HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a doua)
30 septembrie 2013
Cauza F‑38/12
BP
împotriva
Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)
„Funcție publică – Personalul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene – Agent contractual – Nereînnoirea unui contract pe durată determinată pentru o durată nedeterminată – Schimbare a repartizării într‑un alt serviciu până la finalul contractului – Acțiune în anulare – Acțiune în despăgubire”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, prin care BP solicită Tribunalului anularea deciziilor din 27 februarie 2012 ale directorului Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „FRA” sau „agenția”) de a nu îi reînnoi contractul de agent contractual pentru o durată nedeterminată și de a‑i schimba repartizarea în cadrul altui serviciu în ultimele șase luni ale contractului, precum și obligarea FRA la repararea prejudiciului său material și moral
Decizia: Respinge acțiunea. BP suportă totalitatea propriilor cheltuieli de judecată și este obligată la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene.
Sumarul hotărârii
1. Acțiune introdusă de funcționari – Agenți contractuali – Motive – Motiv întemeiat pe abuzul de putere în susținerea unei acțiuni îndreptate împotriva unei decizii de nereînnoire a contractului în urma unei comunicări de informare
(Statutul funcționarilor, art. 22a)
2. Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Decizie de nereînnoire a unui contract pe durată determinată – Dreptul persoanei interesate de a fi ascultată
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (1); Declarația Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene 2009/13]
3. Funcționari – Decizie care lezează – Obligația de motivare – Conținut
(Statutul funcționarilor, art. 25)
4. Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului – Puterea de apreciere a administrației – Limite – Interesul serviciului – Respectarea echivalenței posturilor
[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1)]
5. Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului – Schimbare a repartizării unui funcționar în interesul serviciului ca urmare a unor dificultăți relaționale – Neluarea în considerare a interesului serviciului –Inexistență
[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1)]
6. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere clară și precisă a motivelor invocate – Motiv prezentat în cadrul unui capăt de cerere – Luare în considerare în cadrul altui capăt de cerere – Inadmisibilitate
[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1)]
1. Articolul 22a alineatul (3) din statut prevede că funcționarul care a comunicat, în temeiul alineatului (1) al acestui articol, o informație privitoare la fapte din care se poate presupune existența unei posibile activități ilegale sau a unei conduite care poate reflecta o încălcare gravă a obligațiilor funcționarilor Uniunii nu suferă niciun prejudiciu din partea instituției în măsura în care a acționat cu bună‑credință. Astfel, împrejurarea că o decizie defavorabilă unui agent temporar a urmat, cronologic, comunicării unor informații de către acest funcționar în temeiul articolului 22a din statut trebuie să determine instanța Uniunii, atunci când este sesizată cu o acțiune îndreptată împotriva deciziei în cauză, în susținerea căreia este invocat un motiv întemeiat pe un abuz de putere, să examineze motivul menționat cu o vigilență sporită. În consecință, aceste dispoziții nu oferă funcționarului care a comunicat, în temeiul articolului 22a alineatul (1) din statut, informații privind fapte care permit să se prezume o activitate nelegală o protecție împotriva oricărei decizii care îl poate leza, ci numai împotriva deciziilor care ar fi adoptate în temeiul unei astfel de comunicări.
(a se vedea punctele 87-89)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 24 februarie 2010, Menghi/ENISA, F‑2/09, punctul 138
2. Atunci când contractul de angajare a unui agent poate face obiectul unei reînnoiri, o decizie de nereînnoire a unui contract de agent temporar sau a unui contract de agent contractual constituie o decizie care lezează persoana interesată.
Decizia 2009/13 a Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene privind procedura care trebuie urmată pentru reînnoirea contractelor agenților contractuali prevede audierea persoanei interesate în două momente; mai întâi în cadrul unei întrevederi cu șeful departamentului și ulterior prin intermediul scrisorii de motivare pe care o trimite directorului agenției menționate cu șapte luni înaintea expirării contractului. În scrisoarea de motivare, persoana interesată se poate exprima și poate formula toate motivele în favoarea unei decizii pozitive pentru sine.
Un aviz al unui șef de departament a cărui copie o primește persoana interesată și cu privire la care aceasta dorește să își exprime punctul de vedere constituie un act pregătitor al deciziei de neprelungire a contractului. Întrucât nu este vorba despre un act care lezează persoana interesată în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut și al articolului 91 alineatul (1) din statut, acesta nu poate invoca în mod valabil un drept de a formula observații cu privire la cuprinsul actului menționat.
