Recurs introdus la 16 decembrie 2021 de WEPA Hygieneprodukte GmbH și WEPA Deutschland GmbH & Co. KG, aceasta din urmă fostă Wepa Leuna GmbH și Wepa Papierfabrik Sachsen GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauza T-238/19, Wepa Hygieneprodukte GmbH și alții/Comisia Europeană

(Cauza C-795/21 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: WEPA Hygieneprodukte GmbH, WEPA Deutschland GmbH & Co. KG, aceasta din urmă fostă Wepa Leuna GmbH și Wepa Papierfabrik Sachsen GmbH (reprezentanți: H. Janssen, A. Vallone, avocați, D. Salm, avocată)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Federală Germania

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

anularea în întregime a Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 6 octombrie 2021 în cauza T-238/19;

anularea Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind schema de ajutor SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN) pusă în aplicare de Germania pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază în temeiul articolului 19 din StromNEV;

cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente ambelor proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, recurentele susțin că Tribunalul a denaturat faptele și nu a respectat conținutul și întinderea dreptului național atunci când a considerat, în susținerea deciziei sale, în primul rând, că Bundesnetzagentur a stabilit în mod obligatoriu cuantumul suprataxei prevăzute la articolul 19 alineatul (2) din Stromnetzentgeltverordnung (Ordonanța privind taxele de rețea pentru energia electrică, „Ordonanța StromNEV”), în al doilea rând, că Bundesnetzagentur a adoptat prevederi foarte detaliate în acest cadru și, în al treilea rând, că pierderile operatorilor de rețea fuseseră acoperite integral prin suprataxa menționată. Recurentele invocă, așadar, lipsa totală a unor fapte relevante pentru Tribunal care să dovedească existența unui control din partea statului asupra fondurilor percepute prin intermediul suprataxei.

În cadrul celui de al doilea motiv, recurentele susțin că Tribunalul nu a respectat condițiile de existență a unui ajutor acordat prin intermediul resurselor de stat, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În primul rând, Tribunalul nu respectă faptul că suprataxa prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV nu constituie nici o taxă, nici o „sarcină obligatorie”, nici o „taxă parafiscală” (primul aspect al celui de al doilea motiv). În al doilea rând, Tribunalul nu respectă faptul că scutirea pentru consumatorii de energie electrică la sarcină de bază în temeiul articolului 19 alineatul (2) a doua teză din Ordonanța StromNEV și suprataxa prevăzută la articolul 19 alineatul (2) din Ordonanța StromNEV nu reprezentau un ajutor acordat prin intermediul resurselor de stat (al doilea aspect al celui de al doilea motiv). Or, dacă suprataxa nu este o taxă – situație care se regăsește în speță –, condiția cuprinsă la articolul 107 alineatul (1) TFUE nu este îndeplinită, în opinia Tribunalului. În plus, chiar dacă ar fi vorba despre o taxă, condiția cuprinsă la articolul 107 alineatul (1) TFUE nu ar fi îndeplinită, dat fiind că suprataxa nu este un ajutor de stat sau un ajutor acordat prin intermediul resurselor de stat.

____________