Cauza T‑389/21
Landesbank Baden‑Württemberg
împotriva
Comitetului unic de rezoluție
Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 20 decembrie 2023
„Uniune economică și monetară – Uniune bancară – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Decizia SRB privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 – Obligația de motivare – Protecție jurisdicțională efectivă – Egalitate de tratament – Principiul proporționalității – Marja de apreciere a SRB – Excepție de nelegalitate – Marja de apreciere a Comisiei – Limitarea în timp a efectelor hotărârii”
1. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Întindere – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Principiul contradictorialității – Excepții – Principiul general al protecției secretului comercial – Evaluare comparativă – Admisibilitate
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului; Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 4-7 și art. 9 și anexa I)
(a se vedea punctele 37-42 și 45-49)
2. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Securitate juridică – Reglementare a Uniunii – Cerințe de claritate și de precizie – Limite
(a se vedea punctele 64-67)
3. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Securitate juridică – Reglementare a Uniunii – Cerință de claritate și de previzibilitate – Regulamentul delegat 2015/63 al Comisiei de completare a Directivei 2014/59 în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției – Acordarea unei marje de apreciere Comitetului unic de rezoluție (SRB) în ceea ce privește metodologia de calcul al contribuțiilor ex ante – Condiții – Definire cu o claritate suficientă a limitelor și a modalităților de exercitare a unei asemenea competențe
[Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 6 alin. (5)-(7) și art. 7 alin. (4)]
(a se vedea punctele 87-90 și 92)
4. Instituțiile Uniunii Europene – Exercitarea competențelor – Competență de a adopta acte delegate conferită Comisiei – Întindere – Aprecieri și evaluări complexe – Marjă largă de apreciere – Directiva 2014/59 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții – Stabilirea criteriilor de adaptare a contribuțiilor ex ante – Control jurisdicțional – Limite
[art. 290, Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (41); Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului]
(a se vedea punctele 105, 107, 112 și 162)
5. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Lipsa necesității de a menționa în această decizie toate elementele care permit să se verifice exactitatea calculului contribuției – Evaluare comparativă a obligației de motivare și a principiului general al protecției secretului comercial al instituțiilor în cauză – Legalitatea dispozițiilor Regulamentului 2015/63 privind metoda de calcul al contribuțiilor ex ante la FUR – Principiul respectării secretului comercial – Obligația SRB de a publica și de a transmite instituțiilor în cauză, într-o formă agregată și anonimizată, informațiile referitoare la instituții pentru calcularea contribuției ex ante
(art. 296 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului; Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 4-7 și art. 9 și anexa I)
(a se vedea punctele 261-272, 292 și 294)
6. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Furnizare de către autor a unor explicații privind motivele actului în curs de procedură în fața instanței Uniunii – Condiții – Inexistența unor contradicții și obligația de coerență a explicațiilor cu motivele menționate
(art. 296 al doilea paragraf TFUE)
(a se vedea punctele 329 și 330)
7. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Obligația SRB de a comunica instituțiilor în cauză metodologia de calcul al acestor contribuții și metodologia de determinare a cuantumului nivelului‑țintă anual
(art. 296 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 4; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului; Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 4-7 și 9 și anexa I)
(a se vedea punctele 332 și 333)
8. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Motivare care se întemeiază exclusiv pe alte acte juridice, cum ar fi decizii intermediare, care precizează și completează anumite aspecte ale stabilirii contribuțiilor menționate – Nepublicarea sau necomunicarea acestor alte acte instituțiilor – Nelegalitate
(art. 296 al doilea paragraf TFUE)
(a se vedea punctele 442 și 447)
Rezumat
Landesbank Baden‑Württemberg (denumită în continuare „reclamanta”) este o instituție de credit de drept public cu sediul în Germania. Aceasta face parte dintr‑un sistem instituțional de protecție (denumit în continuare „SIP”) al Sparkassen‑Finanzgruppe (grupul financiar al caselor de economii, Germania).
