Cauza T‑745/20
Symphony Environmental Technologies plc
și
Symphony Environmental Ltd
împotriva
Parlamentului European și alții
Hotărârea Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 31 ianuarie 2024
„Răspundere extracontractuală – Mediu – Directiva (UE) 2019/904 – Interdicție de introducere pe piață a produselor fabricate din plastic oxodegradabil – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Absența unei distincții între produsele fabricate din plastic oxodegradabil și produsele fabricate din plastic oxobiodegradabil – Evaluarea impactului – Egalitate de tratament – Proporționalitate”
1. Procedură jurisdicțională – Publicare a deciziilor – Obligația instanței Uniunii de a asigura un just echilibru între publicarea deciziilor și dreptul la protecția datelor personale și a secretului comercial – Cerere de omitere a unor date din domeniul public – Respingere
(art. 15 TFUE)
(a se vedea punctele 20, 22 și 23)
2. Acțiune în despăgubire – Autonomie în raport cu acțiunile în anulare și în constatarea abținerii de a acționa – Întindere
(art. 263 al patrulea paragraf, art. 268 și art. 340 al doilea paragraf TFUE)
(a se vedea punctul 31)
3. Acțiune în despăgubire – Obiect – Repararea prejudiciului pretins suferit ca urmare a unei dispoziții care figurează într‑o directivă adoptată de Parlament și de Consiliu – Acțiune îndreptată și împotriva Comisiei – Excepție de inadmisibilitate invocată de Comisie având în vedere rolul său în procesul legislativ – Lipsa incidenței asupra aprecierii admisibilității acțiunii îndreptate împotriva Comisiei
(art. 268 și 294 TFUE; Directiva 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 5)
(a se vedea punctele 32-38)
4. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii – Încălcare săvârșită de legiuitorul Uniunii în domeniul mediului – Cerința unei nerespectări vădite și grave a limitelor largii puteri de apreciere a respectivului legiuitor în acest domeniu – Control jurisdicțional – Întindere
(art. 191 și 192 și art. 340 al doilea paragraf TFUE)
(a se vedea punctele 39-43, 114, 115 și 250)
5. Mediu – Reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului – Directiva 2019/904 – Interdicție de introducere pe piață a produselor fabricate din plastic oxodegradabil – Obligația instituțiilor Uniunii de a adopta această interdicție în conformitate cu procedura de restricționare prevăzută de Regulamentul REACH – Inexistență – Obligația de a aștepta finalizarea unei proceduri de restricționare în curs în fața Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) – Inexistență
[art. 14 alin. (1), art. 16 alin. (1) și art. 17 alin. (2) TUE; articolul 289 TFUE; Regulamentul nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 68-73; Directiva 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 5)
(a se vedea punctele 50-55 și 59-65)
6. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Aprecierea legalității unui act al Uniunii în raport cu un alt act de același rang normativ – Act neadoptat în aplicarea acestui din urmă act – Lipsa unei dispoziții care să prevadă supremația unui act asupra celuilalt – Inadmisibilitatea aprecierii
[art. 289 alin. (1) și (3), art. 294 și art. 340 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului; Directiva 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului)
(a se vedea punctele 66-70)
7. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Normă de drept care conferă drepturi particularilor – Noțiune – Dispoziții care prevăd o consultare publică cu privire la introducerea de noi restricții privind producerea, utilizarea sau introducerea pe piață a unei substanțe chimice – Excludere
[Regulamentul nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 69 alin. (6) lit. (a) și art. 71 alin. (1)]
(a se vedea punctele 73-77)
8. Acte ale instituțiilor – Procedură de elaborare – Evaluarea impactului prevăzută de un acord interinstituțional între Parlament, Consiliu și Comisie – Obligația de actualizare a acestei evaluări pentru procesul legislativ – Inexistență
[art. 192 alin. (1) TFUE; Directiva 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului]
(a se vedea punctele 87-92)
9. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii – Cerința unei nerespectări vădite și grave de către instituții a limitelor puterii lor de apreciere – Interdicție de introducere pe piață a produselor fabricate din plastic oxodegradabil – Interdicție aplicabilă produselor fabricate din plastic care conține un aditiv prooxidant – Interdicție întemeiată pe o evaluare științifică exhaustivă a riscurilor prezentate de acest tip de plastic – Lipsa unei încălcări suficient de grave
