HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

25 septembrie 2013

Cauza F‑158/12

Éric Marques

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Agent contractual – Recrutare – Apel pentru exprimarea interesului EPSO/CAST/02/2010 – Condiții de angajare – Experiență profesională adecvată – Respingerea cererii de angajare”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Marques solicită, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei Europene din 6 martie 2012 prin care se refuză angajarea sa ca agent contractual din grupa de funcții III și, pe de altă parte, repararea prejudiciului său

Decizia:      Anulează decizia Comisiei Europene din 6 martie 2012 prin care s‑a refuzat angajarea domnului Marques în calitate de agent contractual în grupa de funcții III. Respinge în rest acțiunea. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de domnul Marques.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare – Încadrare în grad – Luarea în considerare a experienței profesionale – Puterea de apreciere a autorității abilitate să încheie contractele de muncă – Interpretarea textelor Uniunii – Limite

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 82 alin. (2) lit. (b)]

Deși administrația beneficiază de o largă putere de apreciere pentru a determina dacă experiența profesională anterioară a unui candidat poate fi luată în considerare în vederea recrutării sale ca agent contractual într‑o grupă de funcții, exercitarea acestei largi puteri de apreciere trebuie să se facă în special cu respectarea tuturor dispozițiilor aplicabile.

În vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de termenii utilizați și de contextul în care apare aceasta, ci și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție. Or, atunci când legiuitorul și autoritatea administrativă utilizează într‑un text cu aplicabilitate generală doi termeni distincți, cerințele de coerență și de securitate juridică se opun ca aceștia să aibă același conținut. Acest lucru este valabil a fortiori atunci când acești termeni au sensuri diferite în limbajul curent. Exact aceasta este situația adjectivelor „corespunzător” și „echivalent”. În sensul său uzual, adjectivul „corespunzător” înseamnă „adaptat unei anumite utilizări”. Dimpotrivă, adjectivul „echivalent” înseamnă „de aceeași valoare” și are, prin urmare, un sens mai restrâns.

În această privință, trebuie remarcat că articolul 82 alineatul (2) litera (b) din Regimul aplicabil celorlalți agenți impune, în lipsa unei diplome care să demonstreze un nivel de studii superioare, fie o experiență profesională corespunzătoare când persoana interesată a urmat un nivel de studii secundare absolvite cu diplomă care permit accesul la învățământul superior, fie, în caz contrar, o formare profesională sau experiență profesională de nivel echivalent.

Astfel, această dispoziție trebuie interpretată în sensul că acel candidat care urmărește să fie recrutat în calitate de agent contractual în grupa de funcții II sau III trebuie să poată să se prevaleze de o experiență de trei ani care să fie adaptată atribuțiilor pe care le va îndeplini, fără însă a fi echivalentă cu acestea.

(a se vedea punctele 19, 25, 27, 28 și 32)

Trimitere la:

Curte: 17 noiembrie 1983, Merck, 292/82, punctul 12

Tribunalul Uniunii Europene: 8 iulie 2010, Comisia/Putterie‑De‑Beukelaer, T‑160/08 P, punctul 70

Tribunalul Funcției Publice: 28 octombrie 2010, Fares/Comisia, F‑6/09, punctele 38 și 39; 10 martie 2011, Begue și alții/Comisia, F‑27/10, punctul 40