HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (ședință plenară)

24 iunie 2008(*)

„Funcție publică – Personal al BCE – Remunerație – Consultarea comitetului pentru personal din cadrul BCE – Metodă de calcul al ajustării anuale a remunerațiilor – Executarea unei hotărâri a instanței comunitare – Retroactivitate”

În cauza F‑15/05,

având ca obiect o acțiune formulată în temeiul articolului 36.2 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, anexat la Tratatul CE,

Carlos Andres, membru al personalului Băncii Centrale Europene, cu domiciliul în Frankfurt am Main (Germania), și ceilalți 8 reclamanți, ale căror nume sunt menționate în anexă, reprezentați de G. Vandersanden și L. Levi, avocați,

reclamanți,

împotriva

Băncii Centrale Europene (BCE), reprezentată de doamna C. Zilioli și de domnul K. Sugar, în calitate de agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat,

pârâtă,

TRIBUNALUL (ședință plenară),

compus din domnii P. Mahoney, președinte, H. Kreppel (raportor) și S. Van Raepenbusch, președinți de cameră, doamna I. Boruta, domnii H. Kanninen, H. Tagaras și S. Gervasoni, judecători,

grefier: doamna W. Hakenberg,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 22 mai 2007,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin cererea primită prin fax la grefa Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene la 21 martie 2005 (depunerea originalului a intervenit la 23 martie 2005), reclamanții au formulat prezenta acțiune, având ca obiect, în special, pe de o parte, anularea fișelor lor de salariu din luna iulie 2004 în măsura în care acestea conțin o creștere de salariu stabilită în aplicarea unei metode de ajustare anuală a remunerațiilor, despre care se pretinde că este nelegală, și în măsura în care această creștere nu intervine cu titlu retroactiv pentru anii 2001, 2002 și 2003, precum și, pe de altă parte, acordarea de daune interese.

 Cadrul juridic

2        Articolul 36 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (BCE) anexat la Tratatul CE (denumit în continuare „Statutul SEBC”) conține dispozițiile următoare:

„Personal

36.1. Consiliul guvernatorilor stabilește, la propunerea Comitetului executiv, regimul care se aplică personalului BCE.

36.2. Curtea de Justiție [a Comunităților Europene] este competentă să soluționeze orice litigiu dintre BCE și agenții acesteia, în limitele și în condițiile stabilite prin regimul care se aplică personalului.”

3        În temeiul articolului 36.1 din Statutul SEBC, Consiliul guvernatorilor al BCE a adoptat la 9 iunie 1998 Condițiile de angajare a personalului BCE (Decizia BCE din 9 iunie 1998 privind adoptarea condițiilor de angajare a personalului BCE, modificată la 31 martie 1999, JO L 125, p. 32, și la 5 iulie 2001, JO L 201, p. 25; denumită în continuare „Condițiile de angajare”).

4        Articolul 42 din Condițiile de angajare detaliază articolul 36.2 din Statutul SEBC:

„După ce au fost epuizate toate căile de atac interne, Curtea de Justiție [...] este competentă să soluționeze orice litigiu între BCE și un membru sau un fost membru al personalului său, căruia i se aplică prezentele condiții de angajare.

Această competență este limitată la examinarea legalității măsurii sau a deciziei, cu excepția cazului în care litigiul are caracter pecuniar, caz în care Curtea de Justiție are o competență de fond.”

5        Cu privire la raporturile de muncă, articolul 9 din Condițiile de angajare prevede printre altele:

„(a) Raporturile de muncă dintre BCE și agenții săi sunt reglementate de contractele de muncă încheiate în conformitate cu prezentele condiții de angajare. Normele aplicabile personalului [BCE] adoptate de Comitetul executiv detaliază modalitățile acestor condiții de angajare.

[...]

(c) Condițiile de angajare nu sunt reglementate de nicio lege națională specifică. BCE aplică (i) principiile generale comune sistemelor juridice ale statelor membre, (ii) principiile generale de drept comunitar (CE) și (iii) normele conținute în regulamentele și directivele (CE) privind politica socială, adresate statelor membre. De fiecare dată când este necesar, aceste acte juridice sunt puse în aplicare de către BCE. În această privință, se va ține seama în mod corespunzător de recomandările (CE) din domeniul politicii sociale. Pentru interpretarea drepturilor și obligațiilor prevăzute de prezentele condiții de angajare, BCE va lua în considerare în mod corespunzător principiile consacrate de regulamentele, de normele și de jurisprudența care se aplică personalului instituțiilor comunitare.”

6        În ceea ce privește ajustările salariilor, articolul 13 din Condițiile de angajare prevede:

„La propunerea Comitetului executiv, Consiliul guvernatorilor adoptă ajustările generale ale salariului, începând cu data de 1 iulie a fiecărui an.”

7        În ceea ce privește reprezentarea personalului în temeiul articolelor 45 și 46 din Condițiile de angajare, prevăzută în partea a noua, intitulată „Reprezentarea personalului”:

„45. Un comitet pentru personal, ai cărui membri sunt aleși prin vot secret, este însărcinat să reprezinte interesele generale ale tuturor membrilor personalului în domeniul contractelor de muncă, al reglementărilor aplicabile personalului și al remunerațiilor, al condițiilor de angajare, de muncă, de sănătate și de securitate în cadrul BCE, în domeniul protecției sociale și al regimurilor de pensie.

46. Comitetul pentru personal este consultat anterior oricărei modificări aduse prezentelor condiții de angajare, normelor aplicabile personalului sau normelor privind toate problemele legate de acesta, astfel cum sunt definite la articolul 45 de mai sus.”

8        Dispozițiile articolului 46 din Condițiile de angajare sunt detaliate de Normele aplicabile personalului BCE („European Central Bank Staff Rules”), care stabilesc, printre altele, modalitățile procedurii de consultare între BCE și comitetul pentru personal (articolul 9.2).

9        La 17 iunie 2003 a fost semnat Protocolul de acord privind relațiile dintre Comitetul executiv al BCE și comitetul pentru personal („Memorandum of Understanding on Relations between Executive Board and the Staff Committee of the ECB”, denumit în continuare „Protocolul de acord”), care definește mai detaliat contextul și procedurile de urmat.

10      Preambulul acestuia prevede că „trebuie făcute eforturi pentru a comunica orice informație relevantă și pentru a iniția un dialog cât mai devreme posibil, în măsura în care nu există alte considerații care ar determina să se acționeze altfel” („efforts shall be made to provide all relevant information and to initiate a dialogue at the earliest possible time in so far as there are no overriding reasons for not doing so”).

11      Articolul 6 din Protocolul de acord prevede condițiile unei cereri de consultare:

„Atunci când inițiază o procedură de consultare, președintele sau reprezentantul său prezintă comitetului pentru personal o cerere scrisă de consultare, însoțită de o informare completă, și anume o informare care pune comitetul pentru personal în situația de a lua cunoștință de problema care face obiectul consultării și de a o examina, în măsura în care nu există alte considerații care l‑ar determina să acționeze altfel. [...]”

12      Articolul 15 din Protocolul de acord prevede o procedură simplificată de consultare:

„Părțile la dialog pot să se pună de acord, pentru motive care trebuie să fie justificate de una dintre ele, asupra unei proceduri care urmărește reducerea numărului de schimburi de păreri cu privire la o problemă specifică. În acest caz, părțile definesc de comun acord un calendar ad‑hoc.”

13      În temeiul articolului 13 din Condițiile de angajare, Comitetul executiv al BCE a elaborat o metodă pentru punerea în aplicare a ajustărilor generale ale salariului („General Salary Adjustment – GSA”, denumită în continuare „metoda de calcul”). În principiu, aceasta se întemeiază pe o apreciere specifică a ajustărilor salariilor din organizațiile care sunt sursele principale de recrutare a personalului BCE, precum băncile centrale naționale (denumite în continuare „organizațiile de referință”), pentru ca salariile personalului BCE să rămână aliniate la nivelul lor de remunerare. În ceea ce privește anii 1999-2001, metoda de calcul a fost adoptată de Consiliul guvernatorilor BCE la 20 iunie 1999 (denumită în continuare „GSA 1999/2001”). Ulterior, această versiune a fost modificată de Consiliul guvernatorilor pentru anii 2002-2004 (denumită în continuare „GSA 2002/2004”).

14      Potrivit GSA 1999/2001, ajustarea salariului agenților fiecărei organizații de referință (în procente) se raportează la numărul agenților acesteia, potrivit următoarelor principii:

„–      [a]justarea anuală generală a salariilor [va fi] întemeiată pe evoluția medie a salariilor nominale din cele 15 [bănci centrale naționale și din Banca pentru Reglementări Internaționale (BRI)], în calitate de «bancă centrală» a băncilor centrale;

–        [se va] ține seama de ajustările anuale din organizațiile de referință pentru anul calendaristic în curs;

–        [e]voluțiile salariului nominal vor fi ponderate[; p]onderarea va fi în funcție de numărul persoanelor angajate în fiecare instituție de referință;

–        […]”

15      În consecință, GSA 1999/2001 nu făcea nicio diferență între diferitele organizații de referință și nu era prevăzută nicio posibilitate de corectare.

16      În schimb, urmărind aceleași principii, GSA 2002/2004 ia în considerare două grupe de organizații de referință, fiecare grupă ponderând la limita de 50 % calculul ajustării anuale:

„–      [a]justarea anuală generală a salariilor [va fi] întemeiată pe evoluția medie a salariilor nominale din instituțiile următoare:

–        1. [c]ele 15 [bănci centrale naționale] și BRI;

–        2. [i]nstituțiile și organele Comunităților Europene (și anume Comisia [Comunităților] Europe[ne] și agențiile sale, Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul [European], Curtea de Justiție, Curtea de Conturi [a Comunităților Europene], Comitetul Economic și Social [European], Comitetul Regiunilor [al Uniunii Europene]);

«[o]rganizațiile coordonate» (și anume [Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (OTAN)], [Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)], Agenția Spațială Europeană, Centrul European pentru Previziuni Meteorologice pe Termen Mediu, Consiliul Europei, Uniunea Europei Occidentale);

Banca Europeană de Investiții.

–        [e]voluțiile salariilor nominale vor fi ponderate în funcție de numărul persoanelor angajate în fiecare dintre instituțiile de referință;

–        fiecare grup de referință (punctele 1 și 2 de mai sus) va fi considerat 50 %.”

