Acțiune introdusă la 21 iulie 2011 - Eurofer/Comisia

(Cauza T-381/11)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Europäischer Wirtschaftsverband der Eisen- und Stahlindustrie (Eurofer) ASBL (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: S. Altenschmidt și C. Dittrich, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

anularea Deciziei Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului [C (2011) 2772, JO L 130, p. 1],

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului². Aceasta solicită anularea deciziei în totalitate.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 10a din Directiva 2003/87/CE în cazul produsului de referință pentru metal lichid

Reclamanta invocă nelegalitatea condițiilor privind produsul de referință care figurează în anexa I la decizia atacată.

Reclamanta susține că stabilirea produsului de referință pentru metal lichid încalcă articolul 10a din Directiva 2003/87 întrucât Comisia nu a luat în considerare conținutul complet de carbon al gazelor reziduale care se degajă în timpul producției de fier și de oțel incluzând utilizarea acestora la producția de energie electrică, ci a aplicat deduceri în valoare de aproximativ 25 %. Din modul de redactare a articolului 10a alineatul (1) al treilea paragraf a doua teză din Directiva 2003/87, din economia generală, precum și din finalitatea și din interpretarea istorică a acesteia rezultă că Comisia nu ar fi abilitată să facă astfel de deduceri.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea obligației de motivare prevăzută la articolul 296 al doilea paragraf TFUE

Reclamanta susține de asemenea că Comisia nu a motivat în mod suficient decizia. În opinia acesteia, motivarea privind stabilirea produsului de referință este insuficientă. În egală măsură, nici rezervele exprimate de Comisie cu privire la eventuale denaturări ale concurenței nu sunt motivate în mod corespunzător, ceea ce constituie o încălcare a articolului 296 al doilea paragraf TFUE.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității

Decizia atacată încalcă de asemenea principiul proporționalității în ceea ce privește stabilirea produsului de referință pentru metal lichid.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament

În plus, reclamanta invocă o încălcare a principiului egalității de tratament.

Al cincilea motiv întemeiat pe necesitatea anulării deciziei în totalitate

Reclamanta consideră că decizia ar trebui să fie anulată totalitate întrucât anularea în parte a deciziei, limitată exclusiv la produsul de referință pentru metal lichid, ar determina în mod automat aplicarea unei abordări alternative în privința alocării de cote cu titlu gratuit în temeiul dispozițiilor articolului 10 alineatul (2) litera (b) coroborat cu articolul 3 litera (c) din decizia atacată. Acest lucru ar genera pentru reclamantă un rezultat și mai dezavantajos decât în situația în care s-ar aplica valorile de referință eronate ale Comisiei pentru metal lichid.

____________

¹ - JO L 130, p. 1.

² - Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32, Ediţie specială, 15/vol. 10, p. 78).