HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)
25 iunie 2014(*)
„Recurs – Concurență – Regulamentul (CE) nr. 1/2003– Procedură administrativă – Inspecție – Decizie prin care se dispune o inspecție – Obligația de motivare – Indicii suficient de serioase – Piață geografică”
În cauza C‑37/13 P,
având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introdus la 24 ianuarie 2013,
Nexans SA, cu sediul în Paris (Franța),
Nexans France SAS, cu sediul în Paris,
reprezentate de M. Powell, solicitor, de J.‑P. Tran‑Thiet, avocat, de G. Forwood, barrister, și de A. Rogers, solicitor,
recurente,
cealaltă parte din procedură fiind:
Comisia Europeană, reprezentată de R. Sauer, de J. Bourke și de N. von Lingen, în calitate de agenți, cu domiciliul ales în Luxemburg,
pârâtă în primă instanță,
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul T. von Danwitz, președinte de cameră, și domnii E. Juhász, A. Rosas, D. Šváby și C. Vajda (raportor), judecători,
avocat general: doamna J. Kokott,
grefier: doamna L. Hewlett, administrator principal,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 26 februarie 2014,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 3 aprilie 2014,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin recursul formulat, Nexans SA (denumită în continuare „Nexans”) și Nexans France SAS (denumită în continuare „Nexans France”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene Nexans France și Nexans/Comisia (T‑135/09, EU:T:2012:596, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care acesta a respins în parte acțiunea lor având ca obiect anularea Deciziei C(2009) 92/1 a Comisiei din 9 ianuarie 2009, prin care Nexans și filiala sa Nexans France au fost obligate să se supună unei inspecții în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [81 CE] și [82 CE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, denumită în continuare „decizia în litigiu”), precum și a mai multor decizii adoptate în cursul acestei inspecții.
Cadrul juridic
2 Articolul 4 din Regulamentul nr. 1/2003, intitulat „Competențele Comisiei”, prevede:
„În scopul aplicării articolelor [81 CE] și [82 CE], Comisia are competențele prevăzute de prezentul regulament.”
3 Articolul 20 din acest regulament, intitulat „Competențele de inspecție ale Comisiei”, prevede:
„(1) Pentru a‑și îndeplini îndatoririle atribuite prin prezentul regulament, Comisia poate să desfășoare toate inspecțiile necesare la întreprinderi și asociațiile de întreprinderi.
[…]
(4) Întreprinderile și asociațiile de întreprinderi sunt obligate să se supună inspecțiilor dispuse de Comisie prin decizie. Decizia indică obiectul și scopul inspecției, stabilește data la care începe și indică sancțiunile prevăzute la articolele 23 și 24, precum și dreptul de a ataca decizia la Curtea de Justiție. Comisia adoptă aceste decizii după consultarea autorității de concurență a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția. […]”
Istoricul litigiului și decizia în litigiu
4 La punctele 1-5 din hotărârea atacată, Tribunalul a rezumat istoricul litigiului după cum urmează:
„1 Reclamantele, [Nexans] și filiala sa deținută integral [Nexans France], sunt două societăți franceze care își desfășoară activitatea în sectorul cablurilor electrice.
2 Prin [decizia în litigiu], Comisia Comunităților Europene a obligat Nexans și toate întreprinderile pe care aceasta le controlează direct sau indirect, inclusiv Nexans France, să se supună unei inspecții în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul [nr. 1/2003].
3 Articolul 1 din decizia [în litigiu] are următorul cuprins:
«Nexans […], precum și toate întreprinderile direct sau indirect controlate de aceasta (acestea), inclusiv Nexans France […], este obligată prin prezenta să se supună unei inspecții referitoare la eventuala [sa] (lor) participare la acorduri anticoncurențiale și/sau practici concertate contrare articolului 81 [CE] legate de furnizarea de cabluri electrice și de material asociat, inclusiv, printre altele, cablurile electrice submarine de înaltă tensiune și, în anumite cazuri, cablurile electrice subterane de înaltă tensiune, incluzând prezentarea de oferte concertate în cadrul unor proceduri de achiziții publice, alocarea clienților, precum și schimbul ilicit de informații comerciale sensibile referitoare la furnizarea acestor produse.