17      În plus, GSA 2002/2004 prevede un sistem de corectare a ajustărilor în raport cu datele devenite disponibile ulterior:

„Se va ține seama de ajustările anuale (atunci când acestea sunt disponibile) din organizațiile de referință pentru anul calendaristic în curs. Atunci când ajustările nu sunt disponibile pentru anul în curs, vor fi utilizate datele din anul precedent și, sub rezerva disponibilității datelor, diferența dintre datele disponibile și datele reale va fi corectată în exercițiul financiar următor.”

18      Decizia Băncii Centrale Europene din 4 martie 2004 privind accesul public la documentele Băncii Centrale Europene (BCE/2004/3) (JO L 80, p. 42, Ediție specială, 10/vol. 5, p. 229), al cărei articol 2 alineatul (1) prevede că orice cetățean al Uniunii are „drept de acces la documentele BCE, sub rezerva condițiilor și limitelor definite în prezenta decizie”, prevede la articolul 4 alineatul (1) că BCE refuză accesul la un document în cazul în care divulgarea informațiilor ar aduce atingere protecției interesului public, a vieții private și a integrității individului, precum și a confidențialității informațiilor protejate ca atare în temeiul dreptului comunitar. În ceea ce privește aplicarea unei astfel de excepții, articolul 4 alineatul (4) din decizia respectivă prevede:

„În ceea ce privește documentele terților, BCE consultă terțul în cauză pentru a determina dacă se aplică o excepție prevăzută de prezentul articol, cu excepția cazului în care există certitudinea că documentul trebuie sau nu trebuie divulgat.”

 Situația de fapt

19      Reclamanții au încheiat contracte de muncă cu BCE, care prevăd, printre altele, că respectivele condiții de angajare și modificarea acestora fac parte integrantă din aceste contracte.

20      Prin Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 20 noiembrie 2003, Cerafogli și Poloni/BCE, T‑63/02, Rec., p. II‑4929, deciziile conținute în fișele de salariu adresate la 13 iulie 2001 către doi reclamanți, membri ai personalului BCE, pentru luna iulie 2001, au fost anulate în măsura în care BCE nu a consultat comitetul pentru personal înainte de ajustarea salariilor pentru anul 2001.

21      La 16 decembrie 2003, BCE a adresat tuturor membrilor personalului un memorandum prin care a anunțat că, în urma hotărârii Tribunalului de Primă Instanță, va efectua o consultare a comitetului pentru personal cu privire la punerea în aplicare a metodei de calcul pentru anii 2001, 2002 și 2003. În acest memorandum se afirma în special:

„În prezent, administrația va efectua o consultare a comitetului pentru personal în ceea ce privește punerea în aplicare a metodologiei pentru anii 2001, 2002 și 2003. Totuși, în această privință, subliniem că nimic din hotărârea Tribunalului [de Primă Instanță] nu justifică să se sugereze în cadrul consultării că ar trebui să se modifice calculele aferente unuia dintre acești ani.”

22      Prin nota din 9 ianuarie 2004, BCE a deschis procedura de consultare, transmițând comitetului pentru personal liste de date furnizate de organizațiile de referință pentru anii 2001, 2002 și 2003.

23      Comitetul pentru personal a răspuns la 25 martie 2004, ridicând diverse probleme privitoare la datele transmise de BCE și solicitând aplicarea retroactivă a rezultatului calculului final al ajustării salariilor agenților BCE pentru anii 2001, 2002 și 2003, pornind în special de la elementele de divergență remarcate de comitetul pentru personal între datele furnizate la 9 ianuarie 2004 de BCE și datele de aceeași natură obținute de comitetul pentru personal din partea comitetelor pentru personal ale organizațiilor de referință. Comitetul pentru personal a dorit o creștere a salariilor ținând seama de toate aceste elemente.

24      Ulterior, s‑au desfășurat o serie de reuniuni „tehnice” și „ad‑hoc” între comitetul pentru personal și reprezentanții BCE. În special, la 30 martie 2004 a avut loc o reuniune tehnică în cursul căreia reprezentanții comitetului pentru personal (incluzând‑o pe doamna Cerafogli, reclamantă) au comunicat copii ale tuturor documentelor pe care comitetul le primise de la comitetele pentru personal ale organizațiilor de referință pentru anii precedenți. De asemenea, ajustarea salariilor pentru anii 2001-2003 a făcut obiectul unei reuniuni tehnice desfășurate la 11 mai 2004. Un reprezentant al BCE, domnul Kelly, a prezentat cifre privitoare la câteva bănci centrale naționale și a explicat că ar fi necesar să se discute repartiția pe fiecare dintre anii 2001, 2002 și 2003, precizând că, dacă cifrele demonstrează o diferență, ar fi probabilă o ajustare. La întrebarea reprezentanților comitetului pentru personal (incluzându‑l pe domnul Seigneur, reclamant) cu privire la o ajustare retroactivă, reprezentantul BCE a precizat că preferă ca ajustarea să își producă efectele în 2004. Alte reuniuni ad‑hoc privind ajustarea salariilor s‑au desfășurat la 1 iunie 2004, în prezența reprezentantului BCE, domnul Kelly, și a purtătorului de cuvânt al comitetului pentru personal, domnul van de Velde, precum și a unuia dintre purtătorii de cuvânt adjuncți al comitetului respectiv, domnul van der Ark, și la 9 iunie 2004, în prezența a doi reprezentanți ai BCE, domnii van Baak și Kelly, și a doi membri ai comitetului pentru personal prezenți la reuniunea din 1 iunie 2004. Caracterul, participarea și conținutul reuniunilor din 1 și din 9 iunie 2004, precum și ale altor reuniuni rămân controversate în mai multe privințe.

25      Prin nota din 3 iunie 2004, comitetul pentru personal și‑a exprimat dorința ca rezultatul probabil al ajustării salariilor, ca urmare a procedurii de consultare pentru anii 2001-2003, să producă efecte în același timp cu ajustarea care trebuie efectuată pentru anul 2004 (și anume, începând cu 1 iulie 2004, astfel cum este prevăzut la articolul 13 din Condițiile de angajare).

26      În ceea ce privește o reuniune care s‑a desfășurat la 14 iunie 2004, pregătirea și desfășurarea acesteia sunt descrise de asemenea în mod diferit de către părți. Potrivit reclamanților, comitetul pentru personal nu a primit anumite date statistice importante decât în timpul reuniunii, chiar dacă, la niciun moment al procedurii de consultare care a început prin nota din 9 ianuarie 2004, membrii comitetului pentru personal nu ar fi avut acces la totalitatea documentelor prin care organizațiile de referință au comunicat procentele de creștere a salariilor și numărul persoanelor angajate (denumite în continuare, „datele‑sursă”). În schimb, BCE afirmă că a transmis datele statistice în discuție chiar de vineri, 11 iunie 2004 și că a arătat datele‑sursă purtătorului de cuvânt al comitetului pentru personal, domnul van de Velde, și unuia dintre adjuncții săi, domnul van der Ark, la o dată pe care nu a fost în măsură să o precizeze. Afirmația potrivit căreia comitetul pentru personal ar fi propus BCE ca purtătorul său de cuvânt, precum și unul dintre purtătorii de cuvânt adjuncți să beneficieze de un astfel de acces la datele‑sursă este confirmată printr‑un mesaj electronic din 1 iunie 2004 al purtătorului de cuvânt adjunct, domnul van der Ark. În plus, realitatea unui astfel de acces este confirmată de o declarație scrisă datată 13 iunie 2005 și semnată, printre alții, de cei doi reprezentanți menționați ai comitetului pentru personal.

27      Comitetul pentru personal, reprezentat de purtătorul său de cuvânt și de unul dintre purtătorii de cuvânt adjuncți, a adresat directorului general al Direcției Generale (DG) „Administrație” o scrisoare datată 14 iunie 2004, în care a menționat că:

„Recent, comitetul pentru personal a primit din partea Direcției de resurse umane cifrele revizuite privind exercițiul financiar de ajustare generală a salariilor 2001[/]2003.

Sperasem să încheiem la timp consultarea cu privire la exercițiul financiar de ajustare generală a salariilor 2001[/]2003 pentru calculul ajustării generale a salariilor pentru exercițiul financiar 2004. Deși noi am comunicat rezultatele noastre la 25 martie, nu am primit decât recent un tabel al cifrelor revizuite din partea Direcției de resurse umane. Ne‑am întâlnit cu membrii respectivi ai Direcției de resurse umane pentru a înțelege și pentru a clarifica cifrele. Dezacorduri subzistă cu privire la un număr mic de divergențe care nu pot fi încă explicate, față de Belgia (2001), de [Deutsche] Bundesbank (2001 și 2002) și de Comisie […] (2002). După scrisoarea noastră din 25 martie 2004, au devenit disponibile noi date pentru Irlanda și BEI. Informațiile suplimentare furnizate de omologii noștri de la Banca d’Italia conțin elemente fără legătură cu ajustarea generală a salariilor.

Nu este posibil ca aceste divergențe să fie rezolvate anticipând cu privire la calendarul ajustării pentru 2004 propus pentru confirmare de către Comitetul executiv. Cu toate acestea, Direcția de resurse umane a confirmat deja că datele revizuite care i‑au fost comunicate demonstrează un efect cumulativ de 0,9 % pentru exercițiul financiar 2001[/]2003, care a fost deja contabilizat la valoarea de 0,6 % în calculul pentru exercițiul financiar 2004.

Dat fiind că divergența subzistentă, dacă este confirmată, va avea ca efect o creștere ușoară a rezultatului final, sugerăm ca diferența de 0,3 % (0,9 % − 0,6 %), care a fost deja aprobată de ambele părți, să fie adăugată la rezultatul operațiunii de ajustare generală a salariilor pentru 2004 și ca orice divergență subzistentă să fie compensată în 2005, când cifrele definitive vor fi fost confirmate de comun acord.”

28      La 15 iunie 2004, și anume în ziua următoare, Comitetul executiv al BCE a aprobat propunerea președintelui acestuia, care urmărea o creștere de 3,5 %, compusă din 3,2 % în ceea ce privește anul 2004, precum și dintr‑o ajustare suplimentară și unică de 0,3 % în ceea ce privește perioada 2001-2003, și a decis să supună această propunere spre adoptare Consiliului guvernatorilor. Cuantumul de 3,2 % include 0,6 % rezultat din datele lipsă în 2003, dar devenite disponibile în 2004.

