Language of document : ECLI:EU:T:2015:498

Cauza T‑398/10

(publicare în extras)

Fapricela – Indústria de Trefilaria, SA

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a oțelului pentru precomprimare – Stabilirea prețurilor, împărțirea pieței și schimbul de informații comerciale sensibile – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE – Cooperare pe parcursul procedurii administrative”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 15 iulie 2015

1.      Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Întinderea sarcinii probei – Gradul de precizie necesar al elementelor de probă reținute de Comisie – Serie de indicii – Control jurisdicțional – Întindere – Decizie care lasă să subziste îndoieli în percepția instanței – Respectarea principiului prezumției de nevinovăție

(art. 101 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)

2.      Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Mijloc de probă – Mijloace de probă scrise – Aprecierea valorii probante a unui înscris – Criterii – Înscris întocmit în legătură imediată cu faptele sau de către un martor direct al acestor fapte – Declarații contrare intereselor declarantului – Valoare probantă ridicată

(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)

3.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Aprecierea obligației de motivare în funcție de împrejurările cauzei – Necesitatea de a specifica toate elementele de fapt și de drept pertinente – Inexistență

(art. 296 TFUE)

4.      Înțelegeri – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Întreprinderi cărora li se poate reproșa încălcarea ce constă în participarea la o înțelegere globală – Criterii – Obiectiv unic și plan global – Necunoașterea tuturor componentelor înțelegerii – Consecințe

(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)

5.      Înțelegeri – Participare la reuniuni având un obiect anticoncurențial – Împrejurare care permite, în lipsa unei distanțări în raport cu deciziile adoptate, să se constate participarea la înțelegerea subsecventă – Distanțare publică – Apreciere

(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53)

6.      Înțelegeri – Acorduri între întreprinderi – Pretinsă participare sub constrângere – Circumstanță care nu constituie o justificare pentru o întreprindere care nu a utilizat posibilitatea de denunțare la autoritățile competente

(art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53)

7.      Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Condiții – Motiv nou – Noțiune – Argumente care prezintă o legătură strânsă cu un motiv enunțat în cererea de sesizare – Excludere

[Regulamentul de procedură al Tribunalului (1991), art. 48 alin. (2)]

8.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Gravitatea încălcării – Criterii de apreciere – Marjă de apreciere rezervată Comisiei – Limite – Respectarea principiilor proporționalității și individualizării pedepselor și a sancțiunilor

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 13 și 19-23]

9.      Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Stabilirea valorii vânzărilor – Luare în considerare doar a valorii vânzărilor realizate în legătură directă sau indirectă cu încălcarea în sectorul geografic vizat – Cifra de afaceri a întreprinderii – Irelevanță

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 13]

10.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Stabilirea cuantumului de bază – Gravitatea încălcării – Stabilirea unor cote de gravitate eșalonate în privința diferitor categorii de întreprinderi care au săvârșit o încălcare unică – Interval redus între cotele aplicate întreprinderilor care au săvârșit încălcarea – Respectarea principiului egalității de tratament – Apreciere

[art. 101 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și (3)]

11.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Efect – Respectarea orientărilor privind calcularea amenzilor – Excludere – Împrejurări care trebuie luate în considerare

[art. 101 TFUE, 102 TFUE și 261 TFUE; Acordul privind SEE, art. 53 alin. (1); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (3) și art. 31; Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 86-89, 91-93 și 124)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 88 și 90)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 94 și 213)

4.      În materia concurenței, înțelegerile nu pot fi considerate elemente constitutive ale unui acord anticoncurențial unic decât dacă se dovedește că acestea fac parte dintr‑un plan global care urmărește un obiectiv comun. În plus, doar dacă întreprinderea, în cazul în care a participat la aceste înțelegeri, a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască faptul că, procedând astfel, se alătura unui acord unic, participarea sa la înțelegerile respective poate constitui expresia aderării sale la acest acord.

În schimb, dacă o întreprindere a participat în mod direct la unul sau la mai multe dintre comportamentele anticoncurențiale care compun o încălcare unică și continuă, dar nu s‑a stabilit că, prin propriul comportament, aceasta intenționa să contribuie la ansamblul obiectivelor comune urmărite de ceilalți participanți la înțelegere și că aceasta cunoștea toate celelalte comportamente ilicite urmărite sau puse în aplicare de ceilalți participanți la înțelegere pentru atingerea acelorași obiective sau că putea să le prevadă în mod rezonabil și era pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea, Comisia nu are dreptul să stabilească în sarcina sa răspunderea decât pentru comportamentele la care a participat în mod direct și pentru comportamentele urmărite sau puse în aplicare de ceilalți participanți pentru atingerea acelorași obiective cu cele pe care ea le urmărea și cu privire la care s‑a dovedit că aceasta le cunoștea sau putea să le prevadă în mod rezonabil și era pregătită să accepte riscul ce decurge din ele. Acest lucru nu poate totuși să conducă la exonerarea răspunderii acestei întreprinderi pentru comportamentele la care este cert că a luat parte sau pentru care poate fi considerată efectiv răspunzătoare. Astfel, faptul că o întreprindere nu a participat la toate elementele constitutive ale unei înțelegeri sau că aceasta a jucat un rol minor în aspectele în care a fost implicată nu este relevant pentru a stabili existența unei încălcări din partea sa, dat fiind faptul că aceste elemente trebuie luate în considerare numai atunci când se evaluează gravitatea încălcării și, după caz, când se stabilește amenda.