La 14 aprilie 2021, Comitetul unic de rezoluție (SRB) a adoptat o decizie în care a stabilit(1) contribuțiile ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție (denumit în continuare „FUR”) ale instituțiilor bancare, printre care și reclamanta (denumită în continuare „decizia atacată”)(2).
Sesizat cu o acțiune în anulare împotriva deciziei atacate, Tribunalul se pronunță cu privire la mai multe probleme inedite în ceea ce privește calculul contribuțiilor ex ante la FUR și cu privire la diverse excepții de nelegalitate împotriva Regulamentului delegat 2015/63(3), pe care le respinge în totalitate.
Hotărârea are un caracter novator în ansamblul său. Tribunalul solicită anularea deciziei atacate pentru încălcarea obligației de motivare care revine SRB.
Aprecierea Tribunalului
Într‑o primă etapă, Tribunalul respinge toate excepțiile de nelegalitate invocate de reclamantă.
În special, în primul rând, acesta respinge încălcarea principiului securității juridice a pilonului de risc „indicatori de risc suplimentari care urmează să fie determinați de [SRB]”.
Se reamintește că, potrivit articolelor 6 și 7 din Regulamentul delegat 2015/63, revine SRB sarcina de a ajusta contribuția anuală de bază a instituțiilor ținând seama de patru piloni de risc, fiecare pilon fiind compus din indicatori de risc care, la rândul lor, pot fi alcătuiți din subindicatori de risc.
Primul articol acordă o marjă de apreciere SRB în ceea ce privește modul în care acesta trebuie „să țină seama”, atunci când determină acești indicatori de risc, „de probabilitatea ca instituția în cauză să intre în rezoluție și de probabilitatea ulterioară de utilizare a mecanismului de finanțare a rezoluției în cazul în care instituția este supusă rezoluției”.
Astfel, în ceea ce privește primul indicator de risc, care face parte din pilonul de risc „indicatori de risc suplimentari care urmează să fie determinați de către [SRB]” și care se referă la activitățile de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumentele financiare derivate, complexitate și posibilitate de rezoluție a unei instituții, SRB trebuie să țină seama de mai mulți subindicatori la determinarea acestuia, dintre care unii pot conduce la creșterea profilului de risc al instituției în cauză, iar alții la scăderea acestuia. Or, respectivii subindicatori de risc nu conțin precizări privind punerea în aplicare a comparației pe care o implică.
Referitor la indicatorul de risc SIP, SRB dispune de o marjă de apreciere în ceea ce privește respectarea condițiilor legate, pe de o parte, de adecvarea fondurilor necesare pentru finanțarea instituției în cauză și, pe de altă parte, de gradul de securitate juridică sau contractuală cu privire la aceste fonduri. Situația este aceeași în ceea ce privește ponderarea diferiților indicatori de risc în cadrul pilonului de risc IV(4), pentru a determina ponderarea diferiților subindicatori de risc ce compun acești indicatori de risc, care trebuie luați în considerare(5).
Tribunalul examinează, așadar, dacă articolul 6 alineatele (5)-(7) și articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul delegat 2015/63 pot fi considerate dispoziții care definesc cu o claritate suficientă întinderea și modalitățile de exercitare ale puterii de apreciere conferite SRB, având în vedere scopul legitim urmărit, astfel încât să ofere o protecție adecvată împotriva arbitrariului, iar justițiabilii să poată înlătura cu suficientă certitudine eventuale îndoieli privind domeniul de aplicare sau sensul dispozițiilor menționate.