Inspecția se poate desfășura în orice locuri controlate de întreprindere […]
Nexans […], precum și toate întreprinderile direct sau indirect controlate de aceasta (acestea), inclusiv Nexans France […], permite funcționarilor și altor persoane împuternicite de Comisie [să] efectueze o inspecție și funcționarilor și altor persoane autorizate de autoritatea de concurență a statului membru [să] îi ajute sau numiți de acesta din urmă în acest sens să intre în toate incintele și mijloacele sale de transport în timpul programului normal de lucru. Aceasta supune inspecției registrele și alte documente privind activitatea, indiferent de suportul pe care sunt păstrate, dacă funcționarii și celelalte persoane autorizate solicită acest lucru și le permite să le examineze la fața locului ori să ia sau să obțină, sub orice formă, copii sau extrase din aceste registre și documente. Aceasta permite aplicarea de sigilii pe orice incinte destinate activității și orice registre și documente pe durata inspecției și în măsura necesară inspecției. Aceasta oferă imediat la fața locului explicații orale cu privire la obiectul și scopul inspecției la solicitarea acestor funcționari sau persoane și permite oricărui reprezentant sau membru al personalului să dea astfel de explicații. Aceasta permite înregistrarea, sub orice formă, a acestor explicații.»
4 La articolul 2 din decizia [în litigiu], Comisia precizează că inspecția poate începe la 28 ianuarie 2009. La articolul 3 din decizia menționată, aceasta arată că decizia [în litigiu] va fi notificată întreprinderii destinatare a acesteia chiar înainte de inspecție.
5 Decizia [în litigiu] este motivată după cum urmează:
«Comisia a primit informații potrivit cărora furnizorii de cabluri electrice, inclusiv întreprinderile cărora le este adresată prezenta decizie, ar participa sau ar fi participat la acorduri și/sau la practici concertate privind furnizarea de cabluri electrice și de material asociat, inclusiv, printre altele, cablurile electrice submarine de înaltă tensiune și, în anumite cazuri, cablurile electrice subterane de înaltă tensiune, incluzând prezentarea de oferte concertate în cadrul unor proceduri de achiziții publice, alocarea clienților, precum și schimbul ilicit de informații comerciale sensibile referitoare la furnizarea acestor produse.
[…]
Potrivit informațiilor primite de Comisie, [aceste] acorduri și/sau practici concertate […], care au fost puse în aplicare cel mai târziu începând din 2001, încă mai există în prezent. [Acestea] au probabil un domeniu de aplicare mondial.
Dacă se dovedește că aceste afirmații sunt întemeiate, acordurile și/sau practicile concertate descrise mai sus ar constitui încălcări foarte grave ale articolului 81 [CE].
Pentru a permite Comisiei să verifice toate faptele referitoare la acordurile și la practicile concertate prezumate și contextul în care s‑au derulat acestea, este necesară efectuarea unor inspecții în temeiul articolului 20 din Regulamentul […] nr. 1/2003.
[…]»”
Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată
5 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 7 aprilie 2009, Nexans și Nexans France au solicitat anularea deciziei în litigiu și a actelor adoptate de Comisie în cursul inspecției. În plus, acestea au cerut ca Tribunalul să dispună măsuri împotriva Comisiei în eventualitatea anulării deciziei în litigiu și a actelor adoptate de Comisie în cursul inspecției în cauză.
6 În susținerea cererii lor, recurentele au invocat un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003 și a drepturilor fundamentale, respectiv a dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil, a dreptului de a nu se autoincrimina, a prezumției de nevinovăție și a dreptului la respectarea vieții private. Prin intermediul acestui motiv, împărțit în două aspecte, recurentele au reproșat Comisiei, în primul rând, caracterul excesiv de extins și de vag al gamei produselor vizate de decizia în litigiu și, în al doilea rând, domeniul geografic de aplicare excesiv de extins al acestei decizii.