29      La aceeași dată de 15 iunie 2004, personalul BCE a ales un nou comitet pentru personal.

30      Într‑o scrisoare din 25 iunie 2004, adresată vicepreședintelui BCE, noul comitet pentru personal a considerat că procedura de consultare privitoare la anii 2001-2003 nu fusese finalizată prin scrisoarea din 14 iunie 2004. În consecință, acesta a solicitat un răspuns la scrisoarea din 25 martie 2004 a fostului comitet pentru personal, pentru a urma o procedură de consultare conformă cu Protocolul de acord, care include o a doua fază de consultare.

31      Cu ocazia reuniunii sale din 1 iulie 2004, Consiliul guvernatorilor a adoptat propunerea Comitetului executiv din 15 iunie 2004.

32      Prin nota din 1 iulie 2004, directorul Direcției de resurse umane a DG „Administrație” i‑a informat pe toți membrii personalului că a fost luată de către Consiliul guvernatorilor o decizie de a crește salariile cu 3,5 %, cu efecte de la 1 iulie 2004.

33      Prin scrisoarea din 7 iulie 2004, directorul Direcției de resurse umane de a DG „Administrație” a răspuns noului comitet pentru personal cu privire la problema ajustării salariilor pentru anii 2001-2003 după cum urmează:

–        s‑a referit la scrisoarea din 9 ianuarie 2004 (care deschide procedura de consultare) și la scrisorile comitetului pentru personal din 14 și din 25 iunie 2004;

–        a subliniat că „informația [...] furnizată a fost verificată și confirm[a] existența unei diferențe de plată de 0,3 % pentru perioada în discuție, din cauza datelor eronate comunicate de anumite organizații de referință[; î]n consecință, Consiliul guvernatorilor acceptase să aplice un supliment excepțional de 0,3 % la procentul de ajustare generală a salariilor din 2004, ceea ce a condus la o creștere totală de 3,5 %, cu efect de la 1 iulie 2004”;

–        a confirmat că procedura de consultare va continua („acest schimb nu este închis”), dar cu efecte pentru următorul ciclu de ajustare („[c]hiar dacă se recunoaște că orice divergență subzistentă va fi compensată pe parcursul exercițiului următor de ajustare a salariilor, vă sugerez, din motive de diligență, să vă prezentați comentariile înainte de expirarea unui termen de 20 de zile lucrătoare începând de la primirea prezentei scrisori.”).

34      Fișele de salariu care includeau creșterea de 0,3 % pentru anii 2001-2003, precum și cea de 3,2 % pentru anul 2004 au fost adresate reclamanților la jumătatea lunii iulie 2004.

35      La 4 august 2004, comitetul pentru personal a răspuns la scrisoarea BCE din 7 iulie 2004. Întemeindu‑se în parte pe alte date decât cele comunicate de fostul comitet pentru personal, noul comitet pentru personal a afirmat că nu poate înțelege cum a fost obținută cifra de 0,3 %. Potrivit noului comitet pentru personal, divergențele astfel constatate de acesta ar fi atribuite probabil „unei interpretări eronate a datelor de către [fostul comitet pentru personal] și de către administrație”.

36      În răspunsul la nota comitetului pentru personal din 4 august 2004, directorul Direcției de resurse umane a DG „Administrație” a furnizat, prin nota din 23 septembrie 2004, informații și precizări cu privire la trei elemente care, potrivit scrisorii comitetului pentru personal din 14 iunie 2004, rămâneau să fie clarificate în ceea ce privește ajustările salariilor pentru anii 2001-2003, referitoare la datele Banque nationale de Belgique, ale Deutsche Bundesbank și ale Comisiei. Acesta a considerat finalizată procedura de consultare.

37      Prin nota din 6 octombrie 2004, adresată directorului Direcției de resurse umane a DG „Administrație”, comitetul pentru personal i‑a cerut, printre altele, să își retragă nota din 23 septembrie 2004 și să transmită o nouă scrisoare, care să răspundă problemelor ridicate în scrisorile sale din 25 martie, din 25 iunie și din 4 august 2004, care nu ar fi primit răspunsuri suficiente. În caz contrar, consultarea cu privire la exercițiul de ajustare generală a salariilor 2001-2003 ar fi considerată de către comitetul pentru personal ca nefiind realizată.

38      La 23 februarie 2005, BCE a răspuns la nota comitetului pentru personal din 6 octombrie 2004. Prin nota din 28 februarie 2005, comitetul pentru personal a răspuns la scrisoarea BCE din 23 februarie 2005. În principal, prin aceste două scrisori și prin propunerile respective pe care le conțineau, BCE și comitetul pentru personal au încercat să pună capăt diferendului lor prin intermediul unei soluționări pe cale amiabilă. Principiul aflat la baza soluționării pe cale amiabilă avute în vedere era acela de a compensa lipsa luării în considerare a divergențelor avansate de comitetul pentru personal pentru calculul ajustării salariilor din anii 2001-2003 prin acordarea de zile de concediu suplimentare. Întrucât nu a ajuns la un acord cu comitetul pentru personal, BCE a reiterat, în nota sa din 7 martie 2005, opinia potrivit căreia consultarea este terminată.

39      Membri ai personalului BCE, inclusiv reclamanții, introduseseră, între 10 septembrie și 14 septembrie 2004, cereri de reexaminare („administrative reviews”) a fișelor lor de salariu din luna iulie 2004. În aceste scrisori, care se întemeiază pe un model comun, reclamanții au solicitat printre altele:

–        revizuirea fișelor lor de salariu din luna iulie 2004, astfel încât acestea să includă, în mod retroactiv, în suma plătită în iulie 2004 rezultatul revizuirii ajustării salariilor pentru anii 2001-2003;

–        revizuirea fișelor lor de salariu din iulie 2004, astfel încât acestea să includă totalitatea soldului, astfel cum a fost calculat de către comitetul pentru personal, rezultat din revizuirea punerii în aplicare a operațiunii de ajustare a salariilor pentru anii 2001, 2002 și 2003 (și anume 2,67 %), plățile trebuind să intervină retroactiv;

–        în ipoteza în care BCE ar respinge cererea formulată în această privință de către comitetul pentru personal, comunicarea datelor‑sursă transmise BCE de către organizațiile de referință, astfel încât să se dovedească faptul că respectivele calcule efectuate de BCE sunt consecvente cu datele‑sursă furnizate.

40      La 9 decembrie 2004, BCE a răspuns cererilor de reexaminare. Răspunsurile sale se bazau, și acestea, pe un model comun, cu excepția răspunsului adresat domnului Poloni, care este diferit, având în vedere o pretinsă tardivitate a cererii de reexaminare prezentate de acesta.

41      Reclamanții au formulat reclamații interne („grievance procedures”) prin scrisorile din 9, din 10 și din 13 decembrie 2004.

42      Reclamațiile interne au fost respinse prin scrisorile din 6 ianuarie 2005, notificate reclamanților la 10 ianuarie 2005.

 Procedura și concluziile părților

43      Prezenta acțiune a fost înregistrată la grefa Tribunalului de Primă Instanță cu numărul T‑131/05.

44      Prin Ordonanța din 15 decembrie 2005, în aplicarea articolului 3 alineatul (3) din Decizia 2004/752/CE, Euratom a Consiliului din 2 noiembrie 2004 de instituire a Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (JO L 333, p. 7, Ediție specială, 01/vol. 5, p. 142), Tribunalul de Primă Instanță a trimis prezenta cauză în fața acestui tribunal. Acțiunea a fost înregistrată la grefa acestuia din urmă cu numărul F‑105/05.

45      După ce a consultat părțile, Tribunalul a hotărât să trimită cauza în fața ședinței plenare.

46      Reclamanții solicită Tribunalului:

–        declararea prezentei acțiuni ca admisibilă și fondată și, în consecință,

–        anularea fișelor lor de salariu din luna iulie 2004;

–        în măsura necesară, anularea deciziilor de respingere a cererilor de reexaminare și a reclamațiilor interne formulate de aceștia la 9 decembrie 2004 și, respectiv, la 6 ianuarie 2005;

–        obligarea BCE să își prezinte „dosarul administrativ”;

–        obligarea BCE la acordarea de daune interese pentru repararea prejudiciului, care este alcătuit, pe de o parte, din plata unei sume de 5 000 de euro pentru fiecare reclamant, din cauza unei pierderi a puterii de cumpărare după 1 iulie 2004, și, pe de altă parte, din restanțele de plată corespunzătoare unei creșteri a salariilor lor de 1,86 % pentru perioada 1 iulie 2001-30 iunie 2002, de 0,92 % pentru perioada 1 iulie 2002-30 iunie 2003 și de 2,09 % pentru perioada 1 iulie 2003-30 iunie 2004, majorate cu o rată a dobânzii care curge începând de la scadențele lor respective până în ziua plății efective și care este calculată pe baza ratei stabilite de BCE pentru operațiunile principale de refinanțare, aplicabilă pe perioada avută în vedere, majorată cu două puncte;

–        obligarea BCE la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

47      BCE solicită Tribunalului:

–        declararea acțiunii ca inadmisibilă în ceea ce îl privește pe domnul Poloni;

–        respingerea acțiunii ca nefondată;

–        pronunțarea asupra cheltuielilor de judecată potrivit legii.

48      În cadrul măsurilor de organizare a procedurii în conformitate cu articolul 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, aplicabil mutatis mutandis Tribunalului, în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Decizia 2004/752, până la intrarea în vigoare a Regulamentului de procedură al acestuia din urmă, Tribunalul a adresat întrebări în scris celor două părți și a solicitat prezentarea de documente, inclusiv a dosarului de date‑sursă. Părțile au răspuns acestor măsuri în termenele stabilite.

49      În ceea ce privește cererea reclamanților având ca obiect prezentarea de către BCE a „dosarului administrativ”, trebuie constatat că aceștia au avut acces la dosarul datelor‑sursă. În consecință, nu mai este necesară pronunțarea cu privire la cererea lor, în măsura în care aceștia nu au indicat ce alte documente ar fi fost relevante pentru a fi consultate.

50      Încercarea de soluționare pe cale amiabilă la inițiativa Tribunalului a rămas fără rezultat.