Cu toate acestea, o decizie a Comisiei prin care aceasta califică o înțelegere globală drept încălcare unică și continuă poate fi divizată numai dacă, pe de o parte, întreprinderii în cauză i s‑a oferit posibilitatea, în cursul procedurii administrative, să înțeleagă că îi era imputat fiecare dintre comportamentele care o compun și, prin urmare, să se apere cu privire la acest aspect și dacă, pe de altă parte, respectiva decizie este suficient de clară în această privință. Rezultă de aici că, atunci când sunt îndeplinite condițiile enunțate mai sus, dacă instanța Uniunii constată că Comisia nu a stabilit corespunzător cerințelor legale că o întreprindere, în momentul participării sale la unul dintre comportamentele anticoncurențiale care compun o încălcare unică și continuă, cunoștea celelalte comportamente anticoncurențiale adoptate de ceilalți participanți pentru atingerea acelorași obiective sau putea să le prevadă în mod rezonabil și era pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea, singura consecință pe care poate să o atribuie acestei împrejurări este că acestei întreprinderi nu i se poate imputa răspunderea pentru aceste alte comportamente și, prin urmare, pentru încălcarea unică și continuă în ansamblu și că decizia atacată trebuie considerată neîntemeiată numai în această măsură.

(a se vedea punctele 133 și 135-138)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 146, 209 și 282)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 206)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 220 și 221)

8.      În materia concurenței, la stabilirea cuantumului amenzilor trebuie să se țină seama de toate elementele de natură să intre în aprecierea gravității încălcărilor menționate mai sus, cum ar fi, în special, rolul avut de fiecare dintre părți în cadrul încălcării și riscul pe care îl reprezintă încălcări de acest tip pentru obiectivele Uniunii. Atunci când o încălcare a fost săvârșită de mai multe întreprinderi, trebuie examinată gravitatea relativă a participării fiecăreia dintre ele.

În această privință, faptul că o întreprindere nu a participat la toate elementele constitutive ale unei înțelegeri sau că aceasta a avut un rol minor în aspectele în care a fost implicată trebuie luat în considerare la aprecierea gravității încălcării și, după caz, la stabilirea amenzii.

În plus, în vederea calculării amenzilor impuse întreprinderilor care au participat la o înțelegere, un tratament diferit între întreprinderile în cauză este, așadar, inerent exercitării competențelor care îi revin Comisiei în materie. Astfel, în cadrul marjei sale de apreciere, Comisia are obligația să individualizeze sancțiunea în funcție de comportamentele și de caracteristicile proprii acestor întreprinderi în vederea garantării, în fiecare caz, a deplinei eficacități a normelor de concurență ale Uniunii.

Pe de altă parte, principiul proporționalității impune ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea scopului urmărit. În contextul calculării amenzilor, gravitatea încălcărilor trebuie stabilită în funcție de numeroase elemente și nu trebuie atribuită niciunuia dintre aceste elemente o importanță disproporționată în raport cu celelalte elemente de apreciere. Principiul proporționalității implică în acest context că amenda trebuie stabilită de Comisie proporțional cu elementele luate în considerare pentru a aprecia gravitatea încălcării și că, în această privință, Comisia trebuie să aplice aceste elemente în mod coerent și cu o justificare obiectivă.

(a se vedea punctele 254-257)

9.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 267)

10.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 291, 294 și 296-300)

11.    În materia dreptului concurenței, dincolo de simplul control al legalității sancțiunii, care nu permite decât respingerea acțiunii în anulare sau anularea actului atacat, competența de fond conferită instanței Uniunii, în temeiul articolului 261 TFUE, de articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003 o autorizează să substituie aprecierea Comisiei cu propria apreciere și, în consecință, să reformeze actul atacat, chiar și în lipsa anulării, ținând seama de toate împrejurările de fapt, în special prin modificarea amenzii aplicate atunci când problema cuantumului acesteia este supusă aprecierii sale.

Pe de altă parte, potrivit articolului 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003, la stabilirea valorii amenzii, se iau în considerare atât gravitatea, cât și durata încălcării. Astfel, la stabilirea cuantumului amenzilor, trebuie să se țină seama de durata încălcărilor și de toate elementele de natură să fie luate în considerare la aprecierea gravității acestora, cum ar fi comportamentul fiecărei întreprinderi, rolul avut de fiecare dintre ele în instituirea practicilor concertate, profitul pe care îl puteau obține din aceste practici, dimensiunea lor și valoarea mărfurilor în cauză, precum și riscul pe care încălcările de acest tip îl reprezintă pentru Uniune. În această privință, trebuie să se țină seama de elemente obiective precum conținutul și durata comportamentelor anticoncurențiale, numărul și intensitatea acestora, întinderea pieței afectate și atingerea adusă ordinii publice economice. Analiza trebuie să ia în considerare și importanța relativă și cota de piață a întreprinderilor responsabile, precum și eventualele încălcări repetate.

În plus, prin natura sa, stabilirea unei amenzi de către instanțele Uniunii nu este un exercițiu aritmetic exact. Pe de altă parte, instanța Uniunii nu este legată de calculele Comisiei și nici de orientările acesteia atunci când se pronunță în temeiul competenței sale de fond, ci trebuie să efectueze propria apreciere, ținând seama de toate împrejurările cauzei.

(a se vedea punctele 420-425)