În speță, în primul rând, Tribunalul arată că reglementarea aplicabilă prevede rezultatul care trebuie atins, potrivit căruia mijloacele financiare disponibile în FUR trebuie să atingă nivelul‑țintă final la sfârșitul perioadei inițiale de opt ani calculate de la 1 ianuarie 2016 (denumită în continuare „perioada inițială”), precum și o metodă pentru atingerea acestui rezultat, ceea ce reduce impactul puterii de apreciere pe care SRB o exercită la determinarea contribuțiilor ex ante. Pe de o parte, cuantumul contribuției ex ante a fiecărei instituții depinde de cuantumul nivelului‑țintă anual care este stabilit de SRB pe baza estimării cuantumului care corespunde, la 31 decembrie 2023, a cel puțin 1 % din depozitele acoperite în toate statele membre participante la mecanismul unic de rezoluție (MUR)(6). Pe de altă parte, contribuția ex ante a fiecărei instituții este determinată printre altele pe baza contribuției anuale de bază care este calculată pornind de la cuantumurile pasivelor nete ale instituțiilor în cauză. Or, SRB nu exercită nicio putere de apreciere în ceea ce privește determinarea acestor cuantumuri. În plus, instituția în cauză are cunoștință de valoarea pasivelor sale nete și poate avea acces la valoarea totală a pasivelor nete ale celorlalte instituții.
În al doilea rând, indicatorii de risc a căror lipsă de claritate este contestată de reclamantă și în legătură cu care SRB exercită o anumită putere de apreciere nu influențează profilul de risc al instituției decât la un nivel care se situează sub 20 %. În plus, impactul acestor indicatori asupra cuantumului final al contribuției ex ante este redus în și mai mare măsură de faptul că SRB nu exercită nicio putere de apreciere cu privire la determinarea cuantumului contribuției anuale de bază și că ajustarea acestei contribuții la profilul de risc al unei instituții este limitată în mod clar într‑un interval predefinit cuprins între 0,8 și 1,5(7).
Tribunalul concluzionează că întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere conferite SRB(8) nu pot fi considerate ca fiind insuficient delimitate sau definite cu o claritate insuficientă, având în vedere scopul legitim urmărit, și, prin urmare, nu se poate considera că nu oferă o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât reclamanta este un operator diligent care poate, atunci când recurge, dacă este nevoie, la serviciile unui consilier juridic și economic, să prevadă în mod suficient de precis metodologia de calcul și amploarea contribuției sale ex ante.
În al doilea rând, Tribunalul respinge excepția de nelegalitate întemeiată pe faptul că o diferențiere a instituțiilor care aparțin aceluiași SIP pe baza indicatorului de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate[, complexitate] și posibilitate de rezoluție” ar fi în contradicție cu tratamentul omogen și coerent al tuturor membrilor unui astfel de SIP, care ar fi impus de Directiva 2014/59(9) și de Regulamentul nr. 575/2013(10). Astfel, după ce a constatat că, atunci când mai multe instituții fac parte din același SIP, instituțiilor cărora li se atribuie o pondere mai mare referitoare la indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente derivate[, complexitate] și posibilitate de rezoluție” în raport cu alți membri ai acestui SIP li se poate atribui o pondere mai favorabilă în cadrul indicatorului de risc SIP în raport cu acești alți membri, Tribunalul arată că, în ceea ce privește Directiva 2014/59, nu se prevede că, atunci când a adoptat Regulamentul delegat 2015/63, Comisia trebuia să atribuie aceeași pondere tuturor instituțiilor care fac parte din același SIP. În plus, Comisia dispune de o largă putere de apreciere în ceea ce privește metodologia de adaptare a contribuțiilor anuale de bază. Or, mai întâi, Comisia și SRB au explicat, fără ca reclamanta să fi prezentat elemente pentru a contesta afirmațiile lor, că membrii unui SIP nu dispun de dreptul necondiționat de a primi din partea unui astfel de SIP un sprijin necondiționat, apoi, intrarea în dificultate a unei instituții cu un bilanț larg și complex ar putea epuiza în întregime fondurile unui astfel de SIP și, în sfârșit, indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate[, complexitate] și posibilitate de rezoluție” permite să se aprecieze dacă o instituție dispune de un bilanț larg și complex. În ceea ce privește Regulamentul nr. 575/2013, articolul 113 alineatul (7) din acesta definește condițiile de autorizare a SIP, iar nu calculul contribuțiilor ex ante și nu interzice operarea unei diferențieri între instituțiile care sunt membre ale aceluiași SIP în scopul calculării contribuțiilor ex ante. În plus, această dispoziție nu merge până la a impune ca un SIP să dispună de resurse suficiente pentru a evita rezoluția tuturor membrilor săi, inclusiv a tuturor instituțiilor de dimensiuni mari.