 În drept

1.     Cu privire la cererile de anulare

51      Deși cererile de anulare sunt îndreptate în mod formal de asemenea împotriva deciziilor de respingere a reexaminării și împotriva deciziilor adoptate la 6 ianuarie 2005, prin care se resping reclamațiile interne ale reclamanților prezentate la 9, la 10 și la 13 decembrie 2004, acestea trebuie să fie considerate, în temeiul unei jurisprudențe constante, aplicabile mutatis mutandis BCE, ca fiind îndreptate împotriva deciziilor prin care BCE a stabilit remunerația reclamanților, și anume deciziile reflectate în fișele de salariu din luna iulie 2004 (a se vedea printre altele Hotărârea Curții din 17 ianuarie 1989, Vainker/Parlamentul European, 293/87, Rec., p. 23, punctul 8).

52      În susținerea acțiunii, reclamanții invocă trei motive, întemeiate, în esență, pe încălcarea obligației de a consulta comitetul pentru personal cu privire la modificările aduse normelor aplicabile personalului, în măsura în care acestea privesc ajustarea salariilor pentru anii 2001-2003, pe încălcarea metodei de calcul și pe lipsa aplicării retroactive a corecturilor care trebuie aduse ajustării generale a salariilor.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de a consulta comitetul pentru personal

 Argumentele părților

53      Prin intermediul primului motiv, reclamanții reproșează, în esență, BCE că a încălcat procedura de consultare a comitetului pentru personal în cadrul ajustării salariilor pentru anii 2001-2003. Acest motiv cuprinde patru aspecte, care constau în pretinsa încălcare a articolelor 45 și 46 din Condițiile de angajare, a articolului 9 din Protocolul de acord, a principiului bunei administrări și a obligației de bună‑credință.

54      În această privință, reclamanții afirmă că datele‑sursă care au trebuit să fie comunicate BCE de către organizațiile de referință și pe baza cărora aceasta a procedat la calculele sale în cadrul punerii în aplicare a metodelor de calcul pentru anii 2001, 2002 și 2003 nu au fost comunicate niciodată comitetului pentru personal. În plus, reclamanții apreciază că BCE nu și‑a respectat obligația de consultare a comitetului pentru personal, astfel cum rezultă aceasta din articolele 45 și 46 din Condițiile de angajare și din Protocolul de acord, prin faptul că nu ar fi procedat la informarea în timp util a comitetului respectiv, că nu ar fi desfășurat în mod corect reuniunile tehnice și ar fi organizat în mod nelegal reuniunile ad‑hoc, că nu ar fi răspuns decât în mod insuficient la întrebările comitetului pentru personal și că procedura de consultare nu era finalizată în momentul transmiterii fișelor de salariu din luna iulie 2004.

55      Întemeindu‑se printre altele pe Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 aprilie 2003, Robert/Parlamentul European (T‑186/01, RecFP, p. I‑A‑131 și II‑631, punctul 64), BCE contestă admisibilitatea primului motiv. Într‑adevăr, reclamanții nu ar fi invocat acest motiv cu ocazia fazei precontencioase.

56      Pe fond, în afara constatării „celei mai stricte confidențialități” a datelor‑sursă care îi sunt comunicate, BCE arată că Direcția de resurse umane a DG „Administrație” ar fi dat totuși posibilitatea membrilor comitetului pentru personal, „prin intermediul purtătorului de cuvânt [...] și al purtătorului de cuvânt adjunct”, să se asigure de caracterul relevant al tabelelor furnizate de BCE, prin faptul că le‑a permis să ia cunoștință de aceste documente în incintele sale, asigurând astfel transparența cerută în cadrul consultării fără a divulga aceste documente în scris. Acest fapt ar fi confirmat prin declarația a cinci membri ai fostului comitet pentru personal.

 Aprecierea Tribunalului

57      Trebuie examinate toate cele patru aspecte ale primului motiv în măsura în care acestea se află în legătură și în măsura în care reclamanții au dezvoltat o argumentare unică în susținerea lor.

58      În temeiul articolului 46 din Condițiile de angajare, comitetul pentru personal trebuie să fie consultat anterior „oricărei modificări aduse [acestor] condiții de angajare, normelor aplicabile personalului sau normelor privind toate problemele legate de acesta, astfel cum sunt definite la articolul 45 [din aceleași Condiții de angajare]”. Printre întrebările respective se numără cele legate de remunerații.

59      Întemeindu‑se îndeosebi pe aceste dispoziții, Protocolul de acord concretizează dreptul comitetului pentru personal de a fi consultat și prevede în special procedura de urmat, începând cu obligația BCE de a furniza o informare completă (a se vedea punctele 10 și 11 din prezenta hotărâre).

60      Este necesar să se amintească faptul că dreptul la informare și la consultare al lucrătorilor constituie un „principiu general al dreptului muncii” (Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 6 martie 2001, Dunnett și alții/BEI, T‑192/99, Rec., p. II‑813, punctul 105), în lumina căruia trebuie interpretate dispozițiile relevante ale Protocolului de acord.

61      În această privință, reclamanții invocă mai multe critici pentru a demonstra că procedura de consultare prevăzută de dispozițiile relevante ale Condițiilor de angajare și ale Protocolului de acord nu a fost urmată în mod corect de BCE.

–       Cu privire la critica întemeiată pe caracterul incomplet al informațiilor comunicate de BCE

62      Reclamanții reproșează BCE că nu a pus la dispoziție o „informare completă” în măsura în care accesul la datele‑sursă nu a fost asigurat față de toți membrii comitetului pentru personal din cauza pretinsei confidențialități a acestor date.

63      În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 6 din Protocolul de acord, cererea de consultare trebuie să fie „însoțită de o informare completă” care să permită comitetului pentru personal să ia „cunoștință de problema care face obiectul consultării și să o examineze, în măsura în care nu există alte considerații care l‑ar determina să acționeze altfel”.

64      În speță, întinderea acestei obligații de informare trebuie să fie apreciată în funcție de natura datelor‑sursă care, deși sunt deținute de BCE, nu provin de la aceasta. Or, din dosar rezultă că, la momentul faptelor, organizațiile de referință nu comunicau, în general, datele‑sursă decât cu asigurarea că acestea nu sunt divulgate pe scară largă, ci sunt utilizate numai pentru nevoile ajustării anuale a salariilor personalului BCE.

65      În aceste condiții, nu se poate reproșa BCE că s‑a conformat regulii autorului, prevăzută la articolul 4 alineatul (4) din Decizia BCE/2004/3, prin faptul că nu a comunicat datele‑sursă tuturor membrilor comitetului pentru personal.

66      Argumentul potrivit căruia BCE ar pune datele‑sursă din anul 2006 la dispoziția tuturor membrilor comitetului pentru personal odată cu calculul cifrelor de ajustare a salariilor nu poate infirma această concluzie. Într‑adevăr, numai în anii ulteriori faptelor în litigiu, în urma unei inițiative în acest sens din partea BCE, organizațiile de referință au acceptat o divulgare mai largă a datelor lor.

67      În schimb, din dosar rezultă, pe de o parte, că purtătorul de cuvânt al comitetului pentru personal, precum și unul dintre purtătorii de cuvânt adjuncți ai comitetului respectiv au avut acces la datele‑sursă. Comitetul pentru personal însuși este cel care a propus ca acești doi purtători de cuvânt să beneficieze de un astfel de acces. Acest fapt este confirmat printr‑un mesaj electronic din 1 iunie 2004 al purtătorului de cuvânt adjunct, domnul van der Ark.

68      În plus, purtătorii de cuvânt erau aleși și mandatați în mod legal de însuși comitetul pentru personal, iar nu erau „aleși” de către administrația BCE în calitate de interlocutori privilegiați. Rezultatele alegerii în interiorul comitetului pentru personal a purtătorului său de cuvânt, domnul van de Velde, precum și a celor doi adjuncți ai acestuia, domnii Van Damme și van der Ark, fuseseră comunicate administrației prin nota din 17 februarie 2003. Astfel, purtătorii de cuvânt trebuie priviți ca fiind reprezentanții legal mandatați de însuși comitetul pentru personal în scopul consultării cu privire la ajustarea salariilor pentru anii 2001, 2002 și 2003.

69      În consecință, este necesar să se considere că, prin intermediul reprezentanților săi, comitetul pentru personal al BCE, în calitate de organ, a avut cunoștință de datele‑sursă (a se vedea în acest sens Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 24 octombrie 2000, Comitetul pentru personal din cadrul BCE și alții/BCE, T‑27/00, RecFP, p. I‑A‑217 și II‑987, punctul 25).

70      Pe de altă parte, informația comunicată comitetului pentru personal era suficientă, în esență, în măsura în care comitetul avea posibilitatea de a controla pentru fiecare organizație de referință toate datele relevante și de a le compara cu datele aflate în posesia sa, date care fuseseră colectate și transmise de reprezentanții personalului organizațiilor de referință.

71      În fond, pe parcursul procedurii de consultare, comitetul pentru personal nu a formulat nicio critică și nicio rezervă cu privire la comunicarea datelor‑sursă. În special, nota din 14 iunie 2004 nu conține nicio referire la o lipsă a accesului la datele‑sursă.

72      Rezultă că critica întemeiată pe caracterul incomplet al informațiilor comunicate de BCE trebuie respinsă.

–       Cu privire la critica întemeiată pe o lipsă a informării în timp util

73      Reclamanții reproșează BCE că nu a pus la dispoziție informarea necesară în timp util. În special informațiile furnizate vineri, 11 iunie și luni, 14 iunie 2004 ar fi fost puse la dispoziție târziu.

74      În această privință, trebuie subliniat că preambulul Protocolului de acord impune ca orice informație relevantă să fie comunicată cât mai devreme posibil. Desigur, tabelele consolidate prezentate comitetului pentru personal vineri, 11 iunie și luni, 14 iunie 2004 de către un reprezentant al BCE nu au fost comunicate în condiții care să permită o analiză aprofundată a tuturor datelor statistice avute în vedere. Într‑adevăr, pentru ca o decizie a comitetului pentru personal să fie adoptată la 14 iunie 2004, care era ultima zi de lucru (înainte de reuniunea Comitetului executiv al BCE la 15 iunie 2004), permițând ca o eventuală ajustare „specială” a salariilor să intervină de la 1 iunie 2004 pentru anii 2001-2003, nu rămânea suficient timp pentru efectuarea controlului necesar al anumitor date asupra cărora persistau divergențe și pentru dialogul ulterior cu BCE.

