Cauza T‑284/08

People’s Mojahedin Organization of Iran

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului – Înghețarea fondurilor – Acțiune în anulare – Dreptul la apărare – Control jurisdicțional”

Sumarul hotărârii

1.      Drept comunitar – Principii – Dreptul la apărare

[Regulamentul nr. 2580/2001 al Consiliului, art. 2 alin. (3); Decizia 2008/583 a Consiliului]

2.      Acțiune în anulare – Motive – Abuz de putere

(art. 230 CE)

3.      Uniunea Europeană – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului

[art. 10 CE; Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (4); Regulamentul nr. 2580/2001 al Consiliului, art. 2 alin. (3)]

4.      Comunitățile Europene – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Sancțiuni economice și financiare în temeiul articolelor 60 CE, 301 CE și 308 CE

(art. 60 CE, 301 CE și 308 CE)

5.      Uniunea Europeană – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului

[Poziția comună 2001/931 a Consiliului, art. 1 alin. (4)]

6.      Uniunea Europeană – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului

[Regulamentul nr. 2580/2001 al Consiliului, art. 2 alin. (3)]

1.      Consiliul a adoptat Decizia 2008/583 de punere în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/2001 privind măsurile restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului fără a fi comunicat în prealabil persoanei interesate noile informații sau noile elemente din dosar care, potrivit acestuia, justificau menținerea persoanei interesate pe lista persoanelor, grupurilor și entităților ale căror fonduri trebuie să fie înghețate și, a fortiori, nu i‑a dat posibilitatea de a‑și prezenta, anterior adoptării deciziei menționate, punctul de vedere cu privire la acest aspect.

Consiliul a procedat astfel în condițiile în care urgența nu este deloc dovedită și în condițiile în care nu a invocat vreo imposibilitate materială sau juridică de a comunica persoanei interesate „noile elemente” care, potrivit acestuia, justificau menținerea persoanei interesate pe listă.

În consecință, menținerea înghețării fondurilor persoanei interesate operată prin Decizia 2008/583 a intervenit ca urmare a unei proceduri în cursul căreia dreptul la apărare al acesteia nu a fost respectat. Această considerație nu poate decât să antreneze anularea acestei decizii, în măsura în care privește persoana interesată.

(a se vedea punctele 36, 40, 41 și 47)

2.      Abținerea Consiliului de a se conforma unei proceduri clar definite de o hotărâre anterioară a Tribunalului care se referă la aceleași părți și care urmărește garantarea respectării dreptului la apărare în cadrul adoptării unei măsuri comunitare de înghețare a fondurilor, abținere intervenită în cunoștință de cauză și care nu se poate întemeia pe nicio justificare rezonabilă, ar putea constitui un indiciu pertinent în cadrul examinării motivului întemeiat pe un exces sau pe un abuz de putere.

(a se vedea punctul 44)

3.      Procedura prin care se poate dispune o măsură de înghețare a fondurilor în temeiul reglementării pertinente în materie de măsuri specifice pentru combaterea terorismului se derulează pe două niveluri, unul național, iar celălalt comunitar.

În temeiul articolului 10 CE, relațiile dintre statele membre și instituțiile comunitare sunt guvernate de obligații reciproce de cooperare loială. Într‑o situație în care își găsesc aplicarea articolul 1 alineatul (4) din Poziția comună 2001/931 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului și articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului, dispoziții care instituie o formă de cooperare specifică între Consiliu și statele membre, în cadrul luptei comune împotriva terorismului, acest principiu de cooperare loială determină, pentru Consiliu, obligația de a urma pe cât posibil aprecierea autorității naționale competente, cel puțin dacă este vorba despre o autoritate judiciară, în special în ceea ce privește existența unor „probe sau indicii serioase și credibile” pe care se bazează decizia acesteia, prevăzută la articolul 1 alineatul (4) din Poziția comună 2001/931.

Rezultă că, deși sarcina probei faptului că înghețarea fondurilor unei persoane, ale unui grup sau ale unei entități este sau continuă să fie justificată din punct de vedere legal revine Consiliului, în raport cu reglementarea pertinentă, obiectul acestei probe este relativ limitat la nivelul procedurii comunitare de înghețare a fondurilor. În cazul unei decizii inițiale de înghețare a fondurilor, aceasta privește, în esență, existența unor informații precise sau a unor elemente din dosar care arată că, în privința persoanei în cauză, s‑a luat o decizie de către o autoritate națională care îndeplinește condițiile cuprinse în definiția de la articolul 1 alineatul (4) din Poziția comună 2001/931. Pe de altă parte, în cazul unei decizii subsecvente de înghețare a fondurilor, după revizuire, sarcina probei privește, în esență, aspectul dacă înghețarea fondurilor se justifică în continuare având în vedere toate împrejurările pertinente din speță și, în mod special, măsurile luate în urma respectivei decizii a autorității naționale competente.

