Cauza T‑170/11

Rivella International AG

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne
(mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative BASKAYA — Marca internațională figurativă anterioară Passaia — Dovada utilizării serioase a mărcii anterioare — Teritoriu relevant — Articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară — Observații ale terților și opoziție — Examinarea opoziției — Dovadă a utilizării mărcii anterioare — Determinarea teritoriului relevant — Aspect care intră sub incidența Regulamentului nr. 207/2009, iar nu a dreptului național

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 42 alin. (2) și (3); Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 22 alin. (3)]

2.      Apropierea legislațiilor — Mărci — Directiva 2008/95 — Lipsa utilizării serioase a mărcii — Termen de cinci ani — Noțiunea „data la care procedura de înregistrare s‑a încheiat” — Lipsa armonizării comunitare — Determinare de fiecare stat membru în funcție de normele sale de procedură în materie de înregistrare

[Directiva 2008/95 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10 alin. (1)]

3.      Marcă comunitară — Observații ale terților și opoziție — Examinarea opoziției — Dovadă a utilizării mărcii anterioare — Motiv întemeiat pentru neutilizare — Noțiune — Recunoaștere la nivel național a înregistrării mărcilor defensive — Excludere

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 42 alin. (2) și (3)]

4.      Marcă comunitară — Observații ale terților și opoziție — Examinarea opoziției — Dovadă a utilizării mărcii anterioare — Mărci care fac obiectul unei înregistrări în temeiul acordurilor internaționale care produc efecte într‑un stat membru — Mărci considerate mărci naționale

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8 alin. (2) lit. (a) și art. 42 alin. (3)]

1.      Din articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară și din norma 22 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 rezultă că aspectele legate de dovada adusă în susținerea motivelor de opoziție la cererea de înregistrare a unei mărci comunitare și chestiunile legate de aspectul teritorial al utilizării mărcilor sunt reglementate de dispozițiile relevante ale Regulamentului nr. 207/2009, fără a fi nevoie să se facă referire la vreo dispoziție din legislația internă a statelor membre.

Faptul că, în susținerea opoziției formulate împotriva înregistrării unor mărci comunitare, pot fi invocate mărci naționale sau internaționale anterioare nu înseamnă că dreptul național aplicabil mărcii anterioare invocate în susținerea opoziției este dreptul relevant în ceea ce privește o procedură de opoziție comunitară.

Desigur, în lipsa unor dispoziții relevante în Regulamentul nr. 207/2009 sau, dacă este cazul, în Directiva 2008/95, dreptul național servește drept punct de referință.

Această situație se regăsește în ceea ce privește data înregistrării unei mărci anterioare invocate în cursul unei proceduri de opoziție comunitare.

Cu toate acestea, această situație nu se regăsește în ceea ce privește determinarea teritoriului pe care trebuie dovedită utilizarea mărcii anterioare. Acest aspect este reglementat în mod exhaustiv prin Regulamentul nr. 207/2009, fără a fi nevoie să se facă trimitere la dreptul național.

Potrivit dispozițiilor menționate anterior, utilizarea serioasă a unei mărci anterioare, indiferent dacă este comunitară, națională sau internațională, trebuie să fie dovedită în Uniunea Europeană sau în statul membru în cauză.

(a se vedea punctele 26‑31)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 29)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 34)

4.      Trimiterea la articolul 8 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, care se regăsește la articolul 42 alineatul (3) din același regulament, trebuie înțeleasă în sensul că „mărcile care au făcut obiectul unei înregistrări în temeiul acordurilor internaționale care produc efecte într‑un stat membru” trebuie să fie asimilate „mărcilor naționale”. În consecință, articolul 42 alineatul (3) este aplicabil mărcilor internaționale.

(a se vedea punctele 39 și 40)