Cauza C‑357/16

„Gelvora” UAB

împotriva

Valstybinė vartotojų teisių apsaugos tarnyba

(cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas)

„Trimitere preliminară – Practici comerciale neloiale – Directiva 2005/29/CE – Domeniu de aplicare – Societate de recuperare a creanțelor – Credit de consum – Cesiune de creanță – Natura raportului juridic dintre societate și debitor – Articolul 2 litera (c) – Noțiunea «produs» – Măsuri de recuperare desfășurate în paralel cu intervenția unui executor judecătoresc”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 20 iulie 2017

Protecția consumatorilor – Practici comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori – Directiva 2005/29 – Domeniu de aplicare – Datorie a unui debitor care nu și‑a îndeplinit obligația de plată într‑un contract de credit de consum cesionat unei societăți de recuperare a creanțelor – Raport juridic între această societate și debitorul care nu și‑a îndeplinit obligația de plată – Includere – Noțiunea „produs” – Măsuri de recuperare a creanțelor luate de această societate în paralel cu intervenția unui executor judecătoresc – Includere

[Directiva 2005/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 lit. (c)]

Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretată în sensul că intră în domeniul său de aplicare material raportul juridic dintre o societate de recuperare a creanțelor și debitorul care nu și‑a îndeplinit obligația de plată într‑un contract de credit de consum și a cărui datorie a fost cesionată acestei societăți. Intră sub incidența noțiunii „produs” în sensul articolului 2 litera (c) din această directivă practicile la care recurge o astfel de societate pentru a efectua recuperarea creanței sale. În această privință, este irelevantă împrejurarea că datoria a fost confirmată printr‑o hotărâre judecătorească, iar această hotărâre a fost transmisă unui executor judecătoresc în vederea executării.

Astfel, pe lângă faptul că angajarea unor asemenea măsuri în paralel cu o procedură oficială de executare prin intermediul unui executor judecătoresc este susceptibilă să inducă în eroare debitorul în ceea ce privește natura procedurii cu care se confruntă, efectul util al protecției garantate consumatorului prin Directiva privind practicile comerciale neloiale impune ca comerciantul care a decis să acționeze în mod autonom în vederea recuperării datoriilor să fie supus dispozițiilor acestei directive pentru măsurile pe care le adoptă din proprie inițiativă în paralel cu o procedură de executare silită.

(a se vedea punctele 30 și 31 și dispozitivul)