7 La punctul 94 din hotărârea atacată, Tribunalul a admis primul aspect al motivului unic în măsura în care viza alte cabluri electrice decât cele submarine și cele subterane de înaltă tensiune și materialul asociat acestor alte cabluri, după ce a concluzionat, la punctul 91 din hotărârea atacată, că Comisia nu a demonstrat că dispunea de indicii suficient de serioase pentru a dispune efectuarea unei inspecții cu privire la ansamblul cablurilor electrice și la materialul asociat acestor cabluri. Tribunalul a respins în rest primul aspect al acestui motiv.
8 În ceea ce privește al doilea aspect al motivului menționat, Tribunalul a statuat la punctele 97-99 după cum urmează:
„97 Contrar celor susținute de reclamante, prin faptul că a indicat că acordurile și/sau practicile concertate bănuite au «probabil un domeniu de aplicare mondial», Comisia a descris în mod detaliat câmpul de acțiune al înțelegerii suspectate. Precizia deciziei [în litigiu] referitoare la domeniul geografic de aplicare al eventualelor încălcări ale dreptului concurenței a căror existență era bănuită de Comisie trebuie, așadar, să fie considerată suficientă.
98 Cu toate acestea, este posibil ca argumentele reclamantelor să fie interpretate în sensul că ceea ce reproșează acestea Comisiei nu este faptul de a fi identificat prea vag domeniul geografic de aplicare al înțelegerii, ci însăși posibilitatea de a include în domeniul de aplicare al deciziei [în litigiu] documente referitoare la piețe geografice situate în afara pieței comune, fără a preciza motivele pentru care un comportament al întreprinderii în cauză pe aceste piețe ar putea denatura concurența pe piața comună.
99 În această privință, este necesar să se arate că însuși titlul Regulamentului nr. 1/2003 arată că puterile conferite Comisiei prin acest regulament au ca obiect punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 CE și 82 CE. Aceste două dispoziții interzic anumite comportamente ale întreprinderilor în măsura în care acestea pot afecta comerțul dintre statele membre și au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune. În consecință, Comisia nu își poate utiliza competențele de inspecție decât în vederea descoperirii unor astfel de comportamente. Comisia nu poate, așadar, să efectueze o inspecție în incinta unei întreprinderi dacă bănuiește existența unui acord sau a unei practici concertate ale cărei efecte au loc exclusiv pe una sau mai multe piețe situate în afara pieței comune. În schimb, nimic nu se opune examinării de către Comisie a unor documente referitoare la aceste piețe în vederea identificării unor comportamente care pot să afecteze comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune.”
9 În consecință, la punctul 100 din hotărârea atacată, Tribunalul a respins al doilea aspect al motivului unic.
10 În plus, Tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a actelor adoptate de Comisie în cursul inspecției și a declarat vădit inadmisibilă cererea recurentelor prin care se urmărea ca Tribunalul să se pronunțe cu privire la eventualele consecințe ale anulării deciziei în litigiu și a actelor adoptate de Comisie în cursul inspecției.
11 În consecință, Tribunalul a admis acțiunea în anulare împotriva deciziei în litigiu în măsura în care privește alte cabluri electrice decât cele submarine și cele subterane de înaltă tensiune și materialul asociat acestor alte cabluri și a respins în rest acțiunea.
12 În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Tribunalul a obligat Nexans și Nexans France să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie. Comisia a fost obligată să suporte jumătate din propriile cheltuieli de judecată.
