Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Amsterdam (Țările de Jos) la 18 ianuarie 2024 – Stichting Right to Consumer Justice, Stichting App Stores Claims/Apple Distribution International Ltd, Apple Inc.
(Cauza C-34/24, Stichting Right to Consumer Justice și Stichting App Stores Claims)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Rechtbank Amsterdam
Părțile din procedura principală
Reclamante: Stichting Right to Consumer Justice, Stichting App Stores Claims
Pârâte: Apple Distribution International Ltd, Apple Inc.
Întrebările preliminare
Întrebarea 1 (Handlungsort)
a. Care trebuie considerat locul acțiunilor cauzatoare de prejudicii, în sensul articolului 7 punctul 2 din Regulamentul Bruxelles I bis1 , într-un caz precum cel în discuție în acest litigiu, în care presupusul abuz de poziție dominantă, în sensul articolului 102 TFUE, a fost pus în aplicare într-un stat membru prin vânzarea pe o platformă online administrată de Apple care este destinată întregului stat membru, pentru care Apple Irlanda acționează în calitate de distribuitor exclusiv și de comisionar al dezvoltatorului și reține un comision din valoarea de achiziție? Este relevant, în acest context, faptul că platforma online este, în principiu, accesibilă la nivel mondial?
b. Este important, în acest context, faptul că acest litigiu privește acțiuni care au fost introduse, în temeiul articolului 3:305a BW (Codul civil), de către o persoană juridică ce urmărește să apere, în baza unui drept propriu, interesele colective ale mai multor utilizatori care își au sediul în raza de competență a unor instanțe diferite (în Țările de Jos: arondismente) dintr-un stat membru?
c. Dacă, pe baza întrebării 1a (și/sau 1b), se desemnează nu doar una, ci mai multe instanțe naționale competente din punct de vedere teritorial în statul membru în cauză, articolul 7 punctul 2 din Regulamentul Bruxelles I bis se opune aplicării dreptului (procesual) național care permite trimiterea la o singură instanță din cadrul respectivului stat membru?
Întrebarea 2 (Erfolgsort)
a. Într-un caz precum cel în discuție, în care presupusul prejudiciu a survenit ca urmare a achiziționării de aplicații și de produse in-app pe o platformă online administrată de Apple (App Store) pentru care Apple Irlanda acționează în calitate de distribuitor exclusiv și de comisionar al dezvoltatorului și reține un comision din valoarea de achiziție (și în care a avut loc atât un pretins abuz de poziție dominantă în sensul articolului 102 TFUE, cât și o presupusă încălcare a interdicției înțelegerilor în sensul articolului 101 TFUE), și în care nu se poate stabili locul în care au avut loc aceste achiziții, numai sediul utilizatorului poate servi drept element de legătură pentru locul în care s-a produs prejudiciul, în sensul articolului 7 punctul 2 din Regulamentul Bruxelles I bis? Sau există, în această situație, și alte elemente de legătură pentru desemnarea unei instanțe competente?
b. Este important, în acest context, faptul că acest litigiu privește acțiuni care au fost introduse, în temeiul articolului 3:305a BW (Codul civil), de către o persoană juridică ce urmărește să apere, în baza unui drept propriu, interesele colective ale mai multor utilizatori care își au sediul în raza de competență a unor instanțe diferite (în Țările de Jos: arondismente) dintr-un stat membru?
c. Dacă, pe baza întrebării 2a (și/sau 2b), este desemnată o instanță națională competentă din punct de vedere teritorial în statul membru în cauză, care nu este competentă să soluționeze decât acțiunile formulate de o parte din utilizatorii din respectivul stat membru, în timp ce pentru acțiunile formulate de o altă parte a utilizatorilor sunt competente din punct de vedere teritorial alte instanțe din același stat membru, articolul 7 punctul 2 din Regulamentul Bruxelles I bis se opune aplicării dreptului (procesual) național care permite trimiterea la o singură instanță din cadrul respectivului stat membru?
____________
1 Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2012, L 351, p. 1).