Cauza T‑33/09

Republica Portugheză

împotriva

Comisiei Europene

„Neexecutarea unei hotărâri a Curții prin care se constată o neîndeplinire a obligațiilor — Penalități cu titlu cominatoriu — Cerere de plată — Abrogarea legislației în litigiu”

Sumarul hotărârii

1.      Procedură — Repartizarea competențelor între Curte și Tribunalul de Primă Instanță — Acțiune în anulare introdusă de un stat membru împotriva unei decizii a Comisiei de stabilire a cuantumului penalității cu titlu cominatoriu datorate în executarea unei hotărâri a Curții

[art. 225 alin. (1) primul paragraf CE, art. 228 alin. (2) CE și art. 230 CE]

2.      Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor — Hotărâre a Curții prin care se constată o neîndeplinire a obligației de executare a unei hotărâri și prin care se impune o penalitate cu titlu cominatoriu — Competența Comisiei de a calcula cuantumul penalității cu titlu cominatoriu stabilite de Curte — Limite

(art. 226 CE-228 CE)

1.      Tratatul CE nu prevede nicio dispoziție specială cu privire la soluționarea litigiilor care ar interveni între un stat membru și Comisie cu ocazia recuperării sumelor care ar fi datorate bugetului Uniunii în executarea unei hotărâri pronunțate de Curtea de Justiție, în temeiul articolului 228 alineatul (2) CE, prin care obligă un stat membru la plata către Comisie a unei penalități cu titlu cominatoriu.

În consecință, căile de atac stabilite de Tratatul CE se aplică, iar decizia prin care Comisia stabilește cuantumul datorat de statul membru în temeiul penalităților cu titlu cominatoriu la care a fost condamnat poate face obiectul unei acțiuni în anulare formulate în temeiul articolului 230 CE. Prin urmare, Tribunalul de Primă Instanță este competent pentru a soluționa o astfel de acțiune, conform dispozițiilor articolului 225 alineatul (1) primul paragraf CE.

Cu toate acestea, în exercitarea acestei competențe, Tribunalul nu poate să aducă atingere competenței exclusive rezervate Curții de articolele 226 CE și 228 CE. Astfel, Tribunalul nu se poate pronunța, în cadrul unei acțiuni în anulare întemeiate pe articolul 230 CE și îndreptate împotriva unei decizii a Comisiei referitoare la executarea unei astfel de hotărâri a Curții, cu privire la o problemă legată de încălcarea de către statul membru a obligațiilor ce îi revin în temeiul Tratatului CE și care nu ar fi fost soluționată de Curte în prealabil.

(a se vedea punctele 62-67)

2.      În cadrul executării unei hotărâri a Curții de Justiție prin care se aplică penalități cu titlu cominatoriu unui stat membru, Comisia trebuie să poată aprecia măsurile adoptate de statul membru pentru a se conforma hotărârii Curții, în special pentru a evita posibilitatea ca un stat membru care nu și‑a îndeplinit obligațiile să se limiteze la a lua măsuri care, în realitate, au același conținut cu cele care au făcut obiectul hotărârii Curții. Cu toate acestea, exercitarea acestei competențe de apreciere nu poate aduce atingere nici drepturilor – în special drepturilor procedurale – ale statelor membre, precum rezultă din procedura stabilită la articolul 226 CE, nici competenței exclusive a Curții de a se pronunța asupra conformității unei legislații naționale cu dreptul comunitar. Determinarea drepturilor și obligațiilor statelor membre și aprecierea comportamentului acestora nu pot rezulta decât dintr‑o hotărâre a Curții pronunțată în temeiul articolelor 226 CE-228 CE. În consecință, Comisia nu poate să decidă, într‑un astfel de cadru, că măsurile adoptate de un stat membru pentru a se conforma unei hotărâri nu sunt conforme cu dreptul comunitar, pentru a trage concluziile care se impun pentru a calcula penalitățile cu titlu cominatoriu dispuse de Curte. În cazul în care consideră că noul regim juridic introdus de un stat membru continuă să nu constituie o transpunere corectă a unei directive, trebuie să declanșeze procedura prevăzută la articolul 226 CE.

(a se vedea punctele 81, 82, 88 și 89)