În al treilea rând, Tribunalul respinge excepția de nelegalitate întemeiată pe încălcarea principiului egalității de tratament. Acesta reamintește că natura specifică a contribuțiilor ex ante constă în a garanta, într‑o logică de ordin asiguratoriu, că sectorul financiar procură resurse financiare suficiente MUR pentru ca acesta să își poată îndeplini funcțiile, încurajând în același timp adoptarea de către instituțiile în cauză a unor moduri de funcționare mai puțin riscante. Prin urmare, nu toate unitățile care aparțin unui SIP se află în mod necesar și ca urmare a simplului fapt al acestei apartenențe într‑o situație comparabilă. Astfel, mai întâi, membrii unui SIP nu dispun de dreptul necondiționat de a primi sprijin din partea SIP care ar acoperi toate angajamentele lor. În continuare, intrarea în dificultate a unei instituții cu un bilanț amplu și complex ar putea epuiza în întregime fondurile unui SIP, spre deosebire de intrarea în dificultate a unor instituții care au bilanțuri mai reduse și mai simple. În sfârșit, indicatorul de risc „activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate[, complexitate] și posibilitate de rezoluție” constituie un criteriu obiectiv pentru a evalua care instituții se află, în ceea ce privește un astfel de risc, într‑o situație comparabilă.
În al patrulea rând, Tribunalul respinge excepția de nelegalitate întemeiată pe încălcarea mai multor norme de rang superior. În acest sens, Tribunalul arată că, din moment ce trebuie luate în considerare obiectivele MUR și în special pe cel privind încurajarea instituțiilor să adopte modalități de funcționare mai puțin riscante, metodologia denumită binning („regrupare”), care constă în repartizarea unor instituții în același bin („interval”), deși au valori considerabil diferite unele față de altele pentru același indicator de risc, nu încalcă principiul proporționalității, întrucât aceste instituții au caracteristici diferite în ceea ce privește gradul de risc măsurat de acest indicator. Deși aceste instituții sunt tratate în mod egal, tratamentul respectiv este justificat în mod corespunzător în măsura în care, pe de o parte, se află în legătură cu obiectivul admisibil urmărit în mod legal, care constă în stabilirea unor norme generale care pot fi aplicate cu ușurință și ușor de controlat de către autoritățile competente, și întrucât, pe de altă parte, având în vedere marja largă de apreciere de care beneficiază Comisia, metoda binning în discuție permite atingerea obiectivului urmărit, nu depășește limitele a ceea ce este necesar pentru realizarea sa și nu se poate considera că produce un inconvenient disproporționat.
În al cincilea rând, Tribunalul respinge excepția de nelegalitate întemeiată pe încălcarea unei „cerințe a calculării contribuțiilor în funcție de risc” în măsura în care articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 ar fi afectat de o eroare vădită de apreciere, pentru motivul că această dispoziție ar împiedica SRB să adapteze în mod adecvat contribuțiile anuale de bază la profilul de risc real al instituțiilor. În temeiul acestui articol, intitulat „Dispoziții tranzitorii”, un indicator de risc nu se aplică cât timp informațiile solicitate în cadrul unui indicator de risc specific menționat în anexa II la acest regulament delegat nu fac parte din cerințele de raportare în scopuri de supraveghere prevăzute la articolul 14 din acesta. Regulamentul delegat 2015/63 a fost adoptat în temeiul articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59, care obligă Comisia să țină seama de toate elementele enumerate la literele (a)-(h) ale acestei dispoziții pentru a preciza noțiunea de „ajustare a contribuțiilor proporțional cu profilul de risc al instituțiilor”.