75      Cu toate acestea, trebuie să se constate, pe de o parte, că, la 3 iunie 2004, comitetul pentru personal exprimase el însuși, în scris, dorința ca eventuala ajustare „specială” a salariilor, privitoare la anii 2001-2003, să își producă efectele în cadrul exercițiului normal de ajustare din 2004 și, în consecință, acceptase în cunoștință de cauză o astfel de constrângere de timp, BCE având obligația, potrivit articolului 13 din Condițiile de angajare, să procedeze la ajustarea salariilor pentru 2004 începând de la 1 iulie și, pe de altă parte, că o mare parte a datelor relevante fusese discutată între BCE și comitetul pentru personal între ianuarie și iunie 2004, pe măsură ce acestea erau disponibile, în timpul reuniunilor tehnice regulate și ad‑hoc. Tabelul recapitulativ prezentat de BCE la 11 iunie 2004 nu constituia o primă prezentare, ci rezultatul unei munci continue efectuate în comun de reprezentanții BCE, în special de domnul Kelly, și reprezentanții desemnați ai comitetului pentru personal. După primirea acestui tabel recapitulativ, comitetul pentru personal a întâlnit, potrivit notei sale din 14 iunie 2004, reprezentanții Direcției de resurse umane pentru a înțelege și pentru a clarifica cifrele revizuite și a concluzionat că nu subzistau dezacorduri decât cu privire la un număr mic de divergențe (trei), susceptibile să aibă o mică influență asupra rezultatului final. Din acest motiv, comitetul pentru personal este cel care a „sugerat” BCE în nota respectivă ca „diferența de 0,3 % [...], care a fost deja aprobată de ambele părți, să fie adăugată la rezultatul operațiunii de ajustare a salariilor pentru 2004 și ca orice divergență subzistentă să fie compensată în 2005, când cifrele definitive vor fi fost confirmate de comun acord”.

76      Rezultă că critica întemeiată pe o lipsă a informării în timp util trebuie înlăturată.

–       Cu privire la critica întemeiată pe desfășurarea nelegală a reuniunilor

77      Reclamanții critică faptul că, în afara cadrului procedurii oficiale prevăzute de Protocolul de acord, au fost organizate reuniuni „oficioase” de consultare cu purtătorii de cuvânt ai comitetului pentru personal, iar nu cu comitetul pentru personal în formație completă, aceasta fără știrea acestuia din urmă.

78      Cu toate acestea, purtătorii de cuvânt erau reprezentanții legal mandatați de însuși comitetul pentru personal în scopul consultării (a se vedea punctul 68 din prezenta hotărâre).

79      De altfel, Protocolul de acord prevede reuniuni tehnice, precum și o procedură simplificată de consultare. În ceea ce privește reuniunile ad‑hoc, Protocolul de acord nu exclude nicidecum desfășurarea unor astfel de reuniuni, articolul 15 din acest protocol prevăzând în mod expres o procedură simplificată de consultare. Într‑adevăr, acest articol permite părților să reducă numărul de schimburi și să deroge de asemenea de la termenele prevăzute de protocolul respectiv, prin convenirea în mod oportun a unor termene mai scurte; întocmirea unui proces‑verbal nu este prevăzută în normele aplicabile personalului BCE decât pentru reuniunile cu președinții.

80      În plus, din dosar rezultă că raporturile dintre comitetul pentru personal, al cărui mandat acoperea anii 2002-2004, și BCE erau întemeiate pe un grad ridicat de încredere reciprocă și pe o comunicare deschisă, ceea ce putea să justifice caracterul relativ informal al anumitor reuniuni.

81      În sfârșit, trebuie adăugat că procedura de consultare „specială” urmată pentru ajustarea salariilor pentru anii 2001-2003 fusese convenită între BCE și comitetul pentru personal în special ca urmare a dorinței exprimate de acesta din urmă în nota sa din 3 iunie 2004. Acesta era informat despre rezultatele reuniunilor desfășurate între purtătorii săi de cuvânt și reprezentanții BCE, astfel cum atestă notele interne și mesajele electronice ale comitetului pentru personal anexate la înscrisurile părților. În plus, trebuie să se facă referire la nota comitetului pentru personal din 14 iunie 2004, care, referindu‑se la elemente de procedură fără a aduce nicio critică în această privință și concluzionând, în principiu, în sensul unei închideri a procedurii de consultare (cu excepția celor trei puncte de rezolvat; a se vedea punctul 27 din prezenta hotărâre), trebuie să fie analizată drept conținând aprobarea legalității procedurii de consultare urmate în speță.

82      În consecință, critica întemeiată pe desfășurarea nelegală a reuniunilor trebuie respinsă.

–       Cu privire la critica întemeiată pe insuficiența răspunsurilor la întrebările comitetului pentru personal

83      Reclamanții reproșează BCE că nu a răspuns în mod formal, în scris, la scrisoarea comitetului pentru personal din 25 martie 2004.

84      În această privință, trebuie constatat că punctele invocate de comitetul pentru personal în scrisoarea sa din 25 martie 2004 au fost examinate în timpul reuniunilor de consultare desfășurate între aprilie și iunie 2004. Astfel, critica invocată este neîntemeiată în fapt.

–       Cu privire la critica întemeiată pe o recurgere abuzivă la urgență

85      În cursul ședinței, reclamanții au criticat BCE pentru că a impus o situație de urgență comitetului pentru personal și l‑a pus în fața unui fapt împlinit.

86      Independent de problema admisibilității, acest reproș, care se confundă în mare măsură cu argumentul întemeiat pe o lipsă a informării în timp util (a se vedea punctele 73-76 din prezenta hotărâre), nu este justificat, în măsura în care comitetul pentru personal însuși este cel care a solicitat BCE la 3 iunie 2004, cu mai puțin de două săptămâni înainte de reuniunea Comitetului executiv al BCE, care trebuia să se pronunțe asupra ajustării anuale obligatorii pentru 2004, să integreze în această ajustare rezultatele consultării „speciale” privind anii 2001-2003. Or, în nota sa din 14 iunie 2004, comitetul pentru personal menționează că era efectiv la curent cu privire la calendarul prevăzut pentru confirmarea ajustării salariilor pentru 2004 de către Comitetul executiv al BCE.

87      În rest, acestor critici trebuie să li se opună considerațiile expuse la punctele 74-76 din prezenta hotărâre.

88      În consecință, critica întemeiată pe o recurgere abuzivă la urgență trebuie respinsă.

–       Cu privire la critica întemeiată pe faptul că procedura consultării nu era finalizată în momentul transmiterii fișelor de salariu din luna iulie 2004

89      Reclamanții reproșează BCE că nu a finalizat procedura de consultare referitoare la anii 2001-2003 înainte de a lua decizia ajustării salariilor cu privire la această perioadă.

90      În această privință, este necesar să se sublinieze că, prin nota din 14 iunie 2004, însuși comitetul pentru personal a propus în mod implicit Comitetului executiv al BCE să finalizeze procedura de consultare, sub rezerva examinării a trei puncte specifice nerezolvate încă, privitoare la datele provenite de la Banque nationale de Belgique, de la Deutsche Bundesbank și de la Comisie, înțelegându‑se că examinarea respectivă ar trebui să fie amânată pentru a integra rezultatul acesteia în procesul de consultare al anului următor (2005).

91      Într‑adevăr, în aceeași notă, comitetul pentru personal a „suger[at]” să se adauge la rezultatele operațiunii normale de ajustare a salariilor pentru 2004 „diferența de 0,3 % [...] care a fost deja aprobată de ambele părți” în cadrul consultării „speciale” privind anii 2001-2003, amânând în același timp examinarea celor trei puncte – menționate în mod special – pentru operațiunea de ajustare a salariilor din anul 2005. Chiar dacă aceste puncte nu erau încă rezolvate la închiderea consultării, Tribunalul constată că au fost excluse de la consultarea privitoare la anii 2001-2003 și că, în orice caz, potrivit însuși comitetului pentru personal, acestea nu erau susceptibile să aibă decât un efect redus asupra rezultatului final al ajustării salariilor pentru anii 2001-2003.

92      În plus, aprecierea potrivit căreia nota comitetului pentru personal din 14 iunie 2004 menționa o înțelegere între comitetul respectiv și BCE cu privire la faptul de a fi în măsură să finalizeze rezultatele consultării „speciale” („diferența de 0,3 % [...] care a fost deja aprobată de ambele părți”), în afara celor trei puncte nerezolvate, dar susceptibile să aibă o mică influență asupra acestui rezultat, este expres confirmată de anumiți membri ai fostului comitet pentru personal, astfel cum rezultă din declarația din 13 iunie 2005 a cinci dintre aceștia. Mai mult, această înțelegere este confirmată de documente interne ale comitetului pentru personal, prezentate chiar de către reclamanți.

93      În conformitate cu articolul 15 din Protocolul de acord, comitetul pentru personal avea dreptul să marcheze acordul său prin stabilirea unei consultări simplificate, în aceasta fiind inclus momentul închiderii sale (a se vedea punctul 81 din prezenta hotărâre).

94      În ceea ce privește rolul purtătorului de cuvânt al comitetului pentru personal, domnul van de Velde, și al purtătorului de cuvânt adjunct al comitetului respectiv, domnul van der Ark, ambii semnatari ai notei din 14 iunie 2004, este necesar să se sublinieze reprezentarea legală a comitetului pentru personal de către purtătorii săi de cuvânt în scopul de a transmite, în numele său, nota respectivă către BCE (a se vedea punctul 68 din prezenta hotărâre). În plus, procesul‑verbal al reuniunii comitetului pentru personal din 14 iunie 2004, prezentat chiar de reclamanți, confirmă că această notă reflectă poziția adoptată de majoritatea membrilor comitetului.

95      La 15 iunie 2004, comitetul executiv al BCE a aprobat propunerea președintelui acestuia, prin care se urmărește o creștere de 0,3 % în temeiul ajustării speciale a salariilor pentru anii 2001-2003 și care rezultă din procedura de consultare.

96      Rezultă că acordul comitetului pentru personal a fost exprimat cu privire la finalizarea procedurii de consultare și cu privire la principiul unei creșteri de salariu de 0,3 % pentru anii 2001-2003, care trebuia să fie plătită începând cu luna iulie 2004.

