamentului acestei filiale și, pe de altă parte, există o prezumție refragabilă potrivit căreia societatea‑mamă respectivă exercită în mod efectiv o influență decisivă asupra comportamentului filialei sale. În aceste condiții, societatea‑mamă poate fi considerată răspunzătoare în solidar pentru plata amenzii aplicate filialei sale, cu excepția cazului în care societatea‑mamă, căreia îi revine obligația de a răsturna această prezumție, prezintă elemente de probă suficiente de natură să demonstreze că filiala sa se comportă în mod autonom pe piață.

Comisia are dreptul să recurgă la prezumția exercitării efective a unei influențe decisive atunci când societatea‑mamă se află într‑o situație analogă celei a unui proprietar exclusiv, în ceea ce privește puterea sa de a exercita o influență decisivă asupra comportamentului filialei sale. O asemenea situație există atunci când o societate‑mamă deține toate drepturile de vot asociate acțiunilor filialei sale, în special în combinație cu o participație larg majoritară la capitalul acelei filiale, astfel încât societatea‑mamă este în măsură să stabilească strategia economică și comercială a filialei, cu toate că nu deține integral sau cvasiintegral capitalul social al acesteia din urmă.

Desigur, nu se poate exclude ca, în anumite cazuri, acționarii minoritari care nu dispun de drepturi de vot asociate acțiunilor acestei filiale să poată exercita în privința sa unele drepturi care le permit eventual să aibă de asemenea o influență asupra comportamentului aceleiași filiale. Totuși, în aceste împrejurări, societatea‑mamă poate în acest caz să răstoarne prezumția exercitării efective a unei influențe decisive prezentând elemente de probă susceptibile să demonstreze că nu stabilește politica comercială a filialei în cauză pe piață.

(a se vedea punctele 44, 45, 49, 50 și 52)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 69-75 și 77)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 76)

4.      Comportamentul unei filiale poate fi imputat societății‑mamă în special atunci când, deși are personalitate juridică distinctă, această filială nu își decide în mod autonom comportamentul pe piață, ci aplică în esență instrucțiunile care îi sunt date de societatea‑mamă, având în vedere mai ales legăturile organizatorice, economice și juridice care unesc cele două entități juridice. Pentru a verifica dacă o filială își stabilește în mod autonom comportamentul pe piață, trebuie să se ia în considerare ansamblul elementelor relevante referitoare la legăturile economice, organizatorice și juridice care unesc această filială cu societatea‑mamă, care pot varia în funcție de fiecare caz în parte și, în consecință, nu pot face obiectul unei enumerări exhaustive. În această privință, Comisia nu se poate limita să constate că societatea‑mamă este în măsură să exercite o influență decisivă asupra comportamentului filialei, ci trebuie să verifice și dacă această influență a fost exercitată efectiv.

În ceea ce privește controlul jurisdicțional al unei decizii a Comisiei prin care se impută comportamentul ilicit al unei filiale societății‑mamă, Tribunalul trebuie să se limiteze, în temeiul articolului 263 TFUE, la un control de legalitate a deciziei atacate pe baza motivării acestui act. În consecință, exercitarea efectivă a unei prerogative de conducere a societății‑mamă asupra filialei acesteia trebuie apreciată de Tribunal doar în funcție de elementele de probă reunite de Comisie în decizia care stabilește în sarcina societății‑mamă răspunderea pentru încălcare.

(a se vedea punctele 81, 82, 84 și 85)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 89-119 și 125-142)

6.      Stabilirea în sarcina societății‑mamă a răspunderii pentru încălcarea săvârșită de filiala sa nu este aplicabilă simplilor investitori financiari, și anume cazul unui investitor care deține participații într‑o societate în scopul realizării unui profit financiar, dar care se abține de la orice implicare în administrarea și în controlul acesteia. Totuși, faptul de a fi „simplu investitor financiar” nu constituie un criteriu juridic, ci, dimpotrivă, un exemplu al unei împrejurări în care o societate‑mamă are libertatea să combată prezumția exercitării efective a unei influențe decisive.

(a se vedea punctul 151)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 175-182)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 187-191)

9.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 199-206)

10.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 212-215 și 228-234)

11.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 238-253)

12.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 263-271)