Cauza T‑47/12

Intesa Sanpaolo SpA

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative EQUITER – Marca comunitară verbală anterioară EQUINET – Motiv relativ de refuz – Utilizare serioasă a mărcii anterioare – Articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Obligația de motivare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 27 martie 2014

1.      Marcă comunitară – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare parțială – Incidență

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 42 alin. (2)]

2.      Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Motivarea deciziilor – Articolul 75 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009 – Domeniu de aplicare identic cu cel al articolului 296 TFUE

(art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 75 prima teză)

1.      O procedură de opoziție întemeiată pe articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară are ca obiect să permită Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) să aprecieze existența unui risc de confuzie, care, în caz de similitudine între mărcile aflate în conflict, presupune o examinare a similitudinii între produsele sau serviciile pe care le desemnează aceste mărci. În acest context, în cazul în care marca comunitară anterioară nu a fost utilizată decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, aceasta nu se consideră înregistrată, în sensul examinării opoziției, decât pentru acea parte a produselor sau serviciilor, conform articolului 42 alineatul (2) ultima teză din Regulamentul nr. 207/2009. În același context, camera de recurs trebuie să aprecieze de asemenea, în cazul în care dovada utilizării se face doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile dintr‑o categorie pentru care este înregistrată marca anterioară și pe care se întemeiază opoziția, dacă această categorie include subcategorii autonome în care s‑ar încadra produsele și serviciile pentru care s‑a demonstrat utilizarea, astfel încât să trebuiască să se considere că a fost făcută dovada numai pentru această subcategorie de produse sau servicii sau dacă, în schimb, astfel de subcategorii nu sunt de conceput.

În consecință, misiunea care constă în a aprecia dacă o marcă invocată în susținerea unei opoziții a făcut obiectul unei utilizări serioase în sensul articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 are două componente indisociabile. Prima urmărește să stabilească dacă marca în cauză a făcut obiectul unei utilizări serioase în Uniune, chiar într‑o formă care diferă prin elemente care nu afectează totuși caracterul distinctiv al acestei mărci în forma în care a fost înregistrată. A doua urmărește să determine care sunt produsele sau serviciile pentru care este înregistrată marca anterioară și pe care se întemeiază opoziția, care sunt vizate de utilizarea serioasă demonstrată.

(a se vedea punctele 20 și 21)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 24)