Concluziile părților în fața Curții
13 Nexans și Nexans France solicită Curții:
– anularea hotărârii atacate în măsura în care a respins al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe faptul că domeniul geografic de aplicare al deciziei în litigiu este excesiv de extins și nu este suficient de precis;
– anularea deciziei în litigiu în măsura în care domeniul său geografic de aplicare este excesiv de extins și în măsura în care nu este nici suficient de justificat și nici suficient de precis sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;
– anularea hotărârii atacate în măsura în care obligă recurentele să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, jumătate din cheltuielile efectuate de Comisie și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurente în procedura în fața Tribunalului, într‑un cuantum pe care Curtea îl va aprecia oportun, și
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
14 Comisia solicită Curții:
– respingerea recursului și
– obligarea Nexans și a Nexans France la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recurs
15 În susținerea recursului formulat, Nexans și Nexans France invocă două motive. Prin intermediul primului motiv invocat, acestea reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a respins argumentul lor privind domeniul geografic de aplicare excesiv de extins și imprecis al deciziei în litigiu. Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele reproșează Tribunalului că a săvârșit o eroare prin faptul că le‑a obligat să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.
Cu privire la primul motiv
16 Primul motiv invocat de Nexans și de Nexans France, îndreptat împotriva punctelor 95-100 din hotărârea atacată, este împărțit, în esență, în două aspecte. Primul aspect al acestui motiv este întemeiat pe o încălcare a cerințelor de motivare în legătură cu domeniul geografic de aplicare al deciziei în litigiu. Al doilea aspect al motivului menționat este întemeiat pe o eroare pe care Tribunalul ar fi săvârșit‑o prin faptul că nu a verificat dacă Comisia dispunea de indicii suficient de serioase care să susțină suspiciunea sa privind existența unei încălcări cu un domeniu de aplicare probabil mondial.
Cu privire la primul aspect al primului motiv, întemeiat pe o încălcare a cerințelor de motivare în legătură cu domeniul geografic de aplicare al deciziei în litigiu
– Argumentele părților
17 Pe de o parte, Nexans și Nexans France reproșează Tribunalului o încălcare a obligației de motivare a hotărârii sale, astfel cum decurge aceasta din articolul 36 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din același statut și al articolului 81 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, întrucât nu a explicat suficient, la punctul 97 din hotărârea atacată, modul în care a ajuns la concluzia potrivit căreia Comisia a descris în mod detaliat câmpul de acțiune al înțelegerii suspectate prin faptul că a precizat că aceasta avea „probabil un domeniu de aplicare mondial”. Recurentele susțin că Tribunalul nu a examinat argumentul lor potrivit căruia, din cauza caracterului foarte localizat al proiectelor de cablare din afara Uniunii Europene sau a Spațiului Economic European (SEE) și a caracteristicilor specifice proiectelor de cablare, nu se putea considera că un comportament anticoncurențial referitor la proiecte situate în afara pieței comune ar putea avea vreun efect asupra acestei piețe.
18 Pe de altă parte, Nexans și Nexans France reproșează Tribunalului că a nu a respectat cerințele de motivare aplicabile unei decizii de inspecție în măsura în care a respins argumentul acestora întemeiat pe o lipsă de precizie în decizia în litigiu în ceea ce privește domeniul geografic de aplicare al încălcării prezumate.
19 În această privință, în primul rând, recurentele susțin că Tribunalul nu a respectat jurisprudența potrivit căreia Comisia are obligația de a preciza într‑o decizie de inspecție piața prezumată în cauză, în măsura în care această instituție nu a explicat în decizia în litigiu ce înțelegea prin „comportament anticoncurențial prezumat cu un domeniu de aplicare probabil mondial”. În al doilea rând, recurentele arată că Tribunalul nu a cerut, contrar unei jurisprudențe constante, ca, în decizia în litigiu, Comisia să precizeze prezumțiile pe care intenționa să le verifice și în special faptul că ancheta un acord de tipul „chacun chez soi” sau un alt comportament în afara pieței comune despre care prezuma că avea un efect asupra acestei piețe. În plus, Nexans și Nexans France susțin că lipsa de precizie în decizia în litigiu cu privire la modul în care comportamentul anticoncurențial suspectat legat de proiecte situate în afara pieței comune a putut avea un efect în Uniune sau în SEE afecta dreptul lor la apărare și le împiedica să cunoască întinderea exactă a obligației lor de cooperare.