97      Această constatare nu este infirmată de argumentul reclamanților întemeiat pe scrisoarea noului comitet pentru personal din 25 iunie 2004. Într‑adevăr, această scrisoare se analizează ca o încercare unilaterală din partea comitetului respectiv de a redeschide consultarea care fusese finalizată. Cu toate acestea, BCE nu a acceptat cererea noului comitet pentru personal de a reveni asupra poziției exprimate de către fostul comitet pentru personal cu privire la finalizarea consultării. Astfel, la 1 iulie 2004, Consiliul guvernatorilor a adoptat propunerea președintelui BCE, aprobată de Comitetul executiv la 15 iunie 2004, întemeiată pe rezultatul consultării, astfel cum rezultă din nota comitetului pentru personal din 14 iunie 2004.

98      În această privință, răspunsul scris al BCE din 7 iulie 2004 către comitetul pentru personal, care menționează că „administrația continuă să considere că acest schimb nu este închis” și că „orice divergență subzistentă va fi compensată pe parcursul exercițiului următor de ajustare a salariilor”, nu constituie o confirmare a faptului că, pentru BCE, consultarea în vederea ajustării salariilor pentru anii 2001-2003 era încă deschisă, în pofida aprobării Consiliului guvernatorilor care a confirmat creșterea salariilor cu 0,3 %, creștere cu privire la care cele două părți își exprimaseră acordul. În contextul schimbului de scrisori dintre comitetul pentru personal și BCE cu privire la ajustarea „specială” pentru anii 2001-2003, acest răspuns trebuie înțeles ca o trimitere la trei puncte minore, special rezervate de fostul comitet pentru personal în scrisoarea sa din 14 iunie 2004, în vederea examinării lor în cadrul exercițiului următor de ajustare anuală, și anume 2005.

99      Având în vedere cele prezentate mai sus, este necesar să se considere că elementele prezentate de reclamanți în susținerea criticilor lor nu permit, nici chiar luate împreună, să se concluzioneze că există o încălcare a cerințelor proprii procedurii de consultare a comitetului pentru personal înainte de adoptarea deciziei prin care se hotărăște ajustarea salariilor pentru anii 2001-2003. Prin urmare, fără să fi fost necesar să se pronunțe asupra admisibilității sale, primul motiv, considerat sub diferitele aspecte ale acestuia, trebuie să fie înlăturat.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea metodelor de calcul, pe o eroare vădită de apreciere și pe încălcarea obligației de motivare

 Argumentele părților

100    Prin intermediul acestui motiv, reclamanții critică, în esență, faptul că BCE s‑ar fi întemeiat pe date vădit eronate și astfel ar fi încălcat metodele de calcul și obligația de motivare pentru ajustarea salariilor privitoare la perioada anilor 2001-2003.

101    Într‑adevăr, potrivit reclamanților, tabelele întocmite de BCE la începutul procedurii de consultare, și anume la 9 ianuarie 2004, ar fi afectate de erori vădite și ar lăsa impresia unei aplicări incorecte a metodei de calcul. Îndeosebi, faptul de a nu fi luat în considerare avantajul reprezentat de reducerea timpului de lucru acordată personalului Banque de France decât începând din anul 2002 ar constitui o eroare vădită, deoarece personalul Banque de France ar fi beneficiat din februarie 2001 de consecințele pozitive ale Legii nr. 2000‑37 din 19 ianuarie 2000 privind reducerea negociată a timpului de lucru (denumită în continuare „Legea privind reducerea timpului de lucru”). Faptul că BCE nu a luat în considerare datele referitoare la creșterea specială acordată de Deutsche Bundesbank angajaților care lucrează în fosta Germanie de Est ar constitui de asemenea o eroare vădită.

102    BCE subliniază că ea depinde în întregime de organizațiile de referință în ceea ce privește relevanța și exactitatea datelor‑sursă care trebuie luate în considerare și în ceea ce privește rapiditatea cu care acestea sunt colectate și transmise. Ar trebui să se țină seama de faptul că datele‑sursă nu s‑ar limita la un singur parametru, ci ar acoperi o multitudine de factori, precum numărul de angajați, durata muncii săptămânale, numărul de zile libere, statutul angajaților (serviciu public sau sector privat) etc. În aceste împrejurări, BCE nu ar putea decât să aibă încredere în exactitatea și în relevanța datelor care îi sunt transmise astfel. Numai în caz de eroare vădită, aceasta ar fi avut obligația de a contacta organizația de referință care se află la originea datelor eronate, pentru a verifica exactitatea acestora. Or, în speță nu ar fi existat nicio eroare vădită printre datele‑sursă comunicate de organizațiile de referință.

103    BCE admite că problema luării în considerare a reducerii timpului de lucru, acordată personalului Banque de France, a fost ridicată în scrisoarea comitetului pentru personal din 25 martie 2004, dar afirmă că, întrucât această problemă a fost rezolvată în timpul consultării în mod satisfăcător pentru comitetul pentru personal, „acordul din 14 iunie 2004” nu o mai menționează. În ceea ce privește Deutsche Bundesbank, BCE ridică problema admisibilității criticii referitoare la această pretinsă eroare vădită în raport cu normele prevăzute la articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, precum și a temeiniciei acestei critici, referindu‑se la „acordul din 14 iunie 2004”, care prevede o discuție ulterioară cu privire la aceste date. În sfârșit, BCE nu vede incidența acestui element asupra ajustării salariilor pe anii 2001-2003.

 Aprecierea Tribunalului

104    Chiar dacă reclamanții invocă o „încălcare a obligației de motivare” în susținerea celui de al doilea motiv, argumentarea lor se raportează exclusiv la legalitatea internă, iar nu formală a deciziilor în litigiu.

105    Astfel, în cererea lor, reclamanții se plâng numai de existența unei „erori vădite” care ar fi cauzat o încălcare a metodei de calcul în două moduri:

–        pe de o parte, BCE nu ar fi luat în considerare în mod corect incidențele salariale ale reducerii timpului de lucru al agenților Banque de France asupra metodelor de calcul;

–        pe de altă parte, BCE ar fi omis să repercuteze asupra salariilor membrilor personalului său efectele unei creșteri speciale acordate agenților Deutsche Bundesbank care lucrează în fosta Germanie de Est.

106    Pentru a răspunde acestor două critici, singurele invocate de reclamanți, trebuie examinat dacă BCE a săvârșit erori vădite de apreciere prin faptul că s‑a întemeiat, în scopul întocmirii tabelelor cerute pentru determinarea evoluției medii a salariilor nominale, astfel cum este prevăzută de metoda de calcul, pe datele‑sursă menționate mai sus și care provin de la Banque de France și de la Deutsche Bundesbank.

107    În ceea ce privește Banque de France, reclamanții nu furnizează elemente care ar fi de natură să demonstreze că BCE ar fi trebuit să tragă concluziile unei aplicări a Legii privind reducerea timpului de lucru întregului personal al acestei bănci începând din anul 2001. În schimb, aceștia depun trei documente intitulate „note de aplicare”, care provin de la banca respectivă și care privesc un „acord de întreprindere cu privire la durata, organizarea și gestionarea timpului de lucru al personalului de conducere” din 13 februarie, din 6 aprilie și din 6 iunie 2001, care nu privesc decât această categorie de personal. Informațiile conținute în aceste note coincid cu cele comunicate de Banque de France, în măsura în care aceasta din urmă informase BCE că această categorie de personal nu reprezenta decât 1 000‑1 100 de persoane, în timp ce acordul de întreprindere aplicabil întregului personal (în jur de 15 000 de persoane) nu intrase în vigoare decât la 1 ianuarie 2002. Or, potrivit simulărilor efectuate de BCE în prezența reprezentanților comitetului pentru personal, care nu fost contestate în mod serios de reclamanți, creșterile salariilor personalului de conducere al Banque de France, rezultate din aplicarea Legii privind reducerea timpului de lucru, au rămas fără efect pozitiv semnificativ asupra rezultatului final de ajustare a salariilor personalului BCE pentru anul 2001.

108    În ceea privește situația Deutsche Bundesbank, trebuie să se distingă două elemente. În primul rând, în ceea ce privește creșterea specială acordată angajaților săi care lucrează în fosta Germanie de Est, banca respectivă informase BCE că punctul de vedere exprimat inițial de către comitetul pentru personal în legătură cu efectele acestei creșteri speciale era eronat. Or, comitetul pentru personal a acceptat ulterior această explicație și, în consecință, nu a inclus în scrisoarea sa din 14 iunie 2004 problema salariilor angajaților Deutsche Bundesbank care lucrează în fosta Germanie de Est printre punctele care au rămas să fie rezolvate. Prin urmare, această problemă a fost rezolvată în cursul procedurii de consultare, înainte de închiderea procedurii respective, la 14 iunie 2004. În al doilea rând, rezerva referitoare la Deutsche Bundesbank, menționată în nota comitetului pentru personal din 14 iunie 2004 ca unul dintre cele trei puncte rămase încă de rezolvat, se referea la o altă problemă, și anume cea a procentului creșterii salariale generale din anii 2001 și 2002. Această rezervă a fost analizată în septembrie 2004 și, așadar, a fost ridicată în cadrul operațiunii de ajustare a salariilor din anul 2005, cum fusese convenit între comitetul pentru personal și BCE.

109    În plus, dacă la data de 14 iunie 2004 cele două părți la negocieri, după verificarea datelor care provin de la Banque de France și de la Deutsche Bundesbank, erau de acord că ajustarea proiectată a salariilor ținea seama în mod corect de aceste probleme, este dificil să se identifice eroarea vădită pe care BCE ar fi săvârșit‑o în această privință referitor la imprecizia motivelor invocate de reclamanți cu privire la acest punct și la insuficiența elementelor de probă aduse în sprijinul acestora.

110    Rezultă că reclamanții nu au demonstrat nici o încălcare a metodei de calcul, nici existența unei erori vădite săvârșite de BCE în examinarea datelor‑sursă care provin de la Banque de France și de la Deutsche Bundesbank.