Cu toate acestea, având în vedere marja largă de apreciere de care beneficiază Comisia în ceea ce privește punerea în aplicare a acestei dispoziții, aceasta poate implica necesitatea de a prevedea perioade tranzitorii. Or, articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 instituie o asemenea perioadă care conferă SRB, cu titlu tranzitoriu, competența de a nu aplica unele dintre aceste elemente, care sunt reflectate în indicatorii de risc prevăzuți de acest regulament delegat.
În plus, justificarea perioadei tranzitorii prevăzute de această dispoziție este strâns legată de caracterul progresiv al procesului de stabilire a cerințelor prudențiale și a cerințelor de informare corespunzătoare. În acest context, articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul delegat 2015/63 urmărește să evite impunerea, dacă este cazul, a unor sarcini disproporționate sau discriminatorii instituțiilor la calcularea contribuțiilor ex ante tocmai ca urmare a acestei puneri în aplicare progresive a cerințelor prudențiale și a cerințelor de informare aferente acestora.
În sfârșit, deși această excepție poate conduce la o situație în care anumiți indicatori de risc rămân neaplicați pe toată perioada inițială, pe de o parte, o asemenea consecință este rezultatul naturii progresive a punerii în aplicare a cerințelor prudențiale și, pe de altă parte, indicatorii de risc menționați au vocația de a se aplica și după perioada inițială.
Într‑o a doua etapă, Tribunalul examinează motivele privind legalitatea deciziei atacate și admite motivele întemeiate pe vicii de motivare ale acesteia din urmă în ceea ce privește determinarea nivelului‑țintă anual.
În ceea ce privește acest din urmă motiv, care este de ordine publică, cu titlu introductiv, Tribunalul amintește mai întâi că, în conformitate cu legislația aplicabilă, la sfârșitul perioadei inițiale, mijloacele financiare disponibile în FUR trebuie să atingă nivelul‑țintă final, care corespunde a cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor acoperite ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante la MUR. În continuare, în perioada inițială, contribuțiile ex ante trebuie repartizate cât mai uniform posibil în timp până la atingerea nivelului‑țintă final. Pe de altă parte, anual, contribuțiile datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante la MUR nu depășesc 12,5 % din nivelul‑țintă final. În plus, în ceea ce privește metoda de calculare a contribuțiilor ex ante, SRB stabilește cuantumul acestora pe baza nivelului‑țintă anual, având în vedere nivelul‑țintă final și pe baza cuantumului mediu, calculat trimestrial, al depozitelor acoperite în anul anterior ale tuturor instituțiilor autorizate de pe teritoriul statelor membre participante la MUR. În sfârșit, SRB calculează contribuția ex ante pentru fiecare instituție pe baza nivelului‑țintă anual, care trebuie să fie stabilit prin raportare la nivelul‑țintă final și în conformitate cu metodologia prevăzută în Regulamentul delegat 2015/63.
În speță, astfel cum reiese din decizia atacată, SRB a stabilit, pentru perioada de contribuție 2021, cuantumul nivelului‑țintă anual la 11 287 677 212,56 euro. În decizia menționată, SRB a explicat în esență că nivelul‑țintă anual trebuia determinat pe baza unei analize a evoluției depozitelor acoperite în cursul anilor precedenți, a tuturor evoluțiilor pertinente ale situației economice, precum și a unei analize cu privire la indicatorii referitori la etapa ciclului de activitate și efectele pe care contribuțiile prociclice le‑ar avea asupra situației financiare a instituțiilor. SRB a considerat adecvat să stabilească un coeficient care se întemeia pe această analiză și pe mijloacele financiare disponibile pentru FUR și a aplicat acest coeficient la o optime din cuantumul mediu al depozitelor acoperite în anul 2020, pentru a obține nivelul‑țintă anual. Ulterior, acesta a prezentat demersul urmat pentru stabilirea coeficientului. Având în vedere aceste considerații, SRB a stabilit valoarea coeficientului la 1,35 %. SRB a calculat apoi cuantumul nivelului‑țintă anual, înmulțind cuantumul mediu al depozitelor acoperite în 2020 cu acest coeficient și împărțind rezultatul acestui calcul la opt.
