Cauza T‑154/09
Manuli Rubber Industries SpA (MRI)
împotriva
Comisia Europeană
„Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a conductelor marine – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Stabilirea prețurilor, împărțirea pieței și schimburi de informații sensibile din punct de vedere comercial – Noțiunea de încălcare continuă sau repetată – Prescripție – Obligația de motivare – Egalitate de tratament – Încredere legitimă – Amenzi – Gravitatea și durata încălcării – Circumstanțe atenuante – Cooperare”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 17 mai 2013
1. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Gradul de precizie necesar al elementelor de probă reținute de Comisie – Fascicul de indicii – Control jurisdicțional – Întindere – Decizie care permite subzistența unei îndoieli în percepția instanței – Respectarea principiului prezumției de nevinovăție
[art. 81 alin. (1) CE; art. 6 alin. (2) TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48 alin. (1); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2]
2. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Decizie prin care se constată o încălcare a normelor de concurență
(art. 81 CE și 253 CE; Acordul privind SEE, art. 53)
3. Concurență – Amenzi – Linii directoare pentru calculul amenzilor – Natură juridică – Normă de conduită indicativă care implică o autolimitare a puterii de apreciere a Comisiei – Obligație de respectare a principiilor egalității de tratament, protecției încrederii legitime și securității juridice
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 298/11 a Comisiei]
4. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Reducerea amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Condiții – Valoare adăugată semnificativă a elementelor de probă furnizate de întreprinderea în cauză – Conținut – Luare în considerare a elementului cronologic al cooperării furnizate – Cotă de reducere
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 298/11 a Comisiei, punctele 23-26]
5. Înțelegeri – Încălcare complexă care prezintă elementele unui acord și elementele unei practici concertate – Calificare unică drept „acord și/sau practică concertată” – Admisibilitate – Consecințe cu privire la elementele de probă care trebuie strânse
[art. 81 alin. (1) CE]
6. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Încălcare unică și continuă – Lipsa dovezilor privind anumite perioade determinate din perioada totală luată în considerare – Irelevanță – Întreruperea participării întreprinderii la încălcare – Încălcare repetată – Noțiune – Consecințe în materie de prescripție
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2, art. 25 alin. (2) și art. 31]
7. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Stabilirea amenzii în mod proporțional cu elementele de apreciere a gravității încălcării – Cifra de afaceri globală a întreprinderii în cauză – Cifra de afaceri realizată pe baza produselor care au făcut obiectul încălcării – Luare în considerare – Limite
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctele 19 și 20]
8. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Protecția încrederii legitime – Condiții – Asigurări precise din partea administrației
9. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Elemente de apreciere – Elemente proprii încălcării – Circumstanțe proprii întreprinderii în cauză
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 20]
10. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Necesitatea luării în considerare a cifrelor de afaceri ale întreprinderilor în cauză și a asigurării proporționalității amenzilor cu aceste cifre – Lipsă
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]
11. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Punere în aplicare a unui program de conformare la normele de concurență – Luare în considerare neimperativă
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 29]
12. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Amenințări și presiuni suferite de o întreprindere – Excludere – Rol pasiv sau imitativ al întreprinderii – Comportament diferit de cel convenit în cadrul înțelegerii – Neaplicarea în practică a unui acord – Criterii de apreciere
[art. 81 alin. (1) CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 29]
13. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea și durata încălcării – Puterea de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competență de fond – Efect
[art. 81 alin. (1) CE și art. 229 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3) și art. 31]
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 100-107)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 108 și 109)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 114 și 115)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 116-121, 318-322 și 337)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 160-165 și 169)
6. În materie de concurență, potrivit articolului 25 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, prescripția curge din ziua în care se comite încălcarea. Totuși, în cazul unor încălcări continue sau repetate, timpul se calculează din ziua încetării încălcării.
În această privință, în majoritatea cazurilor, existența unei practici sau a unui acord anticoncurențial trebuie să fie dedusă dintr‑un anumit număr de coincidențe și de indicii care, privite în ansamblu, pot constitui, în lipsa unei alte explicații coerente, dovada încălcării dreptului concurenței. Asemenea indicii și coincidențe permit evidențierea nu numai a existenței unor comportamente sau a unor acorduri anticoncurențiale, ci și a duratei comportamentului anticoncurențial continuu și a perioadei de aplicare a unui acord încheiat cu încălcarea normelor de concurență.