[Directiva 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (15) și art. 5]
(a se vedea punctele 116-120, 127-151, 201-209, 217-226, 234-241 și 249)
10. Mediu – Reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului – Directiva 2019/904 – Interdicție de introducere pe piață a produselor fabricate din plastic oxodegradabil – Interdicție aplicabilă produselor fabricate din plastic care conține un aditiv prooxidant – Încălcarea principiului proporționalității – Lipsă
[art. 5 alin (4) TUE; Directiva 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 5]
(a se vedea punctele 254, 255, 258, 259, 262-269, 273, 274, 276, 278 și 279)
11. Mediu – Reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului – Directiva 2019/904 – Interdicție de introducere pe piață a produselor fabricate din plastic oxodegradabil – Interdicție aplicabilă produselor fabricate din plastic care conține un aditiv prooxidant – Interdicție care nu se aplică produselor fabricate din plastic convențional sau comercializat ca fiind compostabil – Situații necomparabile – Încălcarea principiului egalității de tratament – Lipsă
(Directiva 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 5)
(a se vedea punctele 287-294, 300-304 și 306-308)
12. Mediu – Reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului – Directiva 2019/904 – Interdicție de introducere pe piață a produselor fabricate din plastic oxodegradabil – Interdicție aplicabilă produselor fabricate din plastic care conține un aditiv prooxidant – Restrângerea libertății de a desfășura o activitate comercială și a drepturilor de proprietate intelectuală ale societăților implicate în fabricarea și comercializarea unui astfel de aditiv – Admisibilitate – Condiții
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 16, art. 17 alin. (2) și art. 52 alin. (1); Directiva 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 5]
(a se vedea punctele 315-320 și 325)
13. Mediu – Reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului – Directiva 2019/904 – Interdicție de introducere pe piață a produselor fabricate din plastic oxodegradabil – Interdicție aplicabilă produselor fabricate din plastic care conține un aditiv prooxidant – Încălcarea dreptului de proprietate al societăților implicate în introducerea pe piață a unui astfel de aditiv – Lipsă
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17)
(a se vedea punctele 322 și 323)
14. Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale – Dreptul la bună administrare – Inaplicabilitate în cazul procesului de elaborare a unui act legislativ
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41)
(a se vedea punctul 332)
Rezumat
Sesizată cu o acțiune în răspundere extracontractuală, Camera întâi extinsă a Tribunalului constată că interdicția introducerii pe piață a produselor fabricate din plastic oxodegradabil, prevăzută la articolul 5 din Directiva 2019/904(1), este conformă cu articolul 191 TFUE, care prevede o serie de obiective, de principii și de criterii pe care legiuitorul Uniunii trebuie să le respecte în cadrul punerii în aplicare a politicii de mediu, precum și cu principiile proporționalității și egalității de tratament.
Reclamantele, Symphony Environmental Technologies plc și Symphony Environmental Ltd, stabilite în Regatul Unit, au ca obiect de activitate dezvoltarea, producția și comercializarea anumitor produse din plastic specializate, precum și a aditivilor și a preamestecurilor(2) utilizate la fabricarea acestor produse.
Unul dintre preamestecurile produse de reclamante conține un aditiv prooxidant care, în opinia lor, ar permite plasticului în care a fost încorporat să se biodegradeze mult mai rapid decât plasticul oxodegradabil(3). Prin urmare, plasticul care conține un astfel de aditiv, pe care ele îl califică drept oxobiodegradabil, ar trebui distins de plasticul oxodegradabil.
Prin acțiunea formulată, reclamantele solicită astfel repararea prejudiciului pe care consideră că l‑au suferit ca urmare a interdicției introducerii pe piață a produselor fabricate din plastic oxodegradabil, prevăzută la articolul 5 din Directiva 2019/904, în măsura în care interdicția menționată se aplică plasticului oxobiodegradabil.
