Acțiune introdusă la 2 decembrie 2011 - Treofan Holdings și Treofan Germany/Comisia
(Cauza T-612/11)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamante: Treofan Holdings GmbH (Raunheim, Germania) și Treofan Germany GmbH & Co. KG (Neunkirchen, Germania) (reprezentant: J. de Weerth, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantele solicită Tribunalului:
anularea Deciziei C(2011) 275 final a Comisiei Europene din 26 ianuarie 2011, astfel cum a fost rectificată prin Decizia C (2011) 2628, în procedura privind ajutoarele de stat C 7/2010 (ex CP 250/2009 și ex NN 5/2010), puse în aplicare de Germania prin dispoziția privind reportarea fiscală a pierderilor din Legea privind impozitul pe profit "KStG, Sanierungsklausel";
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantele invocă, în esență, următoarele motive.
Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: deducerea pierderilor nu constituie un ajutor acordat prin intermediul resurselor de stat
În acest sens, reclamantele susțin, printre altele, că prevederea cu privire la reportarea pierderilor ("Sanierungsklausel") nu conferă niciun avantaj patrimonial, ci mai curând nu privează societatea de o situație financiară deja existentă, prin posibilitatea de reportare a pierderilor. Astfel, în opinia reclamantelor, nu există nicio finanțare din resurse de stat.
Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: inexistența selectivității în absența unei excepții de la sistemul de referință relevant
Reclamantele susțin în această privință că sistemul de referință relevant este reglementarea generală în materie de deducere a pierderilor pentru societăți [articolul 10d din Legea germană privind impozitul pe venit (Einkommensteuergesetz) coroborat cu articolul 8 alineatul 1 din KStG și cu articolul 10a din Legea germană privind taxa profesională (Gewerbesteuergesetz)] și că limitarea prevăzută la articolul 8c din KStG este doar o excepție de la acest sistem de referință relevant care este limitată la rândul său, printre altele, prin intermediul dispoziției privind reportarea pierderilor ca o excepție parțială de la această excepție.
Articolul 107 alineatul (1) TFUE: inexistența selectivității în absența unei diferențieri între operatorii economici care, din perspectiva scopului urmărit, se găsesc într-o situație de fapt și de drept comparabilă
Reclamantele susțin în acest context că fiecare întreprindere impozabilă beneficiază de dispoziția privind reportarea pierderilor și că aceasta nu favorizează nici anumite branșe, respectiv domenii de activitate, nici întreprinderi de o anumită dimensiune.
Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: inexistența selectivității ca urmare a unei justificări legate de natura, respectiv de configurarea internă a sistemului de impozitare
Reclamantele susțin în această privință că dispoziția privind reportarea pierderilor se întemeiază pe motive de sistematizare a impozitării care sunt conforme cu principii de drept constituțional precum impozitarea în funcție de capacitatea de plată, evitarea impozitării excesive și principiul proporționalității.
Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE: erori vădite de apreciere ca urmare a luării în considerare insuficiente a reglementărilor fiscale germane
Reclamantele susțin în această privință că Comisia nu a luat în considerare dispozițiile fiscale germane referitoare la deducerea pierderilor.
Invocarea principiului de drept comunitar al protecției încrederii legitime
În acest context, reclamantele menționează printre altele că privilegiile fiscale privind reportarea pierderilor în cazul dobândirii de participații, corelate cu deducerile pierderilor au fost abordate de Comisie mai întâi în cadrul unei proceduri oficiale de investigare și că, în acest caz, este vorba despre o situație excepțională care nu ar putea fi recunoscută nici de legiuitor, nici de instanțe și de administrațiile financiare și, implicit, nici de întreprinderile însele chiar în cazul în care beneficiază de consultanță de specialitate.
____________