Pe de altă parte, o astfel de încălcare poate rezulta nu numai dintr‑un act izolat, ci și dintr‑o serie de acte sau dintr‑un comportament continuu. Această interpretare nu poate fi repusă în discuție pentru motivul că unul sau mai multe elemente ale acestei serii de acte sau ale comportamentului continuu ar putea constitui ele însele și privite izolat o încălcare a dispoziției respective. Atunci când diferitele acțiuni se înscriu într‑un plan de ansamblu ca urmare a obiectului identic al acestora privind denaturarea concurenței în cadrul pieței comune, Comisia are dreptul să impute răspunderea acestor acțiuni în funcție de participarea la încălcare considerată în ansamblul său.
În ceea ce privește lipsa dovezii referitoare la existența unui acord în anumite perioade sau, cel puțin, referitoare la punerea sa în aplicare de către o întreprindere într‑o anumită perioadă, faptul că nu s‑a făcut dovada încălcării pentru anumite perioade nu se opune ca încălcarea să fie considerată ca fiind constituită dintr‑o perioadă totală mai mare decât acestea, din moment ce o astfel de constatare se bazează pe dovezi obiective și concordante. În cadrul unei încălcări extinse pe mai mulți ani, faptul că manifestările înțelegerii intervin în perioade diferite, care pot fi separate prin intervale de timp mai lungi sau mai puțin lungi, nu are incidență asupra existenței acestei înțelegeri, în măsura în care acțiunile diferite care fac parte din această înțelegere urmăresc o singură finalitate și se înscriu în cadrul unei încălcări cu caracter unic și continuu. În această privință, mai multe criterii sunt pertinente pentru aprecierea caracterului unic al unei încălcări, și anume identitatea obiectivelor practicilor în cauză, identitatea serviciilor și a produselor în cauză, identitatea întreprinderilor care au participat la încălcare și identitatea modalităților de punere în aplicare a acesteia. În plus, identitatea persoanelor fizice implicate pe seama întreprinderilor și identitatea domeniului de aplicare geografic al practicilor în cauză sunt de asemenea elemente susceptibile să fie luate în considerare în cadrul acestei examinări.
Astfel, în ceea ce privește încălcarea continuă, Comisia poate să prezume că încălcarea – sau că participarea unei întreprinderi la încălcare – nu s‑a întrerupt, deși aceasta nu deține probe privind încălcarea pentru anumite perioade determinate, dacă acțiunile diferite care fac parte din această încălcare urmăresc o singură finalitate și sunt susceptibile să se înscrie în cadrul unei încălcări cu caracter unic și continuu, o astfel de constatare trebuind să fie întemeiată pe indicii obiective și concordante care demonstrează existența unui plan de ansamblu. Atunci când aceste condiții sunt îndeplinite, noțiunea de încălcare continuă permite Comisiei să aplice o amendă pentru întreaga perioadă a încălcării luată în considerare și determină data la care începe să curgă termenul de prescripție, și anume data la care încălcarea continuă a încetat. Cu toate acestea, întreprinderile acuzate de coluziune pot să răstoarne această prezumție, invocând indicii sau elemente de probă care demonstrează că, dimpotrivă, încălcarea – sau participarea lor la aceasta – nu a continuat în perioadele respective.
Pe de altă parte, noțiunea de încălcare repetată este diferită de noțiunea de încălcare continuă, această distincție fiind de altfel confirmată de utilizarea conjuncției „sau” la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003.
Astfel, atunci când se poate stabili că participarea unei întreprinderi la încălcare a fost întreruptă și că încălcarea comisă de întreprindere înainte și după această perioadă prezintă aceleași caracteristici, care trebuie apreciate în special în raport cu identitatea obiectivelor practicilor în cauză, a produselor în cauză, a întreprinderilor care au participat la coluziune, a principalelor modalități de punere în aplicare a acesteia, a persoanelor fizice implicate pe seama întreprinderilor și, în sfârșit, a domeniului de aplicare geografic al practicilor respective, încălcarea în cauză trebuie calificată ca fiind unică și repetată. În acest caz, Comisia nu poate aplica o amendă pentru perioada în care încălcarea a fost întreruptă. În plus, în conformitate cu dispozițiile articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1/2003, durata întreruperii nu poate depăși cinci ani, situație în care aplicarea unei amenzi pentru perioada încălcării anterioară acestei întreruperi ar fi astfel prescrisă.
(a se vedea punctele 190-201)
7. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 225, 234, 235 și 351)
8. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 226)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 260)
10. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 264)
11. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 272)
12. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 286-289)
13. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 345-350)