Aprecierea Tribunalului
Cu titlu introductiv, Tribunalul amintește că angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii este subordonată îndeplinirii a trei condiții cumulative, și anume încălcarea suficient de gravă a unei norme de drept care are ca obiect conferirea de drepturi particularilor, caracterul real al prejudiciului și existența unei legături de cauzalitate între pretinsa încălcare și prejudiciul suferit de părțile vătămate.
În ceea ce privește prima dintre aceste condiții, Tribunalul precizează că, în contextul speței, o eventuală încălcare suficient de gravă a normelor de drept în cauză trebuie să se întemeieze pe o nerespectare vădită și gravă a limitelor puterii largi de apreciere de care dispune legiuitorul Uniunii în exercitarea competențelor în domeniul mediului în temeiul articolelor 191 și 192 TFUE. Astfel, exercitarea acestei puteri discreționare implică, pe de o parte, necesitatea ca legiuitorul Uniunii să anticipeze și să evalueze evoluțiile ecologice, științifice, tehnice și economice cu caracter complex și incert și, pe de altă parte, evaluarea comparativă și arbitrajul efectuat de acest legiuitor între diferitele obiective, principii și interese prevăzute la articolul 191 TFUE.
În speță, în cadrul articolului 191 TFUE, Tribunalul consideră, mai întâi, că Parlamentul, Consiliul și Comisia (denumite în continuare „cele trei instituții în cauză”) nu au săvârșit o eroare vădită de apreciere prin adoptarea interdicției de introducere pe piață a produselor fabricate din plastic care conține un aditiv prooxidant(4), din moment ce dispuneau de o evaluare științifică cât mai exhaustivă posibil a riscurilor pe care le prezintă acest tip de plastic pentru mediu și pentru sănătatea umană. Potrivit Directivei 2019/904(5), această interdicție este justificată de faptul că acest plastic nu se biodegradează în mod corespunzător, nu este compostabil, afectează în mod negativ reciclarea materialelor plastice convenționale și nu aduce beneficii de mediu dovedite.
În primul rând, în ceea ce privește afirmația potrivit căreia plasticul care conține un aditiv prooxidant nu se biodegradează în mod corespunzător, studiile științifice aflate la dispoziția celor trei instituții în cauză cu ocazia elaborării și a adoptării Directivei 2019/904 arată că nivelul de biodegradare atins de acest plastic este scăzut, chiar inexistent, în aer liber, într‑un depozit de deșeuri sau în mediul marin. Potrivit studiilor menționate, doar în cadrul experiențelor efectuate în laborator a fost obținută o biodegradare satisfăcătoare, dar niciodată în condiții reale. Or, condițiile de mediu sunt variabile și fac dificilă estimarea termenului și a gradului de fragmentare necesare pentru ca biodegradarea acestui tip de plastic să se poată produce.
În al doilea rând, din datele științifice disponibile în cursul procedurii legislative reiese că plasticul care conține un aditiv prooxidant nu se pretează la nicio formă de compostare(6). Astfel, plasticul în cauză nu respectă diferitele standarde privind compostarea industrială sau domestică și nici pe cele aplicabile ambalajelor recuperabile prin compostare, din moment ce biodegradarea sa durează prea mult, iar fragmentele de plastic generate de proces pot dăuna calității compostului sau chiar se pot răspândi în mediu. În plus, împrejurarea că o anumită rată de biodegradare a fost obținută în laborator nu dovedește că aceeași rată va fi obținută, în același termen, în condiții reale.
În al treilea rând, în ceea ce privește afirmația potrivit căreia plasticul care conține un aditiv prooxidant afectează în mod negativ reciclarea materialelor plastice convenționale, din studiile științifice pe care cele trei instituții în cauză afirmă că s‑au bazat cu ocazia adoptării Directivei 2019/904 reiese că tehnologiile disponibile în prezent nu permit întreprinderilor de reprelucrare să identifice și să izoleze plasticul care conține un aditiv prooxidant de alte tipuri de plastic, astfel încât acesta va fi în mod necesar reciclat cu plasticul convențional. Or, prezența aditivilor prooxidanți în materialul reciclat va accelera degradarea acestuia și va avea astfel impact negativ asupra posibilității de comercializare a plasticului reciclat, asupra calității și a prețului acestuia. În această privință, deși utilizarea unor compuși stabilizatori ar permite, în anumite cazuri, evitarea unei deteriorări a calității plasticului reciclat, ar fi totuși dificil să se determine cantitatea de stabilizatori necesară, aceasta depinzând de concentrația și de tipul de aditiv prooxidant utilizat.