20 Comisia contestă argumentele invocate de recurente în cadrul primului aspect al primului motiv.
– Aprecierea Curții
21 În cadrul primului aspect al primului motiv invocat de Nexans și de Nexans France, în ceea ce privește primul argument al acestora, întemeiat pe insuficiența motivării hotărârii atacate privind argumentele invocate de recurente în legătură cu domeniul geografic de aplicare al încălcării suspectate, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că obligația de motivare care revine Tribunalului conform articolului 36 din Statutul Curții, aplicabil Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din același statut și al articolului 81 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, nu impune acestuia din urmă să facă o expunere care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile în litigiu. Motivarea Tribunalului poate fi, așadar, implicită, cu condiția de a permite persoanelor interesate să cunoască motivele deciziei Tribunalul, iar Curții să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul (a se vedea în special Hotărârea Franța/Comisia, C‑601/11 P, EU:C:2013:465, punctul 83, și Hotărârea Dow Chemical și alții/Comisia, C‑499/11 P, EU:C:2013:482, punctul 56).
22 Prin urmare, primul argument trebuie examinat în lumina acestor principii.
23 Deși motivarea privind delimitarea domeniul geografic de aplicare al încălcării prezumate pare concisă în comparație cu analiza pe care Tribunalul a consacrat‑o în hotărârea atacată problemei delimitării produselor în cauză, trebuie să se constate, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 31 din concluzii, că, în argumentația lor în primă instanță, recurentele nu au pus accentul pe problema domeniului geografic de aplicare al încălcării suspectate, ci au concentrat esența raționamentului lor pe gama de produse vizate de decizia în litigiu. Astfel, întrucât motivarea hotărârii atacate privind domeniul geografic de aplicare al încălcării prezumate a permis persoanelor interesate să înțeleagă raționamentul Tribunalului, iar Curții să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul, nu se poate reproșa Tribunalului doar dimensiunea redusă a respectivei motivări.
24 De fapt, în pofida acestei dimensiuni reduse, Tribunalul a examinat în mod expres argumentele recurentelor privind caracterul imprecis al domeniului geografic de aplicare al înțelegerii suspectate și a motivat suficient hotărârea atacată în măsura în care a concluzionat că Comisia a descris în mod detaliat domeniul geografic de aplicare al înțelegerii suspectate.
25 Astfel, din cuprinsul punctelor 95-100 din hotărârea menționată reiese că Tribunalul a examinat argumentele recurentelor întemeiate pe domeniul geografic de aplicare excesiv de extins al deciziei în litigiu. Acesta a concluzionat, la punctul 97 din hotărârea atacată, că, prin faptul că a indicat că acordurile și/sau practicile concertate bănuite aveau „probabil un domeniu de aplicare mondial”, Comisia a descris în mod detaliat câmpul de acțiune al înțelegerii suspectate. În consecință, Tribunalul a considerat suficientă precizarea domeniului geografic de aplicare al încălcării prezumate menționată în decizia în litigiu.
26 În plus, la punctele 98 și 99 din hotărârea atacată, Tribunalul a analizat argumentele recurentelor în măsura în care acestea trebuiau interpretate în sensul că reproșau Comisiei că a inclus în domeniul de aplicare al deciziei în litigiu documente referitoare la piețe geografice cu caracter local situate în afara pieței comune fără a preciza modul în care un comportament anticoncurențial suspectat pe aceste piețe putea avea un efect asupra pieței menționate.
27 În acest context, Tribunalul a arătat, la punctul 99 din hotărârea atacată, că puterile conferite Comisiei prin Regulamentul nr. 1/2003 au ca obiect punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 CE și 82 CE care interzic anumite comportamente ale întreprinderilor în măsura în care acestea pot afecta comerțul dintre statele membre și au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune. Din aceasta Tribunalul a dedus că, deși Comisia nu poate efectua o inspecție în incinta unei întreprinderi dacă bănuiește existența unui acord sau a unei practici concertate ale cărei efecte au loc exclusiv pe una sau mai multe piețe situate în afara pieței comune, nimic nu se opune ca aceasta să examineze documente referitoare la aceste piețe în vederea identificării unor comportamente care pot să afecteze comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței comune.