111    Având în vedere cele de mai sus, al doilea motiv trebuie să fie de asemenea înlăturat.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe lipsa aplicării retroactive a corecturilor care trebuie să fie aduse ajustării generale a salariilor

 Argumentele părților

112    Al treilea motiv cuprinde trei aspecte, întemeiate pe încălcarea principiului legalității, pe nerespectarea principiilor metodei de calcul și pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime. Prin aceste trei aspecte ale motivului, reclamanții critică, în esență, faptul că BCE nu a aplicat metoda de calcul în mod retroactiv, deși se impunea o astfel de retroactivitate.

113    Pentru a explica pe ce bază s‑ar întemeia retroactivitatea creșterii salariilor, reclamanții se referă în principal la principiul legalității, care, în opinia acestora, impune autorității administrative să își definească acțiunea și deciziile în conformitate cu normele de drept care i se aplică și să reinstaureze legea atunci când aceasta a fost încălcată. În ceea ce privește datele eronate, autorității îi revine obligația de a reinstaura ab initio legea, cu alte cuvinte, cu efect retroactiv.

114    În această privință, reclamanții semnalează că organizațiile de referință procedează la corectări retroactive atunci când este necesar. Astfel, aceștia citează exemplul legiuitorului comunitar, care a adoptat Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2148/2003 al Consiliului din 5 decembrie 2003 de ajustare, începând cu 1 iulie 2007, a remunerațiilor și a pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Comunităților Europene, precum și exemplul angajaților de la Banca d’Italia, care ar fi beneficiat de o creștere suplimentară a salariilor pentru perioada 2002-2003, în urma unei decizii adoptate în octombrie 2004. BCE ar trebui să aplice același principiu și să recunoască deciziilor sale rectificative un efect retroactiv.

115    Pe de altă parte, reclamanții reproșează BCE că nu a respectat angajamentul asumat în memorandumul său din 16 decembrie 2003 adresat tuturor membrilor personalului său. Acest angajament ar trebui să fie apreciat în raport cu alte declarații ale BCE și în special în raport cu cele conținute într‑o notă din „7 iulie 1999” (reclamanții se referă în realitate la o notă din 7 mai 1999), în care se menționează că obiectivul metodei de calcul ar fi acela de a permite BCE să rămână aliniată la nivelul de remunerare al surselor sale principale de recrutare, și anume organizațiile de referință.

116    BCE subliniază că creșterea salariilor în litigiu rezultă dintr‑un simplu „angajament voluntar” din partea sa, calificare care ar reținută de reclamanții înșiși. Prin urmare, punerea în aplicare a unui astfel de angajament nu poate crea obligații legale. Aceasta se referă la jurisprudența Curții, care, în Ordonanța din 3 martie 1999, Echauz Brigaldi și alții/Comisia (C‑315/97 P, Rec., p. I‑1287, punctul 11), ar fi confirmat Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 1997, Echauz Brigaldi și alții/Comisia (T‑156/95, RecFP, p. I‑A‑171 și II‑509), prin care acesta a hotărât că un avantaj acordat de o instituție funcționarilor săi cu titlu benevol, iar nu în temeiul unei obligații juridice rezultate din statut, nu obligă o altă instituție să acorde un tratament identic propriilor funcționari. În consecință, Tribunalul de Primă Instanță ar fi constatat că principiul egalității de tratament nu a fost încălcat.

117    În plus, BCE neagă orice „încredere legitimă” în privința reclamanților, întrucât consultarea comitetului pentru personal nu implică faptul că opinia sa are un caracter obligatoriu. În plus, aceasta subliniază că creșterea salariului decisă în iulie 2004 ar fi un act voluntar, care, în consecință, nu poate crea obligația de a da un efect retroactiv ajustării salariilor, care rezultă din consultare.

 Aprecierea Tribunalului

118    Prin acest motiv, reclamanții urmăresc recunoașterea faptului că, în mod greșit, BCE nu le‑a majorat salariile pe anii 2001-2003, ani avuți în vedere totuși, în mod retroactiv, de consultarea deschisă în urma memorandumului din 16 decembrie 2003.

119    În această privință, cele trei aspecte ale celui de al treilea motiv trebuie examinate împreună în măsura în care acestea sunt în legătură și în măsura în care reclamanții au dezvoltat o argumentare unică în susținerea lor.

120    În consecință, trebuie determinat dacă respectiva consultare a comitetului pentru personal, lansată în urma memorandumului din 16 decembrie 2003, urmată de aplicarea asupra rezultatelor acestei consultări a metodei de calcul în vigoare în anii 2002-2003, ar fi trebuit, astfel cum susțin reclamanții, să aibă drept consecință plata retroactivă, pentru fiecare an avut în vedere, a creșterii de salariu care era rezultatul consultării.

121    Trebuie subliniat de la început că, pentru a executa Hotărârea Cerafogli și Poloni/BCE, citată anterior, care declarase nelegală procedura de ajustare a salariilor personalului BCE pentru 2001, BCE era obligată, pentru a remedia viciul criticat de Tribunalul de Primă Instanță, să consulte comitetul pentru personal în mod regulat și adecvat în ceea ce privește ajustarea salariilor pentru același an. Prin natura sa, o astfel de măsură, care nu putea fi concepută ca privind numai situația doamnei Cerafogli și a domnului Poloni, avea în mod necesar un caracter general.

122    Trebuie adăugat că BCE a extins consultarea la anii 2002 și 2003, în urma angajamentului pe care și l‑a luat față de întregul personal, prin memorandumul din 16 decembrie 2003, intitulat „Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță privind ajustarea salariilor din 2001”. Astfel cum BCE a admis în cursul ședinței și contrar celor susținute de aceasta în înscrisurile sale, acest angajament implica obligația de a aplica metoda de calcul în vigoare la rezultatul consultării extinse în acest fel.

123    Cu toate acestea, părțile se opun față de consecințele pecuniare ale acestei consultări și ale obligației de a aplica metoda de calcul la rezultatul acestei consultări. Astfel, în timp ce reclamanții arată că, pentru a se conforma Hotărârii Cerafogli și Poloni/BCE, citată anterior, BCE trebuia să extindă asupra întregului personal beneficiul eventualelor creșteri salariale rezultate din consultare, aceasta din urmă neagă un astfel de efect pentru hotărârea respectivă.

124    În speță, nu este necesară pronunțarea asupra aspectului dacă, în temeiul articolului 233 CE, BCE avea obligația de a extinde asupra întregului personal beneficiul creșterilor salariale rezultate din consultare, inclusiv pentru perioada anterioară pronunțării hotărârii, ținând seama în special de natura neregularităților criticate. Este suficient să se constate că BCE însăși a apreciat că trebuie să plaseze într‑un cadru obligatoriu aplicabil întregului personal, iar nu numai doamnei Cerafogli și domnului Poloni, și care privește toți cei trei ani în discuție, atât consultarea, etapa pregătitoare a procedurii de ajustare a salariilor, cât și etapele următoare acestei proceduri, inclusiv etapa finală, care constă în ajustarea salariului fiecărui membru al personalului.

125    În aceste condiții, trebuie verificat modul în care metoda de calcul pentru ajustarea salariilor a fost aplicată pentru întreaga perioadă a anilor 2001-2003.

126    În primul rând, este necesar să se amintească principalele elemente ale metodei de calcul, precum și divergențele dintre, pe de o parte GSA 1999/2001 și, pe de altă parte, GSA 2002/2004 (a se vedea punctele 13-17 din prezenta hotărâre).

127    În esență, metoda de calcul consta într‑o utilizare, întemeiată pe încredere, a datelor‑sursă comunicate de organizațiile de referință, fără ca BCE să fi fost în măsură să le controleze într‑un mod aprofundat.

128    În plus, GSA 1999/2001 nu prevedea nicio posibilitate de corectare a rezultatelor metodei de calcul, iar dacă GSA 2002/2004 a prevăzut posibilitatea unei astfel de corectări, această posibilitate era limitată în două moduri. Pe de o parte, aceste GSA nu permiteau corectări decât din cauza datelor lipsă la data normală a ajustării salariilor, cu alte cuvinte, corectări efectuate în aplicarea datelor pe care organizațiile de referință le‑ar fi comunicat cu întârziere, iar nu corectări din cauza descoperirii ulterioare de erori în datele‑sursă comunicate și luate în considerare pentru ajustare. Pe de altă parte, corectările astfel efectuate nu ar fi retroactive. În consecință, numai corectările rezultate din date care inițial au lipsit, dar care au devenit disponibile între ultima ajustare și ajustarea din anul următor, ar produce efecte la această din urmă dată; astfel, prima aplicare a acestei posibilități de corectare nu ar fi putut avea loc decât la 1 iulie 2003, pentru date care se referă la anul 2002 și care, comunicate târziu, nu ar fi putut fi luate în considerare pentru calculul ajustării decise la 1 iulie 2002.

129    În plus, trebuie admis că ar fi fost artificial să se procedeze la o nouă consultare a comitetului pentru personal în temeiul elementelor disponibile la momentul consultării inițiale, eludându‑se în același timp elementele devenite disponibile ulterior, și anume datele corectate.

130    În ceea ce privește de asemenea anul 2002, trebuie să se țină seama de dificultatea de a aplica, pe baza datelor referitoare la acest an și primite în 2004, o reducere de salariu de 0,4 %, care rezultă din calculul efectuat în temeiul datelor corectate și incluse în tabelele realizate de BCE în cursul procedurii de consultare.

131    În plus, dacă am presupune că aceste operațiuni au fost posibile, sistemul de editare a fișelor de salariu ale BCE nu era capabil, potrivit acesteia, să efectueze în mod retroactiv un nou calcul al salariilor începând cu anul 2001, fapt care, de asemenea, a fost recunoscut de comitetul pentru personal în nota sa din 4 august 2004.

132    Din jurisprudență rezultă că, atunci când executarea hotărârii de anulare prezintă dificultăți particulare, instituția respectivă poate adopta orice decizie care este de natură să compenseze în mod echitabil dezavantajul care rezultă pentru persoanele interesate din decizia anulată. În acest context, administrația poate stabili un dialog cu acestea pentru a încerca să se ajungă la un acord care să le ofere o compensație echitabilă pentru nelegalitatea căreia i‑au fost victimă (Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 26 iunie 1996, De Nil și Impens/Consiliul, T‑91/95, RecFP, p. I‑A‑327 și II‑959, punctul 34, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 iulie 1997, Apostolidis și alții/Comisia, T‑81/96, RecFP, p. I‑A‑207 și II‑607, punctul 42, și Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 mai 2000, Simon/Comisia, T‑177/97, RecFP, p. I‑A‑75 și II‑319, punctul 23).