(a se vedea punctele 103 și 106-108)
Trimitere la:
Tribunalul Uniunii Europene: 14 septembrie 2011, Marcuccio/Comisia, T‑236/02, punctul 133, care face obiectul unui recurs pendinte la Curte, cauza C‑617/11 P
3. Obligația de motivare prevăzută la articolul 25 al doilea paragraf din statut, care reia obligația generală prevăzută la articolul 296 TFUE, are drept scop, pe de o parte, să furnizeze persoanei interesate o indicație suficientă pentru a aprecia temeinicia actului care o lezează și posibilitatea de a introduce o acțiune la Tribunal și, pe de altă parte, să permită acestuia din urmă să își exercite controlul cu privire la legalitatea actului. Întinderea obligației de motivare trebuie apreciată în fiecare caz nu numai în raport cu decizia atacată, ci și în funcție de împrejurările concrete în care a fost adoptată decizia menționată.
O decizie este suficient motivată din moment ce intervine într‑un context cunoscut de persoana interesată și care îi permite acesteia să înțeleagă conținutul măsurii adoptate în privința sa. Aceasta este situația atunci când decizia respectivă a fost precedată de întâlniri cu superiorii ierarhici, având ca obiect situația în cauză. În plus, îndeplinește cerința de motivare o decizie care face trimitere la un document ce se află deja în posesia persoanei interesate și care cuprinde elementele pe care instituția și‑a întemeiat decizia.
(a se vedea punctele 124 și 125)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 17 mai 2006, Kallianos/Comisia, T‑93/04, punctele 100 și 101
Tribunalul Funcției Publice: 2 iulie 2009, Giannini/Comisia, F‑49/08, punctul 117; 30 noiembrie 2010, Taillard/Parlamentul European, F‑97/09, punctul 33
4. Instituțiile dispun de o largă putere de apreciere în raport cu organizarea serviciilor lor în funcție de misiunile care le sunt încredințate și în raport cu încadrarea personalului lor în vederea acestor misiuni, cu condiția însă ca această încadrare să se facă în interesul serviciului și ca echivalența posturilor să fie respectată cu ocazia încadrării menționate.
Schimbarea repartizării unui funcționar nu este condiționată de consimțământul acestuia. În acest caz, ar conduce la o limitare a libertății de dispoziție a instituțiilor în organizarea serviciilor lor și în adaptarea acestei organizări la evoluția cerințelor.
(a se vedea punctele 132 și 133)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 22 ianuarie 1998, Costacurta/Comisia, T‑98/96, punctele 36 și 40 și jurisprudența citată
5. Noțiunea de interes al serviciului se raportează la buna funcționare a instituției în general și în special la cerințele specifice ale postului care urmează să fie ocupat. Decizia de schimbare a repartizării unui funcționar pentru a pune capăt unei situații administrative devenite necontrolabile trebuie considerată ca luată în interesul serviciului. Dificultățile relaționale, atunci când cauzează tensiuni care dăunează bunei funcționări a serviciului, pot justifica, tocmai în interesul serviciului, transferul unui funcționar, fără a fi necesar să se determine identitatea responsabilului incidentelor în cauză sau gradul de adevăr al reproșurilor formulate de o parte și de cealaltă.
(a se vedea punctele 140-142)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 18 aprilie 1996, Kyrpitsis/CES, T‑13/95, punctul 51; Costacurta/Comisia, citată anterior, punctul 39 și jurisprudența citată
Tribunalul Funcției Publice: 5 decembrie 2012, Z/Curtea de Justiție, F‑88/09 și F‑48/10, punctul 123, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalul Uniunii Europene, cauza T‑88/13 P
6. Este inadmisibil un motiv invocat în cadrul unui capăt de cerere inadecvat, în măsura în care, pe de o parte, nu revine instanței Uniunii atribuția de a regrupa cum consideră mai potrivit argumentele, reproșurile sau motivele unei cereri introductive în cadrul unui capăt de cerere sau al altuia și în măsura în care, pe de altă parte, modul în care acest motiv este prezentat poate afecta drepturile la apărare ale pârâtului.
(a se vedea punctele 148 și 149)