28 În aceste condiții, este necesar să se concluzioneze că Tribunalul a prezentat corespunzător cerințelor legale motivele pentru care a considerat că Comisia a descris în mod detaliat câmpul de acțiune al înțelegerii suspectate prin faptul că a precizat că aceasta avea „probabil un domeniu de aplicare mondial”, deși nu a respins decât în mod implicit, prin referire la limitele competențelor în materie de inspecție conferite Comisiei prin Regulamentul nr. 1/2003, argumentele recurentelor referitoare la caracterul foarte localizat al proiectelor de cablare din afara pieței comune și la caracteristicile specifice proiectelor de cablare.
29 În ceea ce privește al doilea argument invocat de recurente, în cadrul primului aspect al primului motiv, acestea reproșează Tribunalului că nu a ținut seama de cerințele de motivare impuse Comisiei cu privire la o decizie de inspecție, pe de o parte, în măsura în care a respins argumentul recurentelor întemeiat pe lipsa de precizie în decizia în litigiu în ceea ce privește domeniul de aplicare probabil mondial al încălcării prezumate, și, pe de altă parte, în măsura în care nu a ținut seama de jurisprudența Curții în temeiul căreia Comisia trebuie să menționeze într‑o decizie de inspecție prezumțiile pe care intenționează să le verifice.
30 Recurentele reproșează de asemenea Tribunalului că nu a impus Comisiei indicații mai precise în decizia în litigiu cu privire la modul în care comportamentul anticoncurențial suspectat legat de proiecte situate în afara pieței comune a putut avea un efect în Uniune sau în SEE, inclusiv precizarea pieței relevante prezumate, fapt care a afectat dreptul la apărare al recurentelor, împiedicându‑le să cunoască întinderea exactă a obligației lor de cooperare.
31 Această argumentație trebuie respinsă în întregime. Astfel, trebuie amintit, cu titlu introductiv, că motivarea actelor instituțiilor Uniunii prevăzută la articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul (Hotărârea Solvay/Comisia, C‑455/11 P, EU:C:2013:796, punctul 90).
32 Tot potrivit unei jurisprudențe constante, cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații propriu destinatarului actului sau altor persoane vizate în mod direct și individual de acest act. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 296 TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în funcție de contextul său, precum și de ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (Hotărârea Solvay/Comisia, EU:C:2013:796, punctul 91 și jurisprudența citată).
33 Este de asemenea necesar să se țină seama de cadrul juridic în care se desfășoară inspecțiile Comisiei. Astfel, articolul 4 și articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 conferă Comisiei competențe de inspecție cu scopul de a‑i permite să își îndeplinească misiunea de a proteja piața comună de denaturările concurenței și de a sancționa eventuale încălcări ale normelor de concurență pe această piață (a se vedea în acest sens Hotărârea Roquette Frères, C‑94/00, EU:C:2002:603, punctul 42 și jurisprudența citată).
34 Astfel, în ceea ce privește mai exact deciziile de inspecție ale Comisiei, din cuprinsul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003 reiese că acestea trebuie să indice, printre altele, obiectul și scopul inspecției. Această obligație specifică de motivare constituie, după cum a precizat Curtea, o cerință fundamentală, întrucât ea are ca obiect nu numai să pună în evidență caracterul justificat al intervenției preconizate în interiorul întreprinderilor avute în vedere, ci și să le acorde acestora din urmă posibilitatea de a înțelege întinderea obligației de colaborare care le revine, garantând în același timp dreptul lor la apărare (a se vedea în acest sens Hotărârea Hoechst/Comisia, 46/87 și 227/88, EU:C:1989:337, punctul 29).
