Cauza T‑36/09
dm‑drogerie markt GmbH & Co. KG
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale dm – Marcă națională figurativă anterioară dm – Procedură administrativă – Decizii ale diviziilor de opoziție – Revocare – Rectificarea unor erori materiale – Act inexistent – Admisibilitatea căilor de atac introduse la camera de recurs – Termen de introducere a căii de atac – Încredere legitimă – Articolele 59, 60a, 63 și 77a din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenite articolele 60, 62, 65 și 80 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] – Norma 53 din Regulamentul (CE) nr. 2868/95”
Sumarul hotărârii
1. Marcă comunitară – Dispoziții de procedură – Deciziile Oficiului – Rectificare – Limite
(Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 53)
2. Marcă comunitară – Observații ale terților și opoziție – Competența diviziilor de opoziție de a reveni asupra propriilor decizii – Rectificare – Revocare – Reexaminare
[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 60a și 77a; Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 53]
3. Acte ale instituțiilor – Prezumție de validitate – Act inexistent – Noțiune
4. Dreptul Uniunii – Principii – Protecția încrederii legitime – Condiții – Asigurări precise din partea administrației – Noțiune – Tăcerea administrației – Excludere
5. Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Termenul și forma căii de atac – Invocarea principiului protecției încrederii legitime pentru a evita decăderea – Condiții
(Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 59)
1. Potrivit normei 53 din Regulamentul nr.º2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 privind marca comunitară, în cazul în care Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) constată, din proprie inițiativă sau la cererea unei părți la procedură, o eroare lingvistică, o eroare de transcriere sau o greșeală evidentă într‑o hotărâre, se asigură că eroarea sau greșeala este rectificată de departamentul sau de divizia competentă. Rezultă din acest text că rectificările efectuate în temeiul acestei dispoziții nu pot avea ca obiect decât îndreptarea greșelilor de ortografie sau gramaticale, a erorilor de transcriere – precum, spre exemplu, erorile privind numele părților sau grafia semnelor – sau a erorilor care sunt atât de evidente încât nu ar fi fost de conceput niciun alt text decât cel rezultat în urma corectării.
(a se vedea punctul 73)
2. După cum se menționează în al unsprezecelea și în al doisprezecelea considerent ale Regulamentului nr. 40/94 privind marca comunitară, prin adoptarea acestui regulament, legiuitorul a intenționat să definească competențele Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) și ale fiecăruia dintre organismele acestei instituții. Astfel, calea normală de contestare a deciziilor adoptate de diviziile de opoziție constă în exercitarea căilor de atac prevăzute în titlul VII din Regulamentul nr. 40/94 de părțile ale căror interese sunt lezate prin aceste decizii. Pe de altă parte, regulamentul menționat prevede trei cazuri în care diviziile de opoziție pot reveni ele însele asupra deciziilor pe care le‑au adoptat, și anume rectificarea deciziilor în temeiul normei 53 din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94, revocarea deciziilor potrivit articolului 77a din Regulamentul nr. 40/94 și reexaminarea deciziilor în cazurile inter partes prevăzute la articolul 60a din Regulamentul nr. 40/94. Aceste ipoteze au caracter limitativ. Astfel, din economia generală a normelor de procedură administrativă instituite prin Regulamentul nr. 40/94 rezultă că diviziile de opoziție își epuizează în principiu competența atunci când adoptă o decizie în temeiul articolului 43 din acest regulament și că nu pot retrage sau modifica deciziile pe care le‑au adoptat în afara cazurilor prevăzute de regulament.
(a se vedea punctul 80)
3. Actele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii se bucură în principiu de o prezumție de legalitate și produc, așadar, efecte juridice chiar dacă sunt viciate de neregularități, atât timp cât nu au fost anulate sau retrase. Totuși, prin excepție de la acest principiu, actele viciate de o neregularitate având o gravitate atât de evidentă încât nu poate fi tolerată de ordinea juridică a Uniunii trebuie să fie prezumate, chiar din oficiu, că nu au produs niciun efect juridic, cu alte cuvinte, să fie considerate inexistente din punct de vedere juridic. Această excepție urmărește să mențină un echilibru între două cerințe fundamentale, dar uneori antagoniste pe care trebuie să le îndeplinească o ordine juridică, și anume stabilitatea raporturilor juridice și respectarea legalității. Gravitatea consecințelor juridice legate de constatarea inexistenței unui act presupune ca, pentru motive de securitate juridică, această constatare să se limiteze la ipoteze extreme.
Neregularitățile de natură să determine instanța Uniunii să considere un act drept inexistent din punct de vedere juridic nu diferă prin natura lor de nelegalitățile a căror constatare conduce, în principiu, la anularea actelor supuse controlului de legalitate prevăzut de tratat, ci prin gravitatea și prin caracterul lor flagrant. Astfel, trebuie considerate inexistente din punct de vedere juridic actele care conțin neregularități a căror gravitate este atât de evidentă încât afectează condițiile lor esențiale.
(a se vedea punctele 83 și 86)
4. Chiar în absența unei dispoziții, posibilitatea de a invoca principiul protecției încrederii legitime aparține oricărui particular pe care o instituție, prin furnizarea unor asigurări precise, l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate. Constituie astfel de asigurări, indiferent de forma în care sunt comunicate, informații precise, necondiționate și corespunzătoare, emise de surse autorizate și de încredere. În schimb, nimeni nu poate invoca o încălcare a acestui principiu în lipsa unor asigurări precise furnizate de administrație. O parte nu este, așadar, în drept să se prevaleze de tăcerea administrației pentru a invoca încălcarea principiului protecției încrederii legitime.
(a se vedea punctele 108-110)
5. În ceea ce privește posibilitatea de a invoca principiul protecției încrederii legitime pentru a evita decăderea, un reclamant trebuie să poată invoca speranțe întemeiate pe asigurări precise furnizate de administrație, de natură să provoace o confuzie admisibilă în percepția unui justițiabil de bună‑credință și care dă dovadă de întreaga diligență cerută unei persoane normal informate.
Ținând cont de caracterul imperativ al termenului de formulare a căii de atac împotriva unei decizii a diviziei de opoziție a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), prevăzut la articolul 59 din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară și amintit odată cu comunicarea, reclamanta, prin neintroducerea în acest termen, fie doar cu titlu conservatoriu, a unei căi de atac împotriva deciziei, nu a dat dovadă de diligența cerută în mod normal pentru a se prevala de principiul protecției încrederii legitime.
(a se vedea punctele 114 și 115)