133    În speță, având în vedere toate elementele menționate la punctele 126-131 din prezenta hotărâre, BCE a optat pentru o abordare simplificată, cea a unei plăți a rezultatului cumulat al ajustării salariilor pe anii 2001-2003, constatat la sfârșitul procedurii de consultare, la data producerii efectului ajustării salariilor pentru anul 2004, și anume la 1 iulie 2004. Această soluție a fost acceptată implicit de comitetul pentru personal prin nota din 14 iunie 2004, în care acesta nu a reiterat cererea sa de plată retroactivă, formulată în nota din 25 martie 2004 și reluată cu ocazia mai multor reuniuni tehnice.

134    Rezultatul cumulat la care a ajuns astfel BCE este rodul unei soluții de compromis găsite între aceasta și comitetul pentru personal, care a permis adaptarea și combinarea într‑un mod simplificat a metodei de calcul. Această soluție de compromis consta în mai multe elemente:

–        în primul rând, în ceea ce privește anul 2001, în posibilitatea de a lua în considerare date corectate, odată ce acestea au devenit disponibile, ceea ce nu a fost prevăzut de GSA 1999/2001, ci numai de GSA 2002/2004;

–        în al doilea rând, în luarea în considerare a tuturor datelor relevante pentru anul în care salariile trebuiau să fie ajustate, iar nu numai pentru anul în cursul căruia aceste date au devenit disponibile, cum este prevăzut de GSA 2002/2004;

–        în al treilea rând, în posibilitatea de a nu limita luarea în considerare a datelor „corectate”, și anume a celor care nu erau disponibile sau erau incomplete în ceea ce privește anul pentru care salariile trebuiau să fie ajustate, la plata în anul următor;

–        în al patrulea rând, în plata, începând cu 1 iulie 2004, a unei creșteri de 0,3 %, reprezentând rezultatul cumulat al variațiilor calculate pentru anii 2001-2003 pe baza datelor exacte asupra cărora comitetul pentru personal și BCE au căzut de acord (+ 0,3 % pentru 2001, − 0,4 % pentru 2002, + 0,4 % pentru 2003, și anume 0,3 %).

135    De aici rezultă că, dacă BCE nu a conferit creșterii salariilor rezultate din consultare efectul retroactiv revendicat de reclamanți, în schimb aceasta a utilizat, pe de o parte, date corectate (în sensul majorării) pentru anul 2001, ceea ce nu ar fi fost posibil la acel moment în temeiul normelor în vigoare atunci, iar, pe de altă parte, a extins consultarea la anii 2002 și 2003 și rezultatele acestei consultări la întregul personal, contrar poziției potrivit căreia numai reclamanții din Hotărârea Cerafogli și Poloni/BCE, citată anterior, ar fi trebuit să beneficieze de aceasta. Astfel, BCE a optat pentru o soluție care nu era numai echilibrată, ci avea de asemenea un efect structural asupra grilelor de salarii și de pensii.

136    Având în vedere dificultățile deosebite menționate mai sus pentru executarea Hotărârii Cerafogli și Poloni/BCE, citată anterior, este necesar să se constate că decizia adoptată având în vedere rezultatele procedurii de consultare privind ajustarea salariilor pentru anii 2001-2003 trebuie considerată ca o soluție rezonabilă și echitabilă în sensul jurisprudenței citate la punctul 132.

137    Această constatare nu este infirmată de argumentele prezentate de reclamanți.

138    În primul rând, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe corectările retroactive efectuate de anumite organizații de referință, este necesar să se constate că o astfel de practică este perfect corespunzătoare mecanismului prevăzut de GSA 2002/2004, și anume o corectare a salariilor, având în vedere datele‑sursă reale, în anul următor celui în care se situează faptul generator al salariilor. În orice caz, corectările retroactive ale anumitor organizații de referință nu au drept consecință pentru BCE vreo obligație de a acorda retroactiv ajustări ale salariilor, întrucât aceste practici, chiar dacă sunt întemeiate pe textele normative naționale sau comunitare, nu obligă decât aceste organizații, iar nu BCE.

139    În al doilea rând, contrar celor susținute de reclamanți, prin adoptarea unei soluții echitabile pentru întregul personal, BCE și‑a respectat angajamentul luat în memorandumul său din 16 decembrie 2003 de a se conforma hotărârii pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță.

140    În consecință, al treilea motiv trebuie să fie înlăturat. Prin urmare, cererile de anulare trebuie respinse ca nefondate.

2.     Cu privire la cererile de daune interese

 Argumentele părților

141    Reclamanții subliniază că greșelile invocate le‑au produs prejudicii în măsura în care aceștia nu au putut dispune, începând de la 1 iulie 2001, 2002 și 2003, de salariul care le revine, cu alte cuvinte, de un salariu stabilit conform metodei de calcul și la sfârșitul unei consultări desfășurate în conformitate cu dispozițiile legale. Fără a fi capabili să calculeze în mod precis valoarea prejudiciului lor, reclamanții propun ca aceasta să fie stabilită ex aequo et bono și cu titlu provizoriu la 5 000 de euro pentru fiecare reclamant.

142    BCE susține că a demonstrat suficient că nu a săvârșit nicio nelegalitate. Prin urmare, cererea de despăgubiri ar fi neîntemeiată în drept. Pe plan pecuniar, reclamanții ar fi beneficiat de o creștere de 0,3 % acordată de BCE nu în temeiul unei obligații legale, ci în temeiul unei decizii de politică privind personalul.

 Aprecierea Tribunalului

143    Potrivit unei jurisprudențe constante, cererea de reparare a unui prejudiciu material sau moral trebuie respinsă atunci când prezintă o legătură strânsă cu cererea de anulare care a fost ea însăși respinsă ca nefondată (a se vedea Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 25 iunie 2003, Pyres/Comisia, T‑72/01, RecFP, p. I‑A‑169 și II‑861, punctul 85 și jurisprudența citată).

144    În speță, întrucât examinarea motivelor prezentate în susținerea cererii de anulare a fișelor de salariu din luna iulie 2004 nu a indicat nicio nelegalitate săvârșită de BCE și, așadar, nicio culpă de natură să determine răspunderea acesteia, cererile de despăgubiri pentru prejudiciul pe care reclamanții pretind că l‑au suferit din cauza nelegalităților invocate trebuie să fie de asemenea respinse ca nefondate.

3.     Concluzii generale

145    Din cele de mai sus rezultă că cererile de anulare și cererile de despăgubire nu sunt fondate și că nu mai este necesar ca Tribunalul să se pronunțe cu privire la cererea care urmărește prezentarea dosarului administrativ. În consecință, acțiunea trebuie să fie respinsă fără a fi necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea sa, având în vedere că BCE a ridicat numeroase excepții de inadmisibilitate, în special privind tardivitatea cererilor de reexaminare și privind tardivitatea reclamației domnului Poloni, primită de BCE la 14 decembrie 2004, în afara termenului de două luni care, potrivit BCE, ar fi expirat la 13 decembrie 2004.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

146    În temeiul articolului 122 din Regulamentul de procedură, prevederile capitolului VIII al titlului II din respectivul regulament, referitoare la cheltuieli, nu se aplică decât cererilor înregistrate pe rolul Tribunalului începând cu intrarea în vigoare a acestui regulament de procedură, și anume 1 noiembrie 2007. Prevederile pertinente în materie din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță continuă să se aplice mutatis mutandis cauzelor în curs de judecată înregistrate pe rolul Tribunalului înaintea acestei date.

147    Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Cu toate acestea, în temeiul articolului 88 din același regulament, în litigiile dintre Comunități și agenții acestora, cheltuielile efectuate de instituții rămân în sarcina acestora. Întrucât reclamanții au căzut în pretenții, se impune ca fiecare parte să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (ședință plenară)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Mahoney Kreppel Van Raepenbusch

Boruta Kanninen      Tagaras Gervasoni

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 24 iunie 2008.

Grefier        Președinte

W. Hakenberg        P. Mahoney

Textul prezentei decizii, precum și cel al deciziilor instanțelor comunitare citate în cuprinsul acesteia și nepublicate încă în Repertoriu sunt disponibile pe pagina de internet a Curții de Justiție: www.curia.europa.eu

Anexă

Maria Concetta Cerafogli, membru al personalului Băncii Centrale Europene, cu domiciliul în Frankfurt am Main (Germania),

Marion Kotowski, membru al personalului Băncii Centrale Europene, cu domiciliul în Frankfurt am Main (Germania),

Emmanuel Larue, membru al personalului Băncii Centrale Europene, cu domiciliul în Frankfurt am Main (Germania),

Paolo Poloni, membru al personalului Băncii Centrale Europene, cu domiciliul în Frankfurt am Main (Germania),

Olivier Seigneur, membru al personalului Băncii Centrale Europene, cu domiciliul în Frankfurt am Main (Germania),

Ali Shikhane, membru al personalului Băncii Centrale Europene, cu domiciliul în Hünfelden-Nauheim (Germania),

Luca Tagliaretti, membru al personalului Băncii Centrale Europene, cu domiciliul în Frankfurt am Main (Germania),

Cuprins

Cadrul juridic

Situația de fapt

Procedura și concluziile părților

În drept

1.  Cu privire la cererile de anulare

Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de a consulta comitetul pentru personal

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

–  Cu privire la critica întemeiată pe caracterul incomplet al informațiilor comunicate de BCE

–  Cu privire la critica întemeiată pe o lipsă a informării în timp util

–  Cu privire la critica întemeiată pe desfășurarea nelegală a reuniunilor

–  Cu privire la critica întemeiată pe insuficiența răspunsurilor la întrebările comitetului pentru personal

–  Cu privire la critica întemeiată pe o recurgere abuzivă la urgență

–  Cu privire la critica întemeiată pe faptul că procedura consultării nu era finalizată în momentul transmiterii fișelor de salariu din luna iulie 2004

Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea metodelor de calcul, pe o eroare vădită de apreciere și pe încălcarea obligației de motivare

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe lipsa aplicării retroactive a corecturilor care trebuie să fie aduse ajustării generale a salariilor

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

2.  Cu privire la cererile de daune interese

Argumentele părților

Aprecierea Tribunalului

3.  Concluzii generale

Cu privire la cheltuielile de judecată

* Limba de procedură: franceza.