35 În ceea ce privește argumentul invocat de Nexans și de Nexans France potrivit căruia Tribunalul nu a ținut seama de obligația Comisiei de a preciza în decizia sa în litigiu piața relevantă prezumată, care trebuie să includă, potrivit recurentelor, o componentă în același timp materială și geografică, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței Curții, Comisia nu este obligată să comunice destinatarului unei decizii de inspecție toate informațiile de care dispune cu privire la încălcări prezumate și nici să realizeze o calificare juridică riguroasă a acestor încălcări, în măsura în care precizează cu claritate prezumțiile pe care intenționează să le verifice (Hotărârea Dow Chemical Ibérica și alții/Comisia, 97/87-99/87, EU:C:1989:380, punctul 45).
36 Deși revine, desigur, Comisiei, sarcina de a indica într‑un mod cât mai precis posibil ceea ce se cercetează și elementele la care trebuie să se refere verificarea (Hotărârea Roquette Frères, EU:C:2002:603, punctul 83 și jurisprudența citată), nu este în schimb indispensabil să rezulte dintr‑o decizie de inspecție o delimitare precisă a pieței relevante și nici calificarea juridică exactă a încălcărilor prezumate sau indicarea perioadei în care aceste încălcări ar fi fost săvârșite, cu condiția ca decizia de inspecție în cauză să conțină elementele esențiale prezentate mai sus (a se vedea în acest sens Hotărârea Dow Chemical Ibérica și alții/Comisia, EU:C:1989:380, punctul 46, și Hotărârea Roquette Frères, EU:C:2002:603, punctul 82).
37 Astfel, având în vedere faptul că inspecțiile intervin la începutul anchetei, Comisia nu dispune încă, astfel cum arată avocatul general la punctul 48 din concluzii, de informații precise pentru a face o apreciere juridică specifică și trebuie mai întâi să verifice temeinicia suspiciunilor sale, precum și întinderea faptelor intervenite, scopul inspecției fiind tocmai acela de a colecta probe referitoare la o încălcare prezumată (a se vedea în acest sens Hotărârea Roquette Frères, EU:C:2002:603, punctul 55 și jurisprudența citată).
38 În speță, reiese din preambulul deciziei în litigiu că inspecția privea „acorduri și/sau […] practici concertate [având] probabil un domeniu de aplicare mondial” care erau „legate de furnizarea de cabluri electrice și de material asociat, inclusiv, printre altele, cablurile electrice submarine de înaltă tensiune și, în anumite cazuri, cablurile electrice subterane de înaltă tensiune”. Comisia a amintit de asemenea în acest preambul suspiciunile sale referitoare la „alocarea clienților”. În plus, aceasta a precizat că, în cazul în care suspiciunile sale s‑ar dovedi întemeiate, „acordurile și/sau practicile concertate […] ar constitui încălcări foarte grave ale articolului 81 [CE]”.
39 Astfel, ținând seama de precizările din decizia în litigiu referitoare la dimensiunea geografică a încălcărilor prezumate și de cadrul juridic care reglementează competențele de inspecție ale Comisiei, Tribunalul a fost în măsură să concluzioneze, respectând jurisprudența Curții, că motivarea deciziei în litigiu cu privire la domeniul geografic de aplicare al încălcării prezumate era suficientă, fără a impune o mai mare precizie privind tipul de comportament prezumat în afara pieței comune, efectul pe care un astfel de comportament l‑a putut avea asupra acestei piețe sau tipul de documente pe care Comisia era îndreptățită să le examineze.
40 Pe de altă parte, contrar celor susținute de recurente, Comisia nu era obligată, în cadrul inspecției sale, să își limiteze cercetările la documente privind proiecte care aveau un efect asupra pieței comune. Având în vedere suspiciunile Comisei privind o încălcare cu un domeniu de aplicare probabil mondial care implica alocarea clienților, chiar și documente legate de proiecte situate în afara pieței comune puteau furniza informații relevante despre încălcarea suspectată.
41 Având în vedere considerațiile de mai sus, primul aspect al primului motiv trebuie respins.
Cu privire la al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu dispunea de indicii suficient de serioase care să susțină suspiciunea privind existența unei încălcări cu un domeniu de aplicare probabil mondial
– Argumentele părților
42 Nexans și Nexans France susțin că Tribunalul nu a examinat dacă, în speță, Comisia dispunea de indicii suficient de serioase care să susțină suspiciunea că comportamentul anticoncurențial în cauză legat de proiecte situate în afara pieței comune a putut avea un efect în Uniune sau în SEE.