(a se vedea punctele 51-54)

4.      Consiliul dispune de o largă putere de apreciere în ceea ce privește elementele care trebuie luate în considerare în vederea adoptării de sancțiuni economice și financiare în temeiul articolelor 60 CE, 301 CE și 308 CE în conformitate cu o poziție comună adoptată în temeiul politicii externe și de securitate comune. Această putere de apreciere privește în special considerațiile de oportunitate pe care se bazează astfel de decizii.

Cu toate acestea, deși Tribunalul recunoaște Consiliului o marjă de apreciere în domeniu, aceasta nu implică faptul că trebuie să se abțină de la controlul interpretării de către această instituție a datelor pertinente. Astfel, instanța comunitară trebuie nu numai să verifice exactitatea materială a elementelor de probă invocate, credibilitatea și coerența acestora, ci și să controleze dacă aceste elemente constituie toate datele pertinente care trebuie luate în considerare pentru a aprecia situația și dacă sunt de natură să susțină concluziile care sunt desprinse din acestea. Totuși, în cadrul acestui control, Tribunalul nu trebuie să înlocuiască aprecierea Consiliului cu privire la oportunitate cu propria apreciere.

(a se vedea punctul 55)

5.      Formularea articolului 1 alineatul (4) din Poziția comună 2001/931 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului prevede ca o decizie să fie luată de o autoritate națională competentă „cu privire la persoanele, grupurile și entitățile vizate” înainte de a putea fi adoptată o măsură comunitară de înghețare a fondurilor în privința acestora.

Chiar presupunând că această dispoziție nu trebuie interpretată literal, dacă o decizie națională care precedă adoptarea unei măsuri comunitare nu a fost adoptată în privința unei organizații, ci în privința unora dintre membrii acesteia, ar trebui în plus ca Consiliul sau autoritatea națională competentă vizată să explice motivele specifice și concrete pentru care, în speță, actele imputabile unor indivizi pretinși membri sau simpatizanți ai unei organizații trebuie imputate organizației înseși.

(a se vedea punctele 64 și 65)

6.      Consiliul nu este îndreptățit să întemeieze o decizie de înghețare a fondurilor, prevăzută la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/2001 privind măsurile restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului, pe informații sau pe elemente ale dosarului comunicate de un stat membru, dacă acest stat membru nu este dispus să autorizeze comunicarea acestora instanței comunitare învestite cu controlul legalității acestei decizii.

În această privință, controlul jurisdicțional al legalității unei decizii de înghețare a fondurilor cuprinde și aprecierea situației de fapt și a împrejurărilor invocate în justificarea acesteia, precum și verificarea elementelor de probă și a informațiilor pe care este întemeiată această apreciere. De asemenea, Tribunalul trebuie să se asigure cu privire la respectarea dreptului la apărare și a cerinței de motivare în această privință, precum și, dacă este cazul, cu privire la temeinicia considerațiilor imperative invocate în mod excepțional de Consiliu pentru a se sustrage de la acestea.

Acest control se dovedește cu atât mai mult indispensabil cu cât constituie singura garanție procedurală care permite să se asigure un just echilibru între cerințele combaterii terorismului internațional și protecția drepturilor fundamentale. Întrucât limitările aduse de Consiliu dreptului la apărare al persoanelor interesate trebuie să fie contrabalansate de un strict control jurisdicțional independent și imparțial, instanța comunitară trebuie să poată controla legalitatea și temeinicia măsurilor de înghețare a fondurilor fără să îi poată fi opus secretul sau confidențialitatea elementelor de probă și a informațiilor folosite de Consiliu.

Astfel, refuzul Consiliului și al autorităților naționale de a comunica, fie și numai Tribunalului, informațiile cuprinse într‑un document comunicat de autoritățile menționate Consiliului are drept consecință să nu permită Tribunalului exercitarea controlului de legalitate asupra deciziei de înghețare a fondurilor.

(a se vedea punctele 73-76)