În această privință, deși SRB este obligat să furnizeze instituțiilor, prin intermediul deciziei atacate, explicații privind metoda de determinare a nivelului‑țintă anual, aceste explicații trebuie să fie coerente cu explicațiile furnizate de SRB în cursul procedurii jurisdicționale și care privesc metodologia aplicată efectiv. Or, nu acesta este situația în speță.
Astfel, în ședință, SRB a arătat că a stabilit nivelul‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2021 urmând o metodă în patru etape, dintre care ultimele două au constat în deducerea din nivelul‑țintă final a mijloacelor financiare disponibile în cadrul FUR, în vederea calculării cuantumului care rămânea de perceput până la sfârșitul perioadei inițiale și prin împărțirea acestui din urmă cuantum la trei.
Or, Tribunalul observă că ultimele două etape ale acestui calcul nu își găsesc nicio expresie în formula matematică prezentată în decizia atacată ca aflându‑se la baza stabilirii cuantumului nivelului‑țintă anual.
Desigur, reclamanta avea cunoștință de o fișă descriptivă, publicată de SRB după adoptarea deciziei atacate, dar înainte de introducerea prezentei acțiuni, care indica cuantumul estimat al nivelului‑țintă final. Presupunând însă că reclamanta ar fi cunoscut de asemenea cuantumul mijloacelor financiare disponibile în FUR, aceste împrejurări nu erau, în sine, de natură să îi permită să înțeleagă că ultimele două etape fuseseră aplicate efectiv de SRB, cu precizarea, de altfel, a faptului că formula matematică prevăzută în decizia atacată nici măcar nu le menționa.
Neconcordanțe similare afectează de asemenea modul în care a fost stabilit coeficientul de 1,35 %, care joacă, cu toate acestea, un rol primordial în formula matematică menționată. Astfel, după cum a recunoscut SRB în ședință, acest coeficient a fost stabilit astfel încât să poată justifica rezultatul calculului cuantumului nivelului‑țintă anual, cu alte cuvinte după ce SRB a calculat acest cuantum prin aplicarea celor patru etape ale metodologiei aplicate efectiv. Or, această abordare nu reiese nicidecum din decizia atacată.
În plus, intervalul în care se situa, potrivit fișei descriptive, cuantumul nivelului‑țintă final estimat se dovedește incoerent cu intervalul ratei de creștere a depozitelor acoperite cuprins între 4 % și 7 %, care figurează în decizia atacată. În aceste condiții, reclamanta nu era în măsură să determine modul în care SRB utilizase intervalul privind rata de evoluție a acestor depozite pentru a ajunge la calculul nivelului‑țintă final estimat.
Tribunalul consideră că, în ceea ce privește determinarea nivelului‑țintă anual, metodologia aplicată efectiv de SRB, astfel cum a fost explicată în ședință, nu corespunde celei descrise în decizia atacată, astfel încât motivele reale în raport cu care a fost stabilit acest nivel‑țintă nu puteau fi identificate pe baza deciziei atacate nici de către instituții, nici de Tribunal. Decizia atacată este afectată, așadar, de vicii de motivare în ceea ce privește determinarea nivelului‑țintă anual.
După ce a respins celelalte motive de fond, examinate în interesul unei bune administrări a justiției, Tribunalul concluzionează că nemotivarea de care este afectată decizia atacată este, în sine, de natură să constituie temeiul anulării sale în măsura în care o privește pe reclamantă.
Cu toate acestea, în împrejurările speței, Tribunalul decide să mențină efectele deciziei atacate în măsura în care aceasta o privește pe reclamantă, până la intrarea în vigoare, într‑un termen rezonabil care nu poate depăși șase luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, a unei noi decizii a SRB de stabilire a contribuției ex ante la FUR a reclamantei pentru perioada de contribuție 2021.
Decizia SRB/ES/2021/22 a Comitetului unic de rezoluție din 14 aprilie 2021 privind calculul contribuțiilor ex ante pentru anul 2021 la Fondul unic de rezoluție.