43 Comisia contestă aceste argumente.
– Aprecierea Curții
44 În ceea ce privește al doilea aspect al primului motiv, trebuie arătat că din înscrisurile din dosar rezultă că recurentele nu au invocat în fața Tribunalului un argument referitor la lipsa de indicii suficient de serioase care să susțină suspiciunea privind existența unei încălcări cu un domeniu de aplicare mondial a normelor de concurență. În această privință, reprezentanții recurentelor au admis, în ședință, că un astfel de argument nu a fost invocat în mod expres în fața instanței menționate.
45 Or, potrivit unei jurisprudențe constante, a permite unei părți să invoce pentru prima dată în fața Curții un motiv pe care nu l‑a invocat în fața Tribunalului ar echivala cu a‑i permite să sesizeze Curtea, a cărei competență în materie de recurs este limitată, cu un litigiu mai extins decât cel cu care a fost învestit Tribunalul (Hotărârea Alliance One International și Standard Commercial Tobacco/Comisia și Comisia/Alliance One International și alții, C‑628/10 P și C‑14/11 P, EU:C:2012:479, punctul 111, precum și Hotărârea Groupe Gascogne/Comisia, C‑58/12 P, EU:C:2013:770, punctul 35).
46 În ceea ce privește susținerea recurentelor din ședință, potrivit căreia prezentul argument ar fi fost implicit conținut în argumentația lor în primă instanță, aceasta trebuie respinsă. Astfel, din înscrisurile din dosar prezentate Tribunalului rezultă că, într‑un alt context, în ceea ce privește domeniul de aplicare material al deciziei în litigiu, recurentele au invocat, separat de argumentul lor întemeiat pe o lipsă de precizie a deciziei în litigiu în ceea ce privește delimitarea produselor în cauză, argumentul privind lipsa unor indicii suficient de serioase care să susțină suspiciunea privind existența unei încălcări în alte sectoare decât cel al cablurilor submarine de înaltă tensiune.
47 Prin urmare, al doilea aspect al primului motiv trebuie respins ca fiind vădit inadmisibil.
48 Având în vedere cele de mai sus, primul motiv trebuie respins ca fiind în parte nefondat și în parte inadmisibil.
Cu privire la al doilea motiv
Argumentele părților
49 Prin intermediul celui de al doilea motiv invocat, îndreptat împotriva punctului 139 din hotărârea atacată, Nexans și Nexans France susțin că decizia Tribunalului de a le obliga să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, jumătate din cele efectuate de Comisie este vădit nerezonabilă.
50 Comisia consideră că acest motiv este inadmisibil și, în orice caz, nefondat.
Aprecierea Curții
51 Trebuie amintit că, în temeiul articolului 58 al doilea paragraf din Statutul Curții, recursul nu poate privi exclusiv taxele și cheltuielile de judecată. În plus, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că, în ipoteza în care toate celelalte motive ale unui recurs au fost respinse, concluziile privind pretinsa neregularitate a deciziei Tribunalului cu privire la cheltuielile de judecată trebuie respinse ca inadmisibile, în temeiul acestei dispoziții (Hotărârea Gualtieri/Comisia, C‑485/08 P, EU:C:2010:188, punctul 111 și jurisprudența citată).
52 Rezultă că, întrucât primul motiv al recursului formulat de recurente a fost respins, al doilea motiv, privind repartizarea cheltuielilor de judecată, trebuie declarat inadmisibil.
Cu privire la cheltuielile de judecată
53 În temeiul articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.
54 Potrivit articolului 138 alineatul (1) din același regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, iar acestea din urmă au căzut în pretenții, se impune să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisie.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară și hotărăște:
1) Respinge recursul.
2) Obligă Nexans SA și Nexans France SAS la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentului recurs.
Semnături