În al patrulea rând, informațiile disponibile la momentul adoptării Directivei 2019/904 nu indică niciun avantaj de mediu dovedit al plasticului care conține un aditiv prooxidant.
În continuare, după ce a amintit larga putere de apreciere de care dispune legiuitorul Uniunii pentru a determina natura și întinderea măsurilor care trebuie adoptate într‑un cadru tehnic complex și cu caracter evolutiv, Tribunalul constată că interdicția introducerii pe piață a produselor fabricate din plastic care conține un aditiv prooxidant nu încalcă principiul proporționalității. Pe de o parte, această interdicție este aptă să realizeze obiectivul de protecție a mediului și a sănătății umane urmărit de Directiva 2019/904, date fiind riscurile prezentate de plasticul care conține un aditiv prooxidant. Pe de altă parte, interdicția în cauză nu depășește limitele a ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv, niciuna dintre alternativele propuse de reclamante nefiind în măsură să asigure realizarea sa. Această interdicție nu poate fi considerată disproporționată nici ca urmare a faptului că nu este însoțită de o perioadă de tranziție, având în vedere în special utilizările care nu sunt complexe ale plasticului vizat. Tribunalul reiterează, în plus, importanța protecției sănătății umane și a mediului, care este de natură să justifice consecințe economice negative, chiar considerabile, pentru anumiți operatori.
În sfârșit, cele trei instituții în cauză nu au încălcat principiul egalității de tratament prin faptul că au interzis introducerea pe piață a produselor fabricate din plastic care conține un aditiv prooxidant, dar nu și pe cea a produselor fabricate din plastic convențional, cu câteva excepții, și nici pe cea a produselor fabricate din plastic comercializat ca fiind „compostabil”.
În primul rând, produsele fabricate din plastic care conține un aditiv prooxidant nu pot fi considerate ca fiind într‑o situație comparabilă cu cea a produselor fabricate din plastic convențional, a căror introducere pe piață nu este interzisă de Directiva 2019/904, cu excepția a nouă produse de unică folosință. Pe de o parte, pe baza evaluării științifice a riscurilor care era disponibilă înainte de adoptarea Directivei 2019/904, nu se poate exclude ca plasticul care conține un aditiv prooxidant să fie, cel puțin sub anumite aspecte care au legătură, printre altele, cu reciclarea și cu biodegradarea sa în depozitul de deșeuri, mai problematic decât plasticul convențional. În această privință, fragmentarea mai rapidă a plasticului care conține un aditiv prooxidant în raport cu plasticul convențional ar putea avea un impact negativ sporit asupra mediului, întrucât aceasta se concentrează pe o perioadă mai scurtă. Pe de altă parte, trebuie să se țină seama de obiectivul Directivei 2019/904, care este, printre altele, prevenirea și reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului și a sănătății umane, concentrând eforturile acolo unde acestea sunt cele mai necesare. În lumina acestui obiectiv, aceste două tipuri de plastic nu pot fi considerate ca fiind într‑o situație comparabilă. În ceea ce privește produsele de unică folosință fabricate din plastic convențional a căror introducere pe piață este interzisă de Directiva 2019/904(7), acestea nu pot, având în vedere obiectivul directivei, să fie considerate ca fiind într‑o situație comparabilă cu cea a produselor fabricate din plastic care conține un aditiv prooxidant.
În al doilea rând, nici produsele fabricate din plastic care conține un aditiv prooxidant și cele fabricate din plastic comercializat ca fiind „compostabil” nu se află într‑o situație comparabilă. Pe de o parte, cele trei instituții în cauză au putut considera fără a săvârși o eroare vădită de apreciere că există un risc ca plasticul care conține un aditiv prooxidant să nu fie compostabil și, pe de altă parte, produsele din plastic comercializat ca fiind „compostabil” nu intră nici în obiectul, nici în obiectivul Directivei 2019/904.
Având în vedere în special aceste considerații, Tribunalul respinge acțiunea reclamantelor în totalitate.