Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 25 iunie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Raad voor Vergunningsbetwistingen - Belgia) – A și alții/Gewestelijke stedenbouwkundige ambtenaar van het departement Ruimte Vlaanderen, afdeling Oost-Vlaanderen
(Cauza C-24/19)1
[Trimitere preliminară – Directiva 2001/42/CE – Evaluarea efectelor asupra mediului – Certificat de urbanism în vederea amplasării și a exploatării unor turbine eoliene – Articolul 2 litera (a) – Noțiunea de „planuri și programe” – Condiții de acordare a certificatului stabilite printr-un ordin și printr-o circulară – Articolul 3 alineatul (2) litera (a) – Acte naționale care definesc un cadru în care punerea în aplicare a unor proiecte va putea fi autorizată în viitor – Lipsa unei evaluări ecologice – Menținerea efectelor actelor naționale și ale certificatelor acordate în temeiul acestora după constatarea neconformității acestor acte cu dreptul Uniunii – Condiții]
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Raad voor Vergunningsbetwistingen
Părțile din procedura principală
Reclamanți: A, B, C, D, E
Pârât: Gewestelijke stedenbouwkundige ambtenaar van het departement Ruimte Vlaanderen, afdeling Oost-Vlaanderen
cu participarea : Organisatie voor Duurzame Energie Vlaanderen VZW
Dispozitivul
Articolul 2 litera (a) din Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului trebuie interpretat în sensul că intră în sfera noțiunii de „planuri și programe” un ordin și o circulară adoptate de guvernul unei entități federate a unui stat membru care cuprind ambele diferite dispoziții privind amplasarea și exploatarea unor turbine eoliene.
Articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42 trebuie interpretat în sensul că reprezintă planuri și programe care trebuie să facă obiectul unei evaluări ecologice în temeiul acestei dispoziții un ordin și o circulară care cuprind ambele diferite dispoziții privind amplasarea și exploatarea turbinelor eoliene, printre care măsuri referitoare la proiecția de umbră, la siguranță, precum și la standardele de zgomot.
În cazul în care se constată că o evaluare ecologică, în sensul Directivei 2001/42, ar fi trebuit să fie realizată înainte de adoptarea ordinului și a circularei pe care se întemeiază un certificat privind amplasarea și exploatarea turbinelor eoliene contestat în fața unei instanțe naționale, astfel încât aceste acte și acest certificat ar fi neconforme cu dreptul Uniunii, instanța respectivă nu poate menține efectele actelor menționate și ale acestui certificat decât dacă dreptul intern îi permite acest lucru în cadrul litigiului cu care este sesizată și în ipoteza în care anularea certificatului respectiv ar putea avea efecte semnificative asupra aprovizionării cu energie electrică a întregului stat membru în cauză și numai pe perioada strict necesară pentru remedierea acestei nelegalități. Revine instanței de trimitere, dacă este cazul, sarcina de a efectua această apreciere în litigiul principal.
____________
1 JO C 139, 15.4.2019.