Cauza T‑307/13

Capella EOOD

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne
(mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedura de decădere – Marca comunitară figurativă ORIBAY ORIginal Buttons for Automotive Yndustry – Admisibilitatea cererii de decădere”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 9 decembrie 2014

1.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Competența Tribunalului – Somație adresată Oficiului – Excludere

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 65 alin. (6)]

2.      Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Rolul procedural al Oficiului – Posibilitatea acestuia de a susține concluziile reclamantului, deși este pârât

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 133 alin. (2)]

3.      Marcă comunitară – Renunțare, decădere și nulitate – Examinarea cererii – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare parțială – Obligația părții care solicită decăderea de a determina obiectul cererii sale de probațiune – Conținut – Reluarea descrierii categoriei de produse sau de servicii înregistrate, fiind excluse anumite subcategorii – Admisibilitatea cererii de decădere

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 51 alin. (1) lit. (a) și alin. (2) și art. 56; Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 37 lit. (a) pct. (iii)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 11)

2.      Într‑o procedură a căii de atac în materie de mărci comunitare îndreptată împotriva unei decizii a unei camere de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), nimic nu se opune ca Oficiul să achieseze la o concluzie a reclamantului sau să se mulțumească să lase hotărârea la aprecierea Tribunalului, prezentând însă toate argumentele pe care le consideră adecvate pentru lămurirea Tribunalului. În schimb, Oficiul nu poate să formuleze concluzii care să urmărească anularea sau modificarea deciziei camerei de recurs asupra unui aspect care nu a fost invocat în cererea introductivă sau să prezinte motive neinvocate în cererea introductivă.

(a se vedea punctul 17)

3.      În măsura în care dovada utilizării mărcii pe care se întemeiază cererea de decădere nu trebuie să fie adusă decât la cererea reclamantului, acesta din urmă are obligația să determine obiectul cererii sale de probațiune.

Atunci când marca contestată a fost înregistrată pentru o categorie de produse sau servicii suficient de largă pentru a putea fi distinse, în cadrul acesteia, mai multe subcategorii susceptibile să fie luate în considerare în mod autonom, este posibil ca titularul mărcii respective să nu reușească să aducă dovada utilizării serioase a acesteia decât pentru o parte din aceste produse sau servicii, caz în care protecția conferită de înregistrarea mărcii în cauză nu privește decât acea sau acele subcategorii din care fac parte produsele sau serviciile pentru care marca în cauză a fost utilizată efectiv.

De asemenea, atunci când, din nou, marca contestată a fost înregistrată pentru o categorie de produse sau servicii suficient de largă pentru a putea fi distinse, în cadrul acesteia, mai multe subcategorii susceptibile să fie luate în considerare în mod autonom, o parte care solicită decăderea, care consideră că titularul mărcii contestate a făcut o utilizare serioasă a unei părți din aceste produse și servicii, are dreptul, pentru a determina obiectul cererii sale de probațiune a utilizării serioase a mărcii respective, pe care este întemeiată cererea de decădere, să excludă din cererea sa de decădere produsele sau serviciile respective.

În această privință, în prezența unei descrieri a produselor pentru care marca contestată a fost înregistrată, într‑o categorie anume, nu se poate cere părții care solicită decăderea, pentru declararea admisibilității cererii sale, să identifice toate subcategoriile de produse și servicii care pot, în opinia sa, să aparțină celei mai largi categorii, care este unica desemnată pentru înregistrarea mărcii contestate, fiecare dintre subcategorii distingându‑se totodată în mod autonom.

Or, pe de o parte, în măsura în care, în cererea sa de decădere, reclamantul reia mai întâi în mod expres și integral descrierea categoriei de produse pentru care marca contestată a fost înregistrată și ulterior limitează obiectul acesteia îndepărtând anumite subcategorii de produse a căror utilizare serioasă nu o contestă, el îndeplinește în mod evident cerința de a determina obiectul cererii sale de dovadă a utilizării serioase a mărcii contestate. Pe de altă parte, numai solicitantul înregistrării unei mărci comunitare poate să determine, sub controlul organelor competente ale Oficiului, întinderea protecției care dorește să fie acordată mărcii respective. Prin urmare, atunci când titularul mărcii contestate a desemnat produsele vizate, cu ocazia înregistrării mărcii contestate, printr‑o trimitere la o simplă categorie largă, fără să identifice mai în detaliu subcategoriile de produse și servicii care pot aparține acesteia din urmă, în mod greșit camera de recurs a Oficiului a declarat cererea de decădere inadmisibilă pentru motivul că reclamantul nu a identificat în această cerere astfel de subcategorii.

În sfârșit, pentru a se pronunța în mod special cu privire la admisibilitatea unei cereri de decădere întemeiate pe lipsa unei utilizări serioase a unei mărci, organele competente ale Oficiului trebuie să aprecieze în prealabil dacă marca contestată a fost înregistrată pentru o categorie de produse sau servicii suficient de largă pentru a putea fi distinse, în cadrul acesteia, mai multe subcategorii susceptibile să fie avute în vedere în mod autonom.

(a se vedea punctele